ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4013/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința nr. 1490 din 26 aprilie 2013,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul

Energiei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a formulat

acțiunea după expirarea termenului de 30 de zile de la data notificării actelor

contestate, termen prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,

invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a respins prima instanță

acțiunea, ca tardiv formulată, după ce, în prealabil, prin încheierea de

ședință din 19 aprilie 2013, când a fost pusă în discuția părților excepția

tardivității acțiunii, a fost respinsă această excepție; de asemenea, susține

că sentința atacată este nemotivată și este dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin hotărârea

recurată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca tardivă,

reținând, în esență, că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de

30 de zile de la data notificării actelor contestate, termen prevăzut de art. 5

alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007.

Anterior, însă, prin

încheierea de ședință din 19 aprilie 2013 (dosar fond), instanța de judecată a

pus în discuția părților excepția tardivității acțiunii, invocată de către

autoritatea pârâtă, și a respins această excepție, ca nefondată, acordând

părților cuvântul cu privire la fondul cauzei și amânând pronunțarea deciziei,

la data de 26 aprilie 2013.

Având caracter

interlocutoriu, conform dispozițiilor art. 268 alin. (3) C. proc. civ.,

încheierea din data de 19 aprilie 2013 obligă ("leagă", în

terminologia codului) judecătorul fondului, care nu mai poate reveni asupra

soluției adoptate; încheierea interlocutorie putea fi atacată odată cu fondul,

pe calea recursului, de către partea nemulțumită.

Cu toate acestea,

prin hotărârea pronunțată, după ce excepția tardivității acțiunii a fost

respinsă iar părțile au formulat concluzii cu privire la fondul cauzei, prima

instanță a respins acțiunea, ca tardiv formulată.

Procedând astfel,

judecătorul fondului a contrazis soluția adoptată prin încheierea

interlocutorie, soluționând acțiunea fără a intra în cercetarea fondului.

Acest motiv de

recurs, care atrage casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, face imposibilă analiza, în

această fază procesuală, a celorlalte critici, care vizează fondul raportului

litigios.

Față de

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art.

20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

recursul și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanța, care

urmează a analiza, ca apărări de fond, toate celelalte susțineri făcute în

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC E.C. SRL împotriva Sentinței nr. 1490 din 26 aprilie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Procesat de GGC - CL