ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2014

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 13 noiembrie 2013 a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți cererea de revizuire formulată de G.C.V.

prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curții

de Apel Cluj, hotărâre care, susține acesta, este în vădită contradicție cu

decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

a arătat că există identitate în ceea ce privește obiectul și cauza juridică, precum

și cu privire la părți, A.V.A.S. fiind pârâtul din primul litigiu, deoarece la acel

moment această entitate juridică era cea căreia îi revenea competența de soluționare

a notificării.

Contradictorialitatea

celor două hotărâri reiese din faptul că prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008

Curtea de Apel București a stabilit că Primăria Municipiului Baia-Mare este entitatea

competentă să soluționeze notificarea, iar prin decizia nr. 4046 din 18

octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă contestația revizuentului,

menținându-se, astfel, dispoziția contestată din 19 iulie 2010, prin care Primarul

Municipiului Baia-Mare a declinat competența de soluționare a notificării formulate

de G.C.V. în ceea ce privește terenul în suprafață de 508 mp înscris în cartea

funciară Baia-Mare în favoarea Universității de Nord Baia-Mare.

Analizând istoricul litigiilor,

se constată următoarele:

Prin contestația înregistrată

pe rolul Tribunalului Maramureș în data de 13 august 2010 reclamantul G.C.V. a chemat

în judecată pe pârâtul Municipiul Baia-Mare, prin Primar, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a dispoziției din

19 iulie 2010, în sensul modificării în tot a art. 1 și art. 2 din dispoziția atacată;

menținerea competenței de soluționare a notificărilor înregistrate din 19

aprilie 2001 și din 13 august 2001 în ce privește terenul în suprafața de 508 mp

înscris în cartea funciară Baia-Mare în favoarea Municipiului Baia-Mare, prin Primar;

admiterea cererii de restituire în natură a terenului în suprafața de 508 mp înscris

și a terenului în suprafață de 1076 mp, cu cheltuieli de judecată.

Învestit cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 906 din 3 iunie 2013 a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baia-Mare; a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.C.V.: a anulat în parte dispoziția

din 19 iulie 2010, emisă de Primarul Municipiului Baia-Mare; a menținut competența

de soluționare a notificării formulate de petentul G.C.V. în favoarea Primăriei

Municipiului Baia-Mare pentru imobilele înscrise în CF nr. X1 Baia-Mare; a dispus

restituirea în natură către petentul G.C.V. a terenului în suprafață de 373 mp,

identificat cu nr. topo Z1, înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, a suprafeței de 45 mp

teren din nr. topo Z2 înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, configurată între reperele

5-2 și limita construcției CT clădire parter în anexa nr. 1 la raportul de expertiză

efectuat în cauză de expert tehnic judiciar S.O., a suprafeței de 259 mp din terenul

identificat cu nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, (excluzându-se din totalul

de 304 mp suprafața de 45 mp pe care este amplasată construcția casa de locuit de

pe strada C. din Baia-Mare), precum și suprafața de 660 mp din terenul identificat

cu nr. topo Z3 din CF nr. X2 Baia-Mare, excluzându-se din totalul de 772 mp suprafața

de 112 mp ocupată de construcția cu destinația popicărie, amplasată parțial pe acest

nr. topo, conform planului de situație, anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat

în cauză; a dispus pârâtului Municipiul Baia-Mare să întocmească și să înainteze

propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri

stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilele teren în suprafață de 117 mp, parte din nr. topo Z2 înscris în

CF nr. X1 Baia-Mare, ocupat de construcția CT clădire parter, pentru suprafața de

45 mp teren, parte din nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, ocupată de casa

de locuit de pe strada C., Baia-Mare, precum și pentru suprafața de 112 mp teren,

parte din nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, ocupată de construcția popicărie;

a menținut dispoziția contestată, sub aspectul propunerii acordării de măsuri reparatorii

pentru imobilul casă de tip parter, în prezent demolată și a obligat pârâtul Municipiul

Baia-Mare prin Primar să achite reclamantului suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul, iar Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia

nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a admis recursul pârâtului Municipiul Baia-Mare;

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins în

întregime cererea extinsă și precizată formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de recurs a reținut, în esență, că reclamantul nu a înțeles să se conformeze

deciziei nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă,

prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că notificarea reclamantului

cu privire la numerele topografice Z1 și Z2 trebuie soluționată de Primăria Municipiului

Baia-Mare, reclamantul chemând în judecată, astfel, o persoană lipsită de calitate

procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 462 din

12 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul reclamantului

G.C.V. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.; a schimbat

în tot sentința primei instanțe în sensul că a admis contestația și a modificat

în parte decizia nr. 188 din 18 iulie 2007 emisă de A.V.A.S. în sensul că se declină

competența de soluționare a notificării cu privire la imobilele aflate sub nr. topo

Z1 și Z2 către Primăria Municipiului Baia-Mare.

Examinând admisibilitatea

cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

aspecte supuse dezbaterii la termenul de judecată din 27 martie 2014, Înalta Curte

reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale

extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în

condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea

de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți.

Prin urmare, instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei

hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată

cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează

la anularea ultimei hotărâri.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumată a cauzei, deși în litigiile finalizate prin decizia nr. 4046 din 18

octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj și decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, există identitate din perspectiva cauzei

raportului juridic dedus judecății, ambele reprezentând contestații împotriva modului

de soluționare a notificării formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, sub

aspectul obiectului nu există identitate.

Aceasta deoarece în procesul

soluționat prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă, admițând apelul reclamantului G.C.V. împotriva sentinței civile

nr. 1462 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a admis contestația ce privea decizia din 18 iulie 2007 emisă de A.V.A.S.,

iar în procesul soluționat prin decizia a cărei revizuire se solicită se contestă

dispoziția din 19 iulie 2010, emisă de Primarul Municipiului Baia-Mare.

Totodată, nu există identitate

nici în ceea ce privește părțile, întrucât pârâtă în primul litigiu a fost A.V.A.S.,

iar în cel de al doilea litigiu pârât a fost Municipiul Baia-Mare, prin Primar.

Așa fiind, cum cerințele

triplei identități (de persoane, obiect și cauză juridică) impuse de textul legal

trebuie să fie îndeplinite cumulativ, insuficiența menționată, a lipsei identității

de obiect și părți, înlătură aplicarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind, pentru considerentele

de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și, pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul G.C.V. împotriva deciziei civile

nr. 4046/R din 18 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.