ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 769/2016
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2012 din 05 iulie 2012, reclamantul A.
a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central solicitând anularea
în întregime a deciziei nr. 214 din 15 iunie 2012 emisă de pârât prin care
s-a dispus anularea parțială a alegerilor pentru consiliul local și
primarul municipiului Mangalia și repetarea scrutinului, precum și a tuturor
actelor și procedurilor subsecvente generate de această decizie.
La termenul din
05 septembrie 2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare a
acțiunii prin care a arătat că înțelege să se judece cu
pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, considerând că această
autoritate a preluat atribuțiile Biroului Electoral Central, după ce acesta
și-a încetat activitate conform art. 15 pct. 6 din Legea nr. 35/2008.
Prin sentința
civilă nr. 985 din 13 martie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția
autorității de lucru judecat invocată de pârâta Autoritatea Electorală
Permanentă și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată,
constatând existența autorității de lucru judecat.
Sentința
a fost casată prin decizia nr. 7470 din 28 noiembrie 2013 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată
spre rejudecare sub nr. x/2/2012* din 16 ianuarie 2014.
Hotărârea
primei instanțe
Prin sentința
nr. 1271 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității
acțiunii; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă; s-a respins acțiunea
formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Partidul B.,
Partidul C. - Organizația Constanța și D., ca fiind formulată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Hotărârea
instanței de recurs
Prin decizia
nr. 3160 din 9 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat
de A. împotriva sentinței nr. 1271 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
S-a admis recursul
declarat de D. împotriva aceleași sentințe.
A fost modificată
în parte sentința atacată, în sensul că s-a respins acțiunea
ca inadmisibilă.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În esență,
s-a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 37 alin.
(1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 67/2004, precum și din interpretarea
coroborată a dispozițiilor Legii nr. 67/2004, precum și ale Legii
nr. 35/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004, rezultă
că hotărârea pronunțată de Biroul Electoral Central în soluționarea
cererilor de anulare a alegerilor dintr-o circumscripție electorală în
cazul unei fraude electorale, nu este supusă niciunei căi de atac.
Contestația
în anulare exercitată în cauză
Împotriva deciziei
nr. 3160 din 9 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant a formulat
contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C.
proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate și acordarea uni termen
în vederea rejudecării recursului
Contestatorul
a arătat că decizia instanței de recurs s-a fundamentat pe o greșeală
materială, în condițiile omiterii îndeplinirii unor acte de procedură.
A susținut
contestatorul că instanța a omis a comunica recursul formulat de recurentul-pârât
D., precum și întâmpinarea formulată de acesta la propriul recurs, fiind
astfel încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.
Apărările
intimaților
Intimata Autoritatea
Electorală Permanentă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
inadmisibilității contestației, iar intimatul D. prin întâmpinarea
formulată a invocat atât excepția tardivității recursului, cât
și excepția inadmisibilității acestuia.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând cu prioritate
excepția tardivității contestației în anulare, potrivit
art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată,
pentru motivele următoare.
Argumentele
de fapt și de drept relevante
Potrivit art.
319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., „împotriva hotărârilor irevocabile
care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația
poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat
cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data
când hotărârea a rămas irevocabilă”.
În
speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare
a fost pronunțată
în data de 9 septembrie 2014, iar respectiva cale de atac a fost formulată
la data de 23 septembrie 2015.
Norma procedurală
a reglementat ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită,
contestația în anulare să fie exercitată în termenul de 15 zile de
la data când partea a cunoscut efectiv existența și conținutul hotărârii,
dar pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra finalizării procesului,
s-a prevăzut și un termen maxim de un an de la data hotărârii irevocabile,
termen care nu poate fi depășit chiar dacă, în anumite situații
concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoștință s-ar
împlini ulterior.
Astfel, indiferent
de momentul la care a cunoscut efectiv hotărârea contestată, calea extraordinară
de atac a contestației în anulare poate fi exercitată împotriva unei astfel
de hotărâri numai în intervalul de 1 an de la data rămânerii ei irevocabile.
Pe de altă
parte, Înalta Curte observă că motivele invocate în cuprinsul contestației
în anulare nu vizează considerentele hotărârii, ci necomunicarea recursului
și a întâmpinării formulate de partea potrivnică, astfel că
nu se poate reține, ca moment al începerii curgerii termenului de declarare
a contestației în anulare, data de 10 septembrie 2015, dată la care contestatorul
a solicitat comunicarea deciziei.
Instituirea unor
termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face
parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat
în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale, iar contestatorul nu a invocat existența
unei împrejurări mai presus de voința sa, în accepțiunea art. 103
alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să îl fi împiedicat să
exercite contestația în anulare în termenul legal.
Temeiul legal
al soluției adoptate
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată,
aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în
art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea excepției
inadmisibilității și a motivelor căii de atac, conform art.
137 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
tardivității.
Respinge contestația
în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3160 din 9 septembrie 2014
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.