ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7707/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin adresa din 2012, înregistrată pe rolul

Judecătoriei Oradea, Biroul Executorului Judecătoresc P.G. a solicitat încuviințarea

executării silite asupra bunurilor mobile și imobile aflate în raza Curții de Apel

Oradea împotriva debitoarei SC H.R.R. SRL la cererea creditoarei SC A.F. SA, în

baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6071 din 29 aprilie

2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București.

Prin sentința civila nr. 2638 din 10

iulie 2012, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale teritoriale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului

3 București.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Oradea

a reținut că instanța de executare este instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv

Judecătoria Sectorului 3 București întrucât deși creditoarea a arătat, în cererea

de executare silită, că debitoarea deține pe raza municipiului Oradea două magazine,

nu a depus niciun înscris care să probeze calitatea de proprietar a debitoarei asupra

acestor imobile.

Judecatoria Sectorului 3 București, prin

încheierea din 27 august 2012, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și

a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. A

constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Această din urmă instanță a reținut incidența

art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea

nu dispune altfel.

În cazul executării silite imobiliare sau

mobiliare, înseamnă instanța în a cărei raza teritorială se află bunurile supuse

urmăririi. Nu se poate susține ca intre instanța în a cărei circumscripție se află

bunurile și instanța în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitorului ar

exista întotdeauna identitate. Orice persoană fizică sau juridică care își are domiciliul/sediul

în Sectorul 3 poate să aibă bunuri imobile, dar chiar și mobile pe teritoriul altor

sectoare sau altor localități. Dacă se va constata că debitorul nu are bunuri pe

raza orașului Oradea nu are relevanță în materie de competență, ci pe fond (dacă

se consideră necesară dovedirea existenței în concret a bunurilor). Dar, atâta timp

cât creditorul a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza

orașului Oradea, și nu de pe raza Sectorului 3, atunci, evident că, față de dispozițiile

art. 373 C. proc. civ. instanța de executare, competentă a se pronunța pe cererea

de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Oradea.

Instanța a apreciat că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ. întucat în materia încuviințării executării

silite există norme speciale de competență, respectiv art. 373 din același Cod.

Având in vedere cererea expresă formulată

de creditor de executare silită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în raza

Curții de Apel Oradea, debitoarea deținând în raza municipiului Oradea două magazine,

precum și faptul că executarea silită a fost solicitată unui Birou Executor Judecătoresc

cu competență de executare în raza aceleiași Curți de Apel Oradea, instanța a apreciat

că Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

În

raport de obiectul cererii deduse judecății - încuviințare

executare silită, norma de competență aplicabilă în speță este cea cuprinsă în

art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., care prevede „(...) executorul judecătoresc

va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare (...)”.

Calificarea instanței de executare este

făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.”

Rezultă că locul executării silite este

criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia

îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării,

or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

În

procedura executării silite, locul executării este acela unde

se află bunurile supuse urmăririi, or, în speță, debitoarea deține bunuri urmăribile

(două magazine) pe raza municipiului Oradea, sens în care creditoarea a solicitat

expres încuviințarea executării silite a acestor bunuri.

În

consecință, Judecătoria Oradea este instanța de executare

și, implicit, instanța căreia îi revine competența teritorială de soluționare a

cererii de încuviințare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14

decembrie 2012.