ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2656/2015

Decizia nr. 2656/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr, 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 09 iunie 2015, Curtea de Apei Constanța, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâta A. Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codui de procedură civilă.

Instanța de apei a reținut că părțile nu au solicitat judecata cauzei In lipsă și nu s-au prezentat, la termenul de judecată fixat pentru soluționarea apelului.

Împotriva încheierii de ședință din data de 09 iunie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs A. Constanța, invocând ca temei de drept dispozițiilor art. 415 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată că, la termenul de judecată fixat pentru soluționarea apelului, interesele instituției nu au putut fi reprezentate întrucât singurul consilier juridic se alia în incapacitate de muncă. Recurenta solicită să se admită recursul și sâ se dispună repunerea pe rol a cauzei.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 19 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C2, constatând ca raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 20 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncteie de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 23-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurenta a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din data 09 iunie 2015, ce face obiectul recursului, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de A. Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă și nu s-au prezentat la termenul de judecată fixat pentru soluționarea apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 414 C. proc. civ.: „(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

Critica formulată de recurent, în sensul că la termenul de judecată fixat pentru judecarea apelului interesele instituției nu au putut ii reprezentate întrucât singurul consilier juridic se afla în incapacitate de muncă, nu este fondată.

Se reține că, în mod legal, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, constatând că părțile nu au solicitat soluționarea cauzei în lipsa lor de ia dezbateri. Faptul că reprezentantul instituției a fost în incapacitate de muncă, motiv pentru care nu ar fi ajuns la Curtea de Apel Constanța, nu este de natură să înlăture sancțiunea prevăzută de lege prin art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv suspendarea cauzei pentru lipsa părților, atâta timp cât acesta nu a formulat o cerere de judecată în lipsă.

Recurenta arată că nu se face vinovată pentru această situație și dorește soluționarea definitivă a cauzei, motiv pentru care solicită să se dispună reluarea judecării apelului.

Dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., invocate de recurent ca temei de drept al cererii de recurs, prevăd că judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una din părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Prin urmare, recurenta are posibilitatea să solicite repunerea cauzei pe rol. potrivit dispozițiilor anterior menționate.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., analizând motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. Constanța împotriva încheierii din 09 iunie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2finoiembrie 2015.