ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, prin declinare de la Judecătoria Sector 1 București, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la desemnarea unui expert în Dosarul nr. 15615 CC care, în maxim o săptămână de la emiterea hotărârii, să întocmească raportul de evaluare, iar suma de bani rezultată să fie imediat acordată reclamantului. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta refuză să rezolve dosarul său privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în str. G.M., sector 3 din care a fost evacuat prin comunicarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 3 nr. 21799/1987 respectiv decretul Consiliului de Stat al R.S.R.

din 12 septembrie 1989. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepția lipsei calității pârâtei de reprezentant al Statului, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității petitului 2 al acțiunii. La data de 05 noiembrie 2009, reclamantul B.N. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a C.C.S.D. Prin încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2009, Curtea a dispus introducerea în cauză a C.C.S.D. în calitate de pârâtă. C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a reclamantului, precum și excepția prematurității plății.

Prin sentința nr. 546 din 29 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității A.N.R.P. de reprezentant al Statului Român, ca fiind lipsită de obiect, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. cu privire la capătul 1 de cerere și a respins acest capăt de cerere față de pârâta A.N.R.P., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. în privința capătului 2 de cerere respingând în consecință acest capăt de cerere față de pârâta C.C.S.D., a admis excepția prematurității formulării capătului 2 de cerere și a respins în consecință acest capăt de cerere, a admis, în parte, capătul 1 de cerere formulat de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin A.N.R.P.

și C.C.S.D., în sensul obligării pârâtei C.C.S.D. la desemnarea unui evaluator în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității A.N.R.P. de reprezentant al Statului Român, Curtea de Apel a constatat că potrivit precizării din dosarul judecătoriei, reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârât, Statul Român, prin această instituție, ci a înțeles să realizeze cadrul procesual, prin chemarea acestei pârâte, în nume propriu, menționarea calității de reprezentant, fiind doar din punct de vedere instituțional, funcțional, ca și organ de specialitate al administrației publice centrale.

În consecință, această excepție a fost respinsă, ca fiind lipsită de obiect. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. față de primul capăt de cerere, instanța de fond a constatat că față de prevederile Legii 247/2005, atribuția desemnării unui expert evaluator, revine pârâtei C.C.S.D., astfel încât excepția invocată este fondată, urmând a fi admisă, cu efectul respingerii astfel a acestui capăt de cerere față de această pârâtă. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. față de secundul capăt de cerere, instanța de fond a constatat că potrivit O.U.G. nr. 81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine A.N.R.P., prin noua Direcție pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, și nu C.C.S.D., deci prezenta excepție este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

Cu privire la excepția prematurității secundului capăt de cerere, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere împrejurarea că în procedura Legii 247/2005, A.N.R.P. emite, pe baza opțiunii persoanei îndreptățite, un titlu de plată/de conversie, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite, numai după ce titlul de despăgubire a fost emis de către C.C.S.D. Or, în cazul dedus judecății, reclamantul B.N. nu este încă titularul unui titlu de despăgubire și nici nu a făcut opțiunea astfel că solicitarea reclamantului de plată a sumei rezultate din raportul de evaluare este prematură (dreptul său de a cere plata nu este actual). Această excepție a fost admisă, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere.

Sub aspectul fondului, instanța de fond a constatat că prin dispoziția nr. 5388/2006, emisă de Primarul Municipiului București, s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din București, str. G.M., sector 3, compus din teren și construcție demolată. Or, în cauză s-a constatat că deși dosarul reclamantului referitor la acordarea de măsuri reparatorii a fost înregistrat de cel puțin doi ani la pârâta C.C.S.D., aceasta relevă că procedura administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005 este doar în faza de început, încălcându-se, astfel, în mod evident, prevederile Legii nr. 247/2005. Instanța de fond a reținut că pârâtul nu a dovedit că ar fi solicitat completarea dosarului, înaintea introducerii acțiunii, nedepunând la dosar, vreo dovadă relevantă în acest sens, astfel cum îi incumba obligația prevăzută de art. 1169 C. civ.

și art. 129 alin. (1) C. proc. civ. Adresa depusă, din 6 ianuarie 2010, poartă o dată mult ulterioară primirii dosarului, până la care termenul rezonabil expirase. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că, în speță s-a depășit termenul rezonabil pentru analizarea și soluționarea dosarului de despăgubire. Mai mult, deși nu a fost prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D.

În aplicarea acestor prevederi, recurenta precizează că decizia din 28 februarie 2006 prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, însă această decizie a fost înlocuită cu decizia din 16 septembrie 2008. Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii: - dosare transmise Secretariatului C.C.S.D. înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007; - dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Totodată, conform art. 2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.

Dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale nu face altceva decât să respecte egalitatea de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubire înregistrate/neînregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale stabilind astfel o modalitate de soluționare convenabilă pentru toți. Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.

Pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere. Or, în speță, nu există o astfel de comunicare, care să conțină un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Conform art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași art. prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflație. Dosarul de despăgubire pentru dispoziția emisă a fost transmis și înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. în anul 2007, sub nr. 15615/CC. În cauză s-a efectuat verificarea legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură. Recurenta a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de soluționare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligația de a trimite dosarul unui evaluator sau societății de evaluare desemnate.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu. Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanție ce privește, în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicții este condiționată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri. Doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte.

Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret. Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. Astfel, în materie « civilă », dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererilor reclamantului de emitere a titlurilor de despăgubire se aduc grave prejudicii reclamantului. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 546 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.