ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 din C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 23 iunie 2014,

pe rolul Tribunalului Constanța, secția

I civilă, s-a înregistrat contestația împotriva Deciziei nr. 396 din 12

decembrie 2013 de sancționare disciplinară a reclamantei D.G., emisă de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., cauza având

ca obiect drepturi bănești.

Prin sentința

civilă nr. 248 din 06 februarie 2015, Tribunalul Constanța

a admis contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 396 din 12 decembrie 2013 de sancționare disciplinară a

reclamantei D.G., emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A., S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută

anterior concedierii. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în calitate de salariat, începând

cu data desfacerii C.T.M. și pom la data electivei reintegrări.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apei Constanța, secția I civilă, Ia

data de 10 februarie 2015, Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu D.G., suspendarea

provizorie, pe cale de ordonanță președințială, în baza art. 450 alin. (5)

coroborat cu art. 996 și urm. C. proc. civ., a sentinței civile nr. 248 din 6

februarie 2015 a Tribunalului Constanța, pană, la sosirea dosarului la Curtea

de Apel Constanța, după promovarea apelului, urmare a comunicării sentinței

civile mai sus menționate.

Prin sentința

civilă nr. 1/CM din 16 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 96/36/2015 al

Curții de Apel Constanța, secția I civilă,

s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare

provizorie a sentinței civile nr. 248 din 06 februarie 2015 a Tribunalului Constanța,

pronunțată în Dosarul nr. 172/121/2014, formulată de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

Împotriva sentinței civile nr. 1/CM

din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat

recurs

Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., ce a fost

înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 26 februarie 2015.

Învestită eu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a procedat, la data de 06 aprilie 2015, Sa întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C.I.L., la data de

08 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime

punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Părțile nu au

exprimat un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la

comunicarea acestuia.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 21 mai 2015, în temeiul art. 493 alin.

(4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constata ca acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Demersul

judiciar al reclamantei, având ca obiect un litigiu de muncă, a fost

înregistrat pe rolul instanței la data de 23 iunie 2014, sens în care, în

cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

(denumit în continuare C. proc. civ.), în forma în vigoare îa acel moment, și

nu cele ale Legii nr. 138/2014, întrucât, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc.

civ., procesele civile în curs de judecată, precum și executările silite

începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Prin

urmare, cererea de suspendare provizorie a executării provizorii, prin

ordonanță președințiaiă, prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ., este

aferentă apelului, având un caracter incidental.

Cererea

de suspendare provizorie a executării sentinței, prin ordonanță președințială,

se formulează în procesul aflat în faza procesuală a apelului și se grefează

atât pe cererea de apel, cât și pe îndeplinirea condițiilor reglementate de art.

450 alin. (1)-(3) C. proc. civ, neputând 11 formulată în lipsa acestora.

Astfel,

este vorba de o cerere ce se circumscrie dispozițiilor art, 30 alin. (6) C. proc.

civ., care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui

proces aflat în curs de desfășurare.

Prin urmare,

cererea de suspendare provizorie a executării este exclusiv incidentală, de

vreme ce nu poate fi formulată separat pe cale principală, nefiind de esența sa

o existență de sine stătătoare.

Față de aceste

argumente, se observă că, în speța de față, pârâtul Ministerul Public -

Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a solicitat, în

contradictoriu cu D.G., suspendarea provizorie, pe cale de ordonanță

președințială, în baza art. 450 alin. (5) coroborat cu art. 996 și urrn. C.

proc. civ., a sentinței civile nr. 248 din 6 februarie 2015 a Tribunalului

Constanța, până la sosirea dosarului la Curtea de Apel Constanța, fără a

exercita calea de atac a apelului împotriva dispozițiilor din dispozitivul

acestei sentințe care sunt executorii de drept.

În speță,

hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a

executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit dispozițiilor art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „în procesele pornite începând, cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art 94 pct.

1 Iit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și

asigurări sociale."

În baza art. 450

C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii,

în alin. (5) al acestui articol, prevăzându-se că, Ia judecata cererii de

suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (2) și (3) din Legea nr.

134/2010. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează

procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere,

soluționarea cererii de suspendare pe calea ordonanței președințiale se face cu

plata prealabilă a unei cauțiuni.

Trimiterea la

ordonanța președințială pe care legiuitorul a facut-o în art. 450 alin. (5) C.

proc. civ., ca normă specială, se interpretează în sensul că, în privința căii

de atac, care interesează în cauză, se aplică prevederile art. 718 alin. (7) C.

proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Finalitatea

urmărită de legiuitor prin referirea la instituția ordonanței președințiale

este asigurată prin verificarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.

996 C.proc.cîv. și, eventual, prin parcurgerea procedurii prevăzute de acest

text de lege și de art. 1001 C. proc. civ., fiind respectate diferitele

accepțiuni ale noțiunii de ordonanță președințială.

Printr-o

asemenea interpretare teleologică a dispozițiilor art. 450 alin. (5),

coroborate cu prevederile art. 718 alin. (7), se poate considera că art. 718 alin.

(7) este aplicabil în ceea ce privește calea de atac împotriva hotărârii ce

produce efectele unei ordonanței președințiale, pronunțate într-un cadru în

care au fost respectate caracteristicile esențiale ale ordonanței

președințiale.

Ca

atare, suntem în prezența unei derogări de la dispozițiile art 996 alin. (1) C.

proc. civ. în sensul că hotărârea prin care se soluționează cererea întemeiata

pe art. 450 alin. (5) nu este supusa vreunei căi de atac.

În acest

sens sunt și dispozițiile Deciziei nr. 8/2015, pronunțată de instanța supremă

în soluționarea unui recurs în interesul legii. Astfel, „în interpretarea și

aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat ta art. 997 și următoarele

și art. 719 alin. (7) C. proc. civ.: cererea de suspendare provizorie se judecă

de un complet format din doi judecător; instanța se pronunță asupra cererii

prin încheiere care nu este supusă mciunei căi de atac."

În raport

de aceste considerente, sentința civilă nr. 1/CM din data de 16 februarie 2015

a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, este definitivă, neputând fi supusă

cenzurii prin calea de atac a recursului.

În consecință,

Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

împotriva sentinței civile nr. 1/CM din data de 16 februarie 2015 a Curții de

Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

21 mai 2015.