ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2016

Decizia nr.

1282/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 6/AS din

12 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă, s-a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul

A. împotriva Sentinței civile nr. 1146 din 28 mai 2015,

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a

formulat recurs, înregistrat la data de 2 martie 2016 la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Recursul a

fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Întrucât

cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția I civilă, la 20 octombrie 2014,

potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010,

litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în

vigoare anterior promovării acțiunii civile în cauză, respectiv

la 15 februarie 2013.

În

condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin

rezoluția din 4 martie 2016 s-a procedat la întocmirea raportului privind

admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. XVIII alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Prin

rezoluția din 8 aprilie 2016, completul 12 filtru a analizat

conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca

acestea să formuleze un punct de vedere conform prevederilor art. 493

alin. (4) din același act normativ.

Din

procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că

raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat

contestatorului la data de 22 aprilie 2016, Ministerului Apărării

Naționale prin Centrul Militar Zonal Constanța la data de 21 aprilie

2016, iar intimatului Serviciul Român de Informații - B. București la

data de 25 aprilie 2016, față de care și-au exprimat un punct de

vedere conform înscrisurilor depuse la dosar.

Constatându-se

ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluția din data de 9 mai

2016, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru

soluționarea recursului la data de 3 iunie 2016, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând

recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității

acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate

cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de

care constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date

în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum

și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt

supuse recursului".

Art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă stipulează că "în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului".

Pentru

această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două

grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În

cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 20 octombrie

2014, sub nr. x/118//2014, reclamantul A., în contradictoriu cu intimații

Ministerul Apărării Naționale - prin Centrul Militar Zonal

Constanța și Serviciul Român de Informații - B. București,

a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia

să fie obligați la eliberarea unei adeverințe prin care să

se ateste condițiile de muncă în care se încadrează activitatea

pe care reclamantul a prestat-o în perioada 29 aprilie 1983 - 15 martie 1990.

În motivare a

arătat că a activat ca subofițer operativ în cadrul

Direcției de Contrainformații Militare în perioada 29 aprilie 1983 -

15 martie 1990. Pentru activitatea desfășurată a solicitat

Serviciului Român de Informații eliberarea unei adeverințe din care să

rezulte perioada lucrată și condițiile de activitate. I-a fost

eliberată adeverința din 17 ianuarie 2014, potrivit căreia

activitatea desfășurată în perioada 29 aprilie 1983 - 22

februarie 1989 se încadrează în condiții speciale, încadrarea fiind

făcută conform anexei nr. 3 la H.G. nr. 1294/2001. Adeverința nu

se referă la întreaga perioadă lucrată, respectiv la 29 aprilie

1983 - 22 decembrie 1989, precum și la perioada cuprinsă între 22

decembrie 1989 - 15 martie 1990.

Față

de natura pretenției deduse judecății, se reține că

aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza

circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate

de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, care stipulează că în procesele pornite

începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de

muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu

sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță

sunt supuse numai apelului. Prin urmare, în raport de conținutul acestor

dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor

solicitate de contestator prin acțiunea introductivă de

instanță, se apreciază că recursul este inadmisibil.

Mai mult

decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,

stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În

cauză, Decizia nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel

Constanța, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul

textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai

poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru

considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art.

493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca

inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei

civile nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția I civilă.

Decizia nu

este supusă nici unei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN