ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3914/2012

Decizia nr. 3914/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2011 din data de 08 octombrie 2010 și precizată la data de 30 mai 2011, reclamantul A. prin mandatar B. a chemat în judecată pârâtele C., D. și E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei F. la emiterea titlului de despăgubiri privind măsurile reparatorii în cuantum de 463 600 lei, obligarea pârâtelor D. și E. la emiterea titlului de conversie precum și conversia acestuia în acțiuni la SC G. SA și obligarea pârâtelor la plata unor daune de 100 lei/zi până la data îndeplinirii obligației.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin Dispoziția nr. 3979 din 24 februarie 2005 emisă de primarul general al Municipiului București s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru teren în suprafață de 250 mp și construcția demolată situată în București, sector 3. Dispoziția a fost comunicată Secretariatului D. dar nici până la data introducerii acțiunii aceasta nu a soluționat dosarul, respectiv nu a emis titlul de acordare a despăgubirilor.

La data de 27 iunie 2011, Statul Român prin D. a depus întâmpinare prin care a precizat că la data de 23 iulie 2009 a fost emisă Decizia nr. 6037 reprezentând titlul de despăgubire și a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind lipsită de obiect și respingerea cererii de daune ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 02 septembrie 2011, pârâta D. a precizat că în baza cererii de opțiune formulate de reclamant a fost emis și titlul de conversie din 27 iulie 2011.

În ședința publică de la 06 septembrie 2011 reclamantul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea petitelor 1 și 2 din cererea precizatoare ca fiind rămase fără obiect și solicită obligarea pârâtei D. la plata unor daune de 100 lei/zi până la data plății efective, având în vedere că pârâta a fost notificată.

Prin sentința civilă nr. 4866 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscală, a respins petitele 1 și 2 din cererea precizatoare formulată de reclamantul A. prin mandatar B., ca rămasă fără obiect și a respins cererea de acordare a unor daune de 100 lei/zi de întârziere până la data îndeplinirii obligației, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 27 iulie 2011 a fost emis titlul de despăgubire pentru imobilul care a făcut obiectul cererii de despăgubire și că E. a emis și titlul de conversie, va lua act că petitele 1 și 2 ale cererii precizate formulate de reclamant au rămas fără obiect și în consecință le va respinge ca atare.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la data îndeplinirii obligației, a respins-o ca neîntemeiată, instituția nefiind în culpă întrucât reclamantul a fost cel care nu a îndeplinit procedura legală prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005, respectiv nu a formulat cererea de opțiune pe baza căreia se emite titlul de conversie.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. prin mandatar B. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul arată că a solicitat prin cererea de chemare în judecata așa cum a fost precizată, obligarea pârâtelor la plata unor daune de 100 lei/zi pana la data plații efective, iar instanța motivează respingerea acestui petit de faptul ca reclamantul nu a formulat cerere de conversie.

Dar, in fapt, recurentul susține că nu avea cum sa formuleze aceasta cerere de conversie neavând cunoștința de existenta emiterii Deciziei reprezentând Titlu de despăgubiri cu nr. 6037 din 23 iulie 2009, deoarece aceasta nu i-a fost niciodată comunicata.

Deși a notificat pârâta C., încă din 27 mai 2010, prin notificarea înregistrată la R.G, aceasta nu i-a comunicat stadiul dosarului și nici Decizia reprezentând Titlu de despăgubiri cu nr. 6037 din 23 iulie 2009., decât ulterior, după formularea cererii de chemare in judecata.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cuvenite în cuantum de 418.000.000 lei, echivalentul a 12.834 dolari SUA, pentru terenul în suprafață de 250 mp și construcție demolată situate în București, sector 3, conform dispoziției din 24 februarie 2005, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 lei/ zi până la data plății efective.

La data de 30 mai 2011, reclamantul a chemat în judecată și D., precizându-și totodată acțiunea în sensul obligării pârâtei D. la plata despăgubirilor cuvenite în cuantum de 418.000.000 lei, echivalentul a 12834 dolari SUA, pentru terenul în suprafață de 250 mp și construcție demolată situate în București, sector 3, conform Dispoziției nr. 3979 din 24 februarie 2005; obligării pârâtei C. prin E. la emiterea titlului de conversie și conversia acestuia în acțiuni emise de SC G. SA și a obligării pârâtei la plata unor daune de 100 lei/ zi până la data îndeplinirii obligației având în vedere că pârâta a fost notificată în acest sens.

Înalta Curte reține faptul că în mod corect și fundamentat a reținut instanța de fond faptul că petitele I și II ale cererii de chemare în judecată sunt rămase fără obiect și a respins cererea privind acordarea unor daune de 100 lei/zi de întârziere până la data îndeplinirii obligației, ca neîntemeiată.

Astfel, se constată că la data de 13 iulie 2011 reclamantul a înțeles să își valorifice Decizia nr. 6037 din 23 iulie 2009, reprezentând titlu de despăgubire, în cuantum de 463.156,60 lei, prin formularea unei cereri de opțiune înregistrată la E. din 13 iulie 2011, prin care a solicitat emiterea unui titlu de conversie pentru suma de 463.156,60 lei.

În baza Deciziei nr. 6037 din 23 iulie 2009 emisă de către D. și a cererii de opțiune din 13 iulie 2011, E., a emis în favoarea domnului A. Titlul de conversie din 27 iulie 2011, în cuantum de 463.155.60 Lei, reprezentând un număr total de 883.716 acțiuni, calculate la prețul mediu ponderat de 0,5241 lei/acțiune ( titlu de conversie pe care reclamantul la ridicat personal în data de 29 iulia 2011).

Astfel, pentru Decizia nr. 6037 din 23 iulie 2009 a fost acordată toată suma înscrisă în titlul de despăgubire.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 lei/zi până la data îndeplinirii obligației, în mod corect a respins instanța de fond, această cerere

ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura legală prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv nu a formulat cerere de opțiune. Astfel, nu poate fi reținută niciun fel de culpă în sarcina C. - E.

Mai mult decât atât, ca urmare a îndeplinirii procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin formularea de către reclamant a cererii de opțiune înregistrată la Direcție din 13 iulie 2011, s-a emis în favoarea acestuia titlul de conversie din 27 iulie 2011.

Înalta Curte va înlătura apărările recurentului privind necomunicarea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, reținând că Decizia nr. 6037 din 23 iulie 2009 a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire, însă plicul a fost returnat cu mențiunea „expirat timpul de păstrare” (filele nr. 106 - 107 dosar fond).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. prin mandatar B. împotriva sentinței civile nr. 4866 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.