ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 13 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți cererea de revizuire formulată de G.C.V. prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, hotărâre care, susține acesta, este în vădită contradicție cu decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea căii de atac a arătat că există identitate în ceea ce privește obiectul și cauza juridică, precum și cu privire la părți, A.V.A.S. fiind pârâtul din primul litigiu, deoarece la acel moment această entitate juridică era cea căreia îi revenea competența de soluționare a notificării.

Contradictorialitatea celor două hotărâri reiese din faptul că prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel București a stabilit că Primăria Municipiului Baia-Mare este entitatea competentă să soluționeze notificarea, iar prin decizia nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă contestația revizuentului, menținându-se, astfel, dispoziția contestată din 19 iulie 2010, prin care Primarul Municipiului Baia-Mare a declinat competența de soluționare a notificării formulate de G.C.V. în ceea ce privește terenul în suprafață de 508 mp înscris în cartea funciară Baia-Mare în favoarea Universității de Nord Baia-Mare. Analizând istoricul litigiilor, se constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș în data de 13 august 2010 reclamantul G.C.V.

a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Baia-Mare, prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a dispoziției din 19 iulie 2010, în sensul modificării în tot a art. 1 și art. 2 din dispoziția atacată; menținerea competenței de soluționare a notificărilor înregistrate din 19 aprilie 2001 și din 13 august 2001 în ce privește terenul în suprafața de 508 mp înscris în cartea funciară Baia-Mare în favoarea Municipiului Baia-Mare, prin Primar; admiterea cererii de restituire în natură a terenului în suprafața de 508 mp înscris și a terenului în suprafață de 1076 mp, cu cheltuieli de judecată.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 906 din 3 iunie 2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baia-Mare; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.C.V.: a anulat în parte dispoziția din 19 iulie 2010, emisă de Primarul Municipiului Baia-Mare; a menținut competența de soluționare a notificării formulate de petentul G.C.V. în favoarea Primăriei Municipiului Baia-Mare pentru imobilele înscrise în CF nr. X1 Baia-Mare; a dispus restituirea în natură către petentul G.C.V.

a terenului în suprafață de 373 mp, identificat cu nr. topo Z1, înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, a suprafeței de 45 mp teren din nr. topo Z2 înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, configurată între reperele 5-2 și limita construcției CT clădire parter în anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar S.O., a suprafeței de 259 mp din terenul identificat cu nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, (excluzându-se din totalul de 304 mp suprafața de 45 mp pe care este amplasată construcția casa de locuit de pe strada C. din Baia-Mare), precum și suprafața de 660 mp din terenul identificat cu nr. topo Z3 din CF nr. X2 Baia-Mare, excluzându-se din totalul de 772 mp suprafața de 112 mp ocupată de construcția cu destinația popicărie, amplasată parțial pe acest nr. topo, conform planului de situație, anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză; a dispus pârâtului Municipiul Baia-Mare să întocmească și să înainteze propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele teren în suprafață de 117 mp, parte din nr. topo Z2 înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, ocupat de construcția CT clădire parter, pentru suprafața de 45 mp teren, parte din nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare,

ocupată de casa de locuit de pe strada C., Baia-Mare, precum și pentru suprafața de 112 mp teren, parte din nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, ocupată de construcția popicărie; a menținut dispoziția contestată, sub aspectul propunerii acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de tip parter, în prezent demolată și a obligat pârâtul Municipiul Baia-Mare prin Primar să achite reclamantului suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, iar Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a admis recursul pârâtului Municipiul Baia-Mare; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins în întregime cererea extinsă și precizată formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că reclamantul nu a înțeles să se conformeze deciziei nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că notificarea reclamantului cu privire la numerele topografice Z1 și Z2 trebuie soluționată de Primăria Municipiului Baia-Mare, reclamantul chemând în judecată, astfel, o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul reclamantului G.C.V. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.; a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a admis contestația și a modificat în parte decizia nr. 188 din 18 iulie 2007 emisă de A.V.A.S.

în sensul că se declină competența de soluționare a notificării cu privire la imobilele aflate sub nr. topo Z1 și Z2 către Primăria Municipiului Baia-Mare. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aspecte supuse dezbaterii la termenul de judecată din 27 martie 2014, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Așa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, deși în litigiile finalizate prin decizia nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj și decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, există identitate din perspectiva cauzei raportului juridic dedus judecății, ambele reprezentând contestații împotriva modului de soluționare a notificării formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, sub aspectul obiectului nu există identitate.

Aceasta deoarece în procesul soluționat prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, admițând apelul reclamantului G.C.V. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația ce privea decizia din 18 iulie 2007 emisă de A.V.A.S., iar în procesul soluționat prin decizia a cărei revizuire se solicită se contestă dispoziția din 19 iulie 2010, emisă de Primarul Municipiului Baia-Mare. Totodată, nu există identitate nici în ceea ce privește părțile, întrucât pârâtă în primul litigiu a fost A.V.A.S., iar în cel de al doilea litigiu pârât a fost Municipiul Baia-Mare, prin Primar.

Așa fiind, cum cerințele triplei identități (de persoane, obiect și cauză juridică) impuse de textul legal trebuie să fie îndeplinite cumulativ, insuficiența menționată, a lipsei identității de obiect și părți, înlătură aplicarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G.C.V. împotriva deciziei civile nr. 4046/R din 18 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.