ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2012

Asupra conflictului

negativ de competență, de față, constată următoarele:

La 9 decembrie 2011,

B.E.J. P.D. a solicitat instanței, încuviințarea executării silite, prin toate

formele de executare, a debitorului Statul Român, M.F.P., prin D.G.F.P. Bihor,

pentru un debit de 30.000 euro, echivalent în lei, reprezentând daune morale și

respectiv 35.000 lei, reprezentând daune materiale, plus cheltuielile de

executare.

Sesizată cu

soluționarea acestei cereri, Judecătoria Oradea, prin sentința nr. 14696 din 22

decembrie 2011, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din

oficiu și în consecință a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5

București competența de soluționare a cererii, reținând că debitorul își are

sediul în București, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 373

alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care

legea nu dispune altfel.

Or, se arată,

instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, respectiv

Judecătoria sector 5 București.

La rândul său,

Judecătoria sectorului 5 București, s-a declarat necompetentă teritorial să

soluționeze cauza de față, prin sentința civilă nr. 235 din 12 ianuarie 2012,

declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Oradea, astfel că ivindu-se

conflictul negativ de competență între două instanțe care nu se găsesc în

circumscripția aceleiași curți de apel, cauza a fost înaintată, conform

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că prima

instanță sesizată, respectiv Judecătoria Oradea, este competentă să soluționeze

cauza de față, în considerarea argumentelor ce succed.

Din felul cum este

structurat Codul de procedură civilă, în redactarea actuală, este fără echivoc

că legiuitorul a înțeles să instituie reguli speciale pentru ultima fază a

procesului civil, stabilind chiar din cuprinsul Capitolului I al Cărții a V-a

(art. 373 alin. 2) că instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea.

Corelativ, art. 373

alin. (3) C. proc. civ., dispune că instanța de executare soluționează cererile

de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare precum

și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor

date prin lege, în competența altor organe.

Tot astfel, potrivit

art. 373

1

C. proc. civ., după depunerea cererii de executare silită,

însoțită de titlul executoriu, la executorul judecătoresc, acesta urmează a

solicita, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, instanței

de executare, încuviințarea executării silite.

În speță, toate

datele cauzei explică opțiunea executorului judecătoresc de a solicita

Judecătoriei Oradea, în baza dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ.,

încuviințarea executării silite pentru recuperarea debitului în valoare de

35.000 lei și respectiv 30.000 euro, echivalent în lei.

Astfel, atât

creditorul B.E.D. cât și debitorul Statul Român, M.F.P., prin D.G.F.P. Bihor,

au domiciliul, respectiv sediul, pe raza Municipiului Oradea, titlul care

urmează a fi pus în executare, constituindu-l o sentință (nr. 46/ C din 22

februarie 2010) pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, astfel cum

aceasta a fost schimbată în parte prin decizia nr. 102 din 12 octombrie 2010 a

Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Tot astfel și sediul

executorului judecătoresc se află în str. Tribunalului, Oradea, județul Bihor.

Ca atare, apare fără

echivoc că executarea silită urmează a se efectua în cauză pe raza Municipiului

Oradea, acolo unde se află sediul reprezentantei pârâtului Statul Român, M.F.P.,

respectiv D.G.F.P. Bihor, din conturile căreia ar urma să se reține suma ce

face obiectul demarării procedurii de executare silită.

În acest context, în

mod corect a reținut cea de a 2-a instanță sesizată că nu este competentă a

soluționa cererea, întrucât executarea silită se intenționează a se face în

circumscripția teritorială a Judecătoriei Oradea, care este în drept să

soluționeze cererea, conform dispozițiilor art. 373 alin (2) C. proc. civ.

Așa fiind, față de

cele ce preced, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea

Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.