ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7707/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin adresa din 2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, Biroul Executorului Judecătoresc P.G. a solicitat încuviințarea executării silite asupra bunurilor mobile și imobile aflate în raza Curții de Apel Oradea împotriva debitoarei SC H.R.R. SRL la cererea creditoarei SC A.F. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6071 din 29 aprilie 2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București. Prin sentința civila nr. 2638 din 10 iulie 2012, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Oradea a reținut că instanța de executare este instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București întrucât deși creditoarea a arătat, în cererea de executare silită, că debitoarea deține pe raza municipiului Oradea două magazine, nu a depus niciun înscris care să probeze calitatea de proprietar a debitoarei asupra acestor imobile. Judecatoria Sectorului 3 București, prin încheierea din 27 august 2012, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Această din urmă instanță a reținut incidența art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, înseamnă instanța în a cărei raza teritorială se află bunurile supuse urmăririi. Nu se poate susține ca intre instanța în a cărei circumscripție se află bunurile și instanța în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate. Orice persoană fizică sau juridică care își are domiciliul/sediul în Sectorul 3 poate să aibă bunuri imobile, dar chiar și mobile pe teritoriul altor sectoare sau altor localități.

Dacă se va constata că debitorul nu are bunuri pe raza orașului Oradea nu are relevanță în materie de competență, ci pe fond (dacă se consideră necesară dovedirea existenței în concret a bunurilor). Dar, atâta timp cât creditorul a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza orașului Oradea, și nu de pe raza Sectorului 3, atunci, evident că, față de dispozițiile art. 373 C. proc. civ. instanța de executare, competentă a se pronunța pe cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Oradea. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ. întucat în materia încuviințării executării silite există norme speciale de competență, respectiv art. 373 din același Cod.

Având in vedere cererea expresă formulată de creditor de executare silită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în raza Curții de Apel Oradea, debitoarea deținând în raza municipiului Oradea două magazine, precum și faptul că executarea silită a fost solicitată unui Birou Executor Judecătoresc cu competență de executare în raza aceleiași Curți de Apel Oradea, instanța a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze cauza. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: În raport de obiectul cererii deduse judecății - încuviințare executare silită, norma de competență aplicabilă în speță este cea cuprinsă în art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., care prevede „(...) executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare (...)”.

Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.” Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea. În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speță, debitoarea deține bunuri urmăribile (două magazine) pe raza municipiului Oradea, sens în care creditoarea a solicitat expres încuviințarea executării silite a acestor bunuri.

În consecință, Judecătoria Oradea este instanța de executare și, implicit, instanța căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2012.