ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 949/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.01.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., contestație la executare împotriva somației nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunțată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, solicitând instanței admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunțată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x 0/271/2020, admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5606 din 5 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și că s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor.

Judecătoria Sectorului 5 București a mai reținut că executorul judecătoresc a sesizat cu cerere de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, în dosarul de executare nr. 402/2019, instanță în raza căreia își au sediul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor. Judecătoria Oradea s-a pronunțat la data de 10.01.2020 în dosarul nr. x/2020, dispunând încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 37/2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R din 01.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009.

Ulterior, ca urmare a cererii de intervenție formulată, prin încheierile din 17.01.2020, pronunțate în dosarele nr. x/2020, respectiv în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis cererile formulate de MM. și a încuviințat cererile de intervenție formulate de creditorii NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT. și UU. în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul MM. privind executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 37/2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R din 01.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, încheierea din 11.06.2019 a Curții de Apel Oradea.

Față de calitatea creditorilor de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Totodată, se reține că intimații creditori au învestit cu cererea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitori, conform dispozițiilor art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contrar dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Astfel, creditorii din prezenta cauză, deși au învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 131, art. 132 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din același, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, judecătorie ce se află în circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Alba Iulia a pronunțat sentința civilă nr. 711 din 29 martie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că având în vedere existența unei pluralități de debitori, instanța de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competență determinată de sediul debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Tribunalul Bihor, cât și Judecătoria Sectorului 5 București - competență determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

S-a apreciat că, în cauză prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt parțial incidente.

Astfel, în ceea ce privește încuviințarea executării silite, fiind o procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, art. 127 C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitate, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Or, la soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, atât debitorul, cât și creditorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică și nu poate, în principiu, ataca încheierea, astfel încât, condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții nu este îndeplinită.

În ceea ce privește contestația la executare, în prezenta cauză, debitorul Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditorii, calitatea de intimați, deci pârâți. Prin urmare, nici în această situație nu devine incident art. 127 alin. (1) Cod proccedură civilă, întrucât nu intimații, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, Tribunalului Bihor și Curtea de Apel Oradea au introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

În schimb, dacă contestația la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor și/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, față de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și calitatea de reclamanți a debitorilor, motiv pentru care, ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripțiile curților de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care și Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 București.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenței alternative alegerea instanței revine reclamantului. După ce face această alegere între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, nici pârâtul nu ar putea cere declinarea competenței, după cum nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu.

Astfel, instanța sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

În acest caz, competența este și rămâne câștigată în mod irevocabil instanței sesizate, drept consecință, niciunei alte instanțe nu-i mai aparține competența să soluționeze pricina. 1

În cauză, Judecătoria Sectorului 5 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, deși contestatorul a sesizat în mod legal această instanță, fiind una dintre instanțele de executare competente alternativ să soluționeze contestația la executare.

Drept consecință, numai instanței sesizate de reclamanți îi aparține competența, alegerea acestora determinând în mod irevocabil prorogarea de competență cu consecința înlăturării în același mod a competenței teritoriale a oricărei alte instanțe.

Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privința căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice împotriva somației nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunțată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, solicitând instanței admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare, anularea somației nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuțional nr. x/2019, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunțată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a contestației la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea), rezultă că, în speță, creditorii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea.

Acest aspect ar fi putut atrage incidența art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., conform cărora, "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii . . . . . . . . . .(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Însă, în situația de față, contestatorul nu a înțeles să invoce aceste dispoziții legale, ci a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Reținând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definește instanța de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare revine, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta fiind prima instanță competentă sesizată de contestator.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.