ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3906/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2012 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal, obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. A. S.R.L., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, în sensul acordării, de la punerea în funcțiune a parcului, respectiv din luna decembrie 2011-a unui număr de certificate verzi conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2017, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE de la 01.01.2018); obligarea pârâtei ca, pentru perioada cuprinsă între luna decembrie 2011 și până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, să dispună acordarea unui număr de 19.219 certificate verzi, reprezentând diferența între numărul de certificate verzi cuvenit reclamantei potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi/MWh E-SRE) și cel efectiv acordat (1,18 certificate verzi/MWh E-SRE), precum și obligarea pârâtei la acordarea în continuare a diferenței de 0,82 certificate verzi/MWh E-SRE de la data promovării acțiunii, până la data modificării efective de către ANRE a Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul solicitat; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. A. S.R.L., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, în sensul acordării, de la 23 iulie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2012 - a unui număr de certificate verzi conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2017, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE de la 01.01.2018); obligarea pârâtei ca, pentru perioada cuprinsă între 23 iulie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2012, și până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, să dispună acordarea unui număr de 6.165 certificate verzi, reprezentând diferența între numărul de certificate verzi cuvenit reclamantei potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi/MWh E-SRE) și cel efectiv acordat (1,18 certificate verzi/MWh E-SRE), precum și obligarea pârâtei la acordarea în continuare a diferenței de 0,82 certificate verzi/MWh E-SRE de la data promovării acțiunii, până la data modificării efective de către ANRE a Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul solicitat, obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 s-a dispus acreditarea CEE Grebanu, aparținând S.C. A. S.R.L., titular al licenței de producere a energiei electrice nr. 1057 din 16.12.2011, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, conform Anexei ce face parte integrantă din decizie.

A arătat reclamanta că legiuitorul a înțeles a acorda un număr nediminuat de certificate verzi și acelor producători de energie din surse regenerabile care au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat până la data de 13 iulie 2011 (dată la care, prin Decizia nr. 4938, Comisia Europeană a aprobat schema de sprijin reglementată de Legea nr. 220/2008), condiția impusă fiind ca aceștia să fi pus în funcțiune centralele electrice înainte de 1 ianuarie 2013.

Față de modificarea cadrului legislativ, anterior prezentului demers judiciar, prin Adresa nr. x din 18 septembrie 2012, reclamanta a solicitat ANRE modificarea Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul acordării unui număr de 2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2007, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE începând cu 01.01.2018.

S-a apreciat că refuzul ANRE de a da curs solicitării reclamantei este lipsit de fundament și încalcă voința legiuitorului, contravenind scopului în care a fost adoptată Legea nr. 134/2012, respectiv acela de a instaura un climat de transparență și nediscriminare în ceea ce privește producătorii de energie electrică din surse regenerabile care, anterior autorizării de către Comisia Europeană a schemei de sprijin reglementată de Legea nr. 220/2008, au contractat finanțare nerambursabilă (li s-a aprobat acordarea unei finanțări nerambursabile) sub formă de sprijin investițional.

Ca atare, în lumina prevederilor art. 6 alin. (7) ind1 raportat la art. art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, coroborate cu art. 24 lit. c) din Regulamentul din 20.10.2011 de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, a solicitat obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul solicitat.

A susținut reclamanta că este îndreptățită a beneficia de un număr nediminuat de certificate verzi atât pentru trecut, de la momentul obținerii licenței de producere a energiei electrice, cât și pentru viitor.

Totodată, reclamanta a solicitat modificarea deciziei de acreditare sub aspectul numărului de certificate verzi pentru a beneficia de prevederile art. 6 alin. (71) din O.U.G. nr. 88/2011 aprobată cu modificări prin Legea nr. 134 din 23.07.2012, potrivit căruia producătorii de energie electrică din surse regenerabile care au pus în funcțiune centrale electrice anterior datei de 1 ianuarie 2013 și cărora li s-a aprobat sau au beneficiat de ajutor de stat până la data autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană, respectiv 13 iulie 2011, vor beneficia de numărul de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 modificată, fără diminuarea acestuia (în speță 2 certificate verzi până la 31.12.20.17, respectiv 1 certificat verde începând cu 01.01.2018).

Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) s-a invocat excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007.

A învederat pârâta că solicitarea reclamantei de modificare a Anexei la Decizia nr. 3198 din 16 decembrie 2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. A. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi în sensul de a i se aplica dispozițiile art. 6 alin. (2) și alin. (71) din Legea nr. 220/2008, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, este neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins, ca tardivă, cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța a se dispune admiterea căii de atac, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 4013 din 28 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.02.2015.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 971 din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei; a fost obligată intimata ANRE să recalculeze numărul de certificate verzi cuvenite petentei, prin modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011 prin acordarea diferenței de certificate verzi ce ar rezulta, în condițiile Legii nr. 220/2008. S-a dispus obligarea intimatei să plătească petentei 4,30 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat discrepanțe între numărul de certificate verzi stipulate de art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 și numărul de certificate verzi (CV) la care a fost considerată îndreptățită petenta. Astfel, prin anexa de la fila 19 (dosar inițial) s-au aprobat un număr de 1.18 CV până la data de 31.12.2017 și 0.59 CV începând cu 01.01.2018, adică mai puțin decât prevede art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008:

"două certificate verzi, până în anul 2017, și un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs și livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană".

S-a reținut că, potrivit definiției legale, Certificatul Verde este un document ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantități de energie electrică, acestea fiind active necorporale acordate de autoritățile statului beneficiarilor.

S-a arătat prin considerentele sentinței atacate că petenta produce energie eoliană, iar producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie îndreptățiți nu devin titulari ai unor Certificate verzi, ope legis, ci în urma unei acreditări emise de A.N.R.E. care este obținută în urma unei solicitări expres făcută în acest sens.

În urma solicitării schemei de promovare, producătorilor de energie electrică din sursele regenerabile producătorilor le sunt eliberate certificate verzi, iar furnizorilor de electricitate le este impusă obligația (printr-o cotă obligatorie) de a achiziționa certificate verzi.

S-a mai reținut că ANRE este autoritatea independentă de reglementare instituită în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE, aceasta publicând pe site-ul propriu cota anuală obligatorie de achiziție de certificate verzi estimată pentru anul următor, numărul de certificate verzi estimate a fi emise pe baza informațiilor privind energia electrică estimată a se produce din surse regenerabile de energie pentru anul următor și consumul final de energie estimat pentru anul următor.

Curtea de apel a constatat că ANRE nu a motivat discrepanța dintre numărul de certificate verzi menționate în anexa la decizia de acreditare și numărul de certificate verzi stipulate de lege.

S-a constatat că intimata ANRE poate recalcula numărul de certificate verzi cuvenite petentei, prin modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198 din 16 decembrie 2011, conform art. 24 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi (anexa Ordinului nr. 42 din 20 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi), dacă se constată modificări ale circumstanțelor ce au stat la baza acreditării care conduc la neîndeplinirea cel puțin a uneia dintre condițiile de acreditare prevăzute în prezentul regulament sau la solicitarea operatorului economic acreditat, ca urmare modificării schemei sau echipamentelor principale din componența centralei electrice; retehnologizării unei centrale hidroelectrice cu puteri de cel mult 10 MW sau a unor grupuri din centrale hidroelectrice cu puteri de cel mult 10 MW; modificării cadrului legal aplicabil; emiterii deciziei individuale a Comisiei Europene pentru situația prevăzută la art. 31; altor cauze temeinic justificate de solicitant.

În concluzie, raportat la discrepanțele constatate cu privire la numărul de certificat verzi cuvenite petentei conform Legii nr. 220/2008, în temeiul art. 24 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, instanța va admite cererea.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență pârâta a arătat următoarele:

Sentința de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motivat de faptul că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile cu modificările și completările ulterioare.

- Curtea, în mod vădit greșit, a constatat "discrepanțe între numărul de certificate verzi stipulate de art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 și numărul de certificate verzi (CV) la care a fost considerată îndreptățită petenta. Astfel prin anexa de la fila 19 (dosarul inițial) s-au aprobat un număr de 1.18 CV până la data de 31.12.2017 și 0.59 CV începând cu 01.01.2018, adică mai puțin decât prevede art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008:

"două certificate verzi, pana în anul 2017, și un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs și livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană".

În cazul în speță ANRE a stabilit numărul de certificate verzi care i se cuvin reclamantei prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2) din Lege, conform mecanismului de reducere prevăzut la Anexa 11 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 42/2011".

- Judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 220/2008, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (7) lit. b) din același act normativ.

- Instanța de fond a constatat total eronat că "Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a motivat discrepanța dintre numărul de certificate verzi menționate în anexa la decizia de acreditare și numărul de certificate verzi stipulate de lege".

A arătat recurenta că a depus la dosarul de fond al cauzei înscrisul "Referat de aprobare privind acreditare CEE Grebanu aparținând S.C. A. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi". Acest înscris reprezintă, instrumentul de motivare al Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011.

Astfel, în cuprinsul instrumentului de motivare se precizează expres că "S.C. A. S.R.L. a beneficiat suplimentar de alt ajutor de stat investițional pentru realizarea CEE Grebanu la Administrația Fondului pentru Mediu în valoare totală de 22 218 197,61 RON". Acest fapt fiind probat de recurentă prin depunerea la dosar a Contractului pentru finanțare nerambursabilă nr. 158 din 13 aprilie 2011.

Sentința nr. 971/2014 nu cuprinde motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008 stipulează "Prin excepție de la prevederile alin. (7) lit. b), asigurarea unui tratament transparent și nediscriminatoriu, centralele electrice puse în iunie înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeana au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi calculate conform alin. (2)", a fost introdus de pct. 5 al art. I din Legea nr. 134 din 18 iulie 2012.

Cu privire la aplicarea art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008, așa cum a fost introdus de Legea nr. 134 din 18 iulie 2011,

Art. 74 din Titlul I al Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 stipulează expres că "Aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică și în cogenerare de înaltă eficiență se face după autorizarea acestora de către Comisia Europeană, în condițiile legii".

Această prevedere este în acord cu art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care prevede că, "Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate".

În conformitate cu articolul 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene autoritățile române au notificat schema de sprijin stabilită prin Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 139/2010 și prin proiectul ordonanței de urgență a Guvernului prezentată de autoritățile române la 6 iunie 2011, proiect care a fost aprobat prin O.U.G. nr. 88/2011 (a se vedea în acest sens punctele 1, 2.1. și 2.2. din Decizia Comisiei Europene nr. 4938 din 13.07.2011).

Procesul de notificare și autorizare a fost finalizat prin adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat S.A. 33134 - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie". În consecință, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată și autorizată prin Decizia nr. 4938 din 13 iulie 2011 de către Comisia Europeană.

De altfel la punctul 7.7. din Decizia Comisiei Europene se stabilește că orice plan de refinanțare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La punctul 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiții numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat. Cu alte cuvinte, în cazul unui cumul de ajutoare de stat, respectiv ajutorul investițional pentru realizarea capacității energetice și cel constând în acordarea de certificate verzi pentru producerea de energie electrică în acea capacitate energetică, acest din urmă ajutor trebuie diminuat în baza unui algoritm și a unor factori de corecție pentru a exclude supracompensarea activității de producere a energiei din surse regenerabile de energie. Se are în vedere în acest fel evitarea afectării negative a gradului de suportabilitate a plății facturii de energie electrică de către consumatorul final, care este cel ce suportă costurile suplimentare de producție ale producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, prin prețul majorat al energiei electrice.

În acord cu aceste dispoziții comunitare, prevederile art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată și completată de O.U.G. nr. 88/2011, au introdus obligația reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi stabilit de lege în cazul centralelor electrice care au obținut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi, fiind în prezența unui cumul de ajutoare care justifică acesta reducere.

Ulterior autorizării de către Comisia Europeană a sistemului de promovare prin certificate verzi, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 prin care au fost introduse o serie de modificări legislative care afectează sistemul de promovare prin certificate verzi în forma în care acesta a fost aprobat de Comisia Europeană.

În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 3011 C. proc. civ.

Apărările intimatului - reclamant

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Consideră reclamanta că se găsește în situația reglementată de art. 6 alin, 2 lit. c) din același act normativ, astfel cum în mod corect reține instanța de judecată.

În ceea ce privește dispoziția legală citată de recurentă, se arătă că, potrivit arț. 6 alin. V din Legea nr. 220/2008 "Prin excepție de la prevederile alin. (7) lit. b), pentru asigurarea unui tratament transparent și nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcțiune înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a acordat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi conform alin. (2)."

Or, reclamanta face parte din categoria restrânsă a operatorilor economici avuți în vedere de prevederile legale menționate îndeplinind cele două cerințe cumulativ prevăzute de norma legală. În concret, A. S.R.L.:

- a pus în funcțiune parcul eolian Grebanu la 17.11.2011, anterior datei de 01.01.2013;

- reclamantei intimate i s-a aprobat finanțare nerambursabilă la 18.02.2011, anterior autorizării schemei de sprijin prin Decizia CE 4938 din 13 iulie 2011;

Ca atare, A. S.R.L. este îndreptățită a beneficia de un numărul nediminuat de certificate verzi prevăzut de art. 6 alin. (2) lit. c), normă legală la care art. 6 alin. (71) din Legea nr. 134/2012 face trimitere expresă.

În ceea ce privește prevederile art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008, recurenta susține că aceste dispoziții legale, deși aflate în vigoare, nu pot fi puse în aplicare întrucât ar reprezenta modificări ale schemei de sprijin stabilită prin Legea nr. 220/2008 care nu au fost notificate și autorizate prin Decizie a Comisiei Europene potrivit prevederilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Recurenta însăși a aplicat și s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 134/2011 atunci când și-a adaptat propriile reglementări, prin Ordinul nr. 37/2012 fiind integral preluate în cuprinsul art. 202 din Regulamentul de acreditare prevederile art. 6 alin. (71) din Legea nr. 134/2012.

Câtă vreme ANRE a pus în acord reglementările interne cu dispozițiile art. 6 alin. (71) introduse prin Legea nr. 134/2012, a susținut că nu pot fi aplicate aceste prevederi legale reclamantei intimate - operator economic vizat în mod direct de norma legală în vigoare - în virtutea dreptului de apreciere al intimatei reprezintă un veritabil abuz de autoritate.

În ceea ce privește inaplicabilitatea prevederilor art. 6 alin. (71) din Legea nr. 134/2012 raportat la împrejurarea că acestea ar reprezenta un proiect de acordare a unui nou ajutor, o modificare a schemei de sprijin reprezentată de Legea nr. 220/2008, care ar necesita o autorizare prealabilă prin Decizie a Comisiei Europene potrivit dispozițiilor art. 108 (3) din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (TFUE), se arată că, în fapt dispozițiile menționate nu reprezintă o modificare a schemei de sprijin, în sensul avut în vedere de prevederile art. 108 (3) TFUE, acest articol neavând valențele și semnificația unui proiect ce instituie noi ajutoare ce trebuie în prealabil notificate CE și supuse autorizării.

Dispoziția legală (art. 6 alin. (71) produce efecte limitate, atât sub aspectul subiecților vizați - operatorii economici care au pus în funcțiune centralele electrice anterior 01.01.2013, cât și sub aspect temporal - operatori economici care au beneficiat sau cărora li s-a aprobat ajutor de stat anterior, autorizării schemei de sprijin prin Decizia 4938 din 13 iulie 2011.

Producând efecte limitate, care vizează o categorie restrânsă de operatori economici, în condițiile în care art. 6 alin. (71), se aplică, prin voința legiuitorului, retroactiv urmărind a pune capăt unei situații de discriminare și unui tratament netransparent, este evident că S.C. A. în prezența unui nou ajutor acordat operatorilor economici producători de energie din surse regenerabilă schema de sprijin reprezentată de Legea nr. 220/2008 aplicându-se în continuare fără modificări în forma autorizată prin Decizia Comisiei Europene din 13 iulie 2011.

Considerentele și soluția instanței de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt

Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei modificarea Anexei Deciziei nr. 3198 din 16 decembrie 2011 în sensul acordării unui număr de 2 certificate verzi pentru fiecare MWh - E - SRE până la 31 decembrie 2007, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh - E - SRE începând cu 1 ianuarie 2018.

Reclamanta a solicitat modificarea Anexei la Decizia nr. 3198 din 16 decembrie 2011 - pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi în sensul de a i se aplica dispozițiile art. 6 alin. (2) și alin. (7)1cdin Legea nr. 220/2008 - așa cum a fost modificată prin Legea nr. 134/2012.

În drept

Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 220/2008 "ANRE acreditează producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, în condițiile prevăzute în Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi" .

Art. 6 alin. (6) lit. (a) din Legea nr. 220/2008 stipulează că ANRE "acreditează grupurile/centralele electrice care beneficiază de schema de promovare prin certificate verzi, în temeiul Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de promovare".

Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, cu modificările și completările ulterioare (act normativ emis conform preambulului acestuia și datorită faptului că "se transferă competențele de autorizare a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurentei la Comisia Europeană, iar legislatia comunitară în domeniul ajutorului de stat va fi direct aplicabilă în România") stipulează că "Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat".

Art. 74 din Titlul I al Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123 din 10 iulie 2012 care stipulează expres că "Aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică și în cogenerare de înaltă eficiență se face după autorizarea acestora de către Comisia Europeană, în condițiile legii".

La punctul 77 din Decizie "Comisia reamintește autorităților române că, în conformitate cu art. 108 alin. (3) din TFUE, orice plan de refinanțare sau modificare a prezentei scheme trebuie să fie notificat Comisiei în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul Comisiei Europene".

Conform pct. 5. din Legea nr. 134/2012 "La articolul I punctul 9, după alin. (7) al articolului 6 se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:

"(71) Prin excepție de la prevederile alin. (7) lit. b), pentru asigurarea unui tratament transparent și nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcțiune înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi calculate conform alin. (2)".

Procesul de notificare și autorizare a fost finalizat prin adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat S.A. 33134 - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie". În consecință, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată și autorizată prin decizia nr. 4938 din 13 iulie 2011 de către Comisia Europeană.

De altfel la punctul 7.7. din Decizia Comisiei Europene se stabilește că orice plan de refinanțare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La punctul 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiții numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat.

În acord cu aceste dispoziții comunitare, prevederile art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată și completată de O.U.G. nr. 88/2011, au introdus obligația reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi stabilit de lege în cazul centralelor electrice care au obținut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi, fiind în prezența unui cumul de ajutoare care justifică acesta reducere.

- Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod greșit reclamanta - intimată consideră că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. c) raportat la art. 6 alin. (71) din Legea nr. 220/2008.

După adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011 - Ajutorul de Stat S.A. 3314 - România, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată și autorizată în prealabil de Comisia Europeană.

La pct. 7.7. din Decizia Comisiei Europene se precizează că orice plan de refinanțare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La pct. 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiții numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat.

Se reține că reclamanta a beneficiat suplimentar de un ajutor de stat pentru a realiza CEE Grebanu acordat de Administrația Fondului pentru Mediu în valoare totală de 22. 218.197,61 RON.

- Se constată că în mod eronat judecătorul fondului nu a dat o interpretare corespunzătoare normelor juridice aplicabile prin prisma prevederilor art. 108 alin. (3) din TFUE, art. 74 Titlul I din Legea energiei și gazelor naturale nr. 123/2012, art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006, 7.7 și 2.8 din Decizia CE nr. 4938 din 13 iulie 2011 - dispoziții legale care instituie interdicția punerii în aplicare a schemelor de sprijin fără notificarea și autorizarea acestora în prealabil de Comisia Europeană.

Astfel art. 74 din Titlul I a Legii energiei electrice și gazelor naționale nr. 123/2012 stipulează expres că "aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică și în cogenerare de înaltă eficiență se face după autorizarea acestora către Comisia Europeană în condițiile legii".

Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat prevede că "ajutorul de stat nou nesupus obligației de notificare nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau dacă acesta este considerat a fi autorizat" .

Toate aceste dispoziții sunt în acord cu cele cuprinse în art. 108 alin. (3) din TFUE unde se prevede că "înainte de pronunțarea unei decizii finale statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate", dar și cu cele cuprinse la pct. 77 din decizia Comisie Europene nr. 4938/2011 care stabilește că "orice plan de finanțare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificată comisiei", iar la pct. 2.8 din aceeași decizie este stipulat faptul că "sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiții numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat".

Față de aceste norme comunitare prin dispozițiile cuprinse în art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 134/2012, de aprobare a O.U.G. nr. 88/2011 s-a introdus obligația reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi, stabilit de lege în cazul Centralelor care au obținut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi.

Reducerea a fost prevăzută pentru evitarea afectării negative a gradului de suportabilitate a plății facturii de către consumatorul final dar și pentru a exclude supracompensarea instalațiilor respective sau dezinteresului pentru competitivitate.

- Măsura exceptării de la reducerea de certificate verzi introdusă prin dispozițiile art. 6 alin. (7), (1) din Legea nr. 220/2008, modificată prin Legea nr. 134/2012 nu poate fi aplicată reclamantei întrucât reprezintă o facilitate suplimentară acordată investitorilor din domeniul resurselor regenerabile de energie care nu a fost notificată Comisiei europene în condițiile prevăzute de art. 108 alin. (3) din TFUE. Acordarea ajutorului sub forma certificatelor verzi fiind condiționată așa cum s-a arătat mai sus de notificarea și autorizarea prealabilă a Comisiei Europene.

Statul român nu a înțeles să notifice Comisia Europeană despre această nouă măsură introdusă prin Legea nr. 134/2012, dimpotrivă, prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2013 a revenit asupra acestei măsuri, dispozițiile art. 7 alin. (7), (1) din Legea nr. 220/2008 fiind abrogate.

- În privința efectelor deciziei Comisiei Europene nr. 4938 din 13 iulie 2013 ca act comunitar, în ordinea juridică națională, se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare.

În acest sens, se reține că decizia, ca izvor de drept comunitar, este caracterizată de art. 288 alin. (4) din TFUE (ex. art. 249 TCE) "ca act obligatoriu în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarul decizia este obligatorie pentru aceștia".

Ea vizează îndeosebi aplicarea prevederilor tratatelor la situații particulare și în acest caz, este asimilată actelor naționale ceea ce înseamnă că nu este necesară adoptarea unor reglementări pentru aplicarea lor. De altfel, aceste decizii constituie în mâinile autorităților comunitare un instrument de execuție administrativă a dreptului comunitar.

În speță, decizia nr. 4938 din 13.07.2011 vizează aplicarea dispozițiilor art. 108 din TFUE dispoziții ce reglementează regimul ajutorului de stat și este adresată României, fiind obligatorie pentru beneficiarii schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din sursă regenerabilă de energie electrică.

Reclamanta-recurentă este beneficiara ajutorului de stat sub forma certificatelor verzi și prin urmare îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile cuprinse în decizia nr. 4938 din 10 iulie 2011.

Înalta Curte constată că recurenta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a motivat prin Referatul de aprobare privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. A. S.R.L. pentru aplicarea certificatelor verzi și că numărul de certificate verzi a fost stabilit ca urmare a aplicării prevederilor Anexei 11 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 42/2011, emițând în mod legal Decizia nr. 3198 din 16 decembrie 2011 cu respectarea obligațiilor instituite de TFUE. În consecință, Înalta Curte va admite recursul formulat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că sentința de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, se va admite recursul, se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței nr. 971 din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată in sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2015.