ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin Decizia nr. 198 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de P.E. împotriva Deciziei nr. 946/R din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vaslui. În motivare, instanța a reținut că termenul de perimare și-a început cursul din data de 26 noiembrie 2012, când curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. , deoarece la acel termen nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. S-a reținut că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 28 mai 2012), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare.

Împotriva acestei decizii pârâții P.E. și B.D. au declarat recurs, printr-o cerere, pe care nu au motivat-o. Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentinta civilă nr. 199 pronunțată la data de 15 februarie 2010, Judecătoria Huși a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții Z.I. și SC S. SRL, a obligat pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Huși, județul Vaslui, a dispus evacuarea pârâților din imobil, a respins capătul de cerere priovind acordarea despăgubirilor în sumă de 1.500 lei lunar, începând cu 1 ianuarie 2008. A obligat pârâții să achite reclamantului Z.I. daune cominatorii în sumă de 25 lei/fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței și până la predarea efectivă a imobilului reclamanților, a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantului Z.I.

suma de 1826 lei cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. 1633/R din 16 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 123/244/2009, Tribunalul Vaslui a respins recursul declarat de P.E. și B.D. împotriva sentinței civile nr. 199 din 15 februarie 2010 a Judecătoriei Huși, decizia fiind irevocabilă. Prin Decizia civilă nr. 670/R din 19 aprilie 2011, Tribunalul Vaslui a respins contestația în anulare formulată de P.E. împotriva Deciziei nr. 1633/R din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Vaslui, decizia fiind irevocabilă. Prin Decizia civilă nr. 946/R din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost admisă excepția perimării iar, în baza art. 248 și 252 C. proc. civ., a fost constatată perimată cererea de revizuire formulată de P.E.

și B.D. Prin Decizia nr. 198 din 10 martie 2014 Curtea de Apel Iași a constatat perimată cererea de recurs formulată de P.E. împotriva Deciziei nr. 946/R din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vaslui. Prin Decizia civilă nr. 2283 din 19 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, instanța a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâții P.E. și B.D. împotriva Deciziei nr. 198 din 10 martie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Prin Decizia nr. 3339 din 27 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis contestația în anulare formulată de contestatorii P.E. și B.D. împotriva Deciziei civile nr. 2283 din 19 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat decizia contestată și a fixat termen la data de 19 februarie 2015, în vederea judecării recursului declarat de pârâții P.E.

și B.D. împotriva Deciziei nr. 198 din 10 martie 2014 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Analizând recursul declarat de pârâții P.E. și B.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de recurs înregistrată la data de 18 martie 2014 pe rolul Curții de Apel Iași cuprinde declarația de recurs, precum și mențiunea că motivele vor fi depuse la o dară ulterioră, părțile exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția de perimare pronunțată în cauză. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reține că exercitarea căii de atac fără indicarea motivelor care o susțin face inadmisibilă învestirea instanței de recurs cu exercitarea controlului judiciar asupra legalității hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții P.E. și B.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2015.