ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4013/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1490 din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a formulat acțiunea după expirarea termenului de 30 de zile de la data notificării actelor contestate, termen prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a respins prima instanță acțiunea, ca tardiv formulată, după ce, în prealabil, prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2013, când a fost pusă în discuția părților excepția tardivității acțiunii, a fost respinsă această excepție; de asemenea, susține că sentința atacată este nemotivată și este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile cauzei. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin hotărârea recurată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca tardivă, reținând, în esență, că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile de la data notificării actelor contestate, termen prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G.

nr. 33/2007. Anterior, însă, prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2013 (dosar fond), instanța de judecată a pus în discuția părților excepția tardivității acțiunii, invocată de către autoritatea pârâtă, și a respins această excepție, ca nefondată, acordând părților cuvântul cu privire la fondul cauzei și amânând pronunțarea deciziei, la data de 26 aprilie 2013. Având caracter interlocutoriu, conform dispozițiilor art. 268 alin. (3) C. proc. civ., încheierea din data de 19 aprilie 2013 obligă ("leagă", în terminologia codului) judecătorul fondului, care nu mai poate reveni asupra soluției adoptate; încheierea interlocutorie putea fi atacată odată cu fondul, pe calea recursului, de către partea nemulțumită.

Cu toate acestea, prin hotărârea pronunțată, după ce excepția tardivității acțiunii a fost respinsă iar părțile au formulat concluzii cu privire la fondul cauzei, prima instanță a respins acțiunea, ca tardiv formulată. Procedând astfel, judecătorul fondului a contrazis soluția adoptată prin încheierea interlocutorie, soluționând acțiunea fără a intra în cercetarea fondului. Acest motiv de recurs, care atrage casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, face imposibilă analiza, în această fază procesuală, a celorlalte critici, care vizează fondul raportului litigios. Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanța, care urmează a analiza, ca apărări de fond, toate celelalte susțineri făcute în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.C. SRL împotriva Sentinței nr. 1490 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Procesat de GGC - CL