ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 519/2014

Asupra contestației în anulare de

față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia penală nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 710/64/2012, s-a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta SC L. SRL împotriva sentinței penale

nr. 2/F din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

A fost obligată recurenta petentă la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că recursul este inadmisibil întrucât a fost

formulat împotriva unei sentințe definitive.

Împotriva acestei decizii, la data de

28 ianuarie 2014, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC L. SRL

care susține că la termenul de soluționare a recursului din data de 18 iunie

2013 trebuia să fie citată pentru a-și formula apărările.

De asemenea, prin considerentele

cererii, aceasta a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu privire la

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen.

Examinând prioritar excepția invocată,

se constată că este inadmisibilă cererea formulată de contestatoarea SC L. SRL

de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate a art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., având în

vedere neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute expres și limitativ în

art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dacă excepția de

neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei;

dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care

formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, în speța de față textul

de lege invocat nu are legătură cu prezenta cauză, care are ca obiect

contestația în anulare și care nu se examinează în baza textului de lege

invocat de contestatoare.

Examinând în principiu contestația în

anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau

la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 391 alin.

(1) C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386

lit. a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile

judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra

cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în

principiu a cererii.

În

această etapă procesuală instanța examineză dacă cererea

introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul

prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază

contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și

dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.

Așadar, contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori care nu pot fi

înlăturate pe alte căi, deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ

la actele de procedură, care trebuie folosită numai în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege.

Tocmai caracterul de cale

extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această cale

de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare

a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, contestatoarea SC L. SRL nu a

fost prezentă la termenul la care a avut loc recursul (18 iunie 2013),

procedura fiind îndeplinită, întrucât potrivit dispozițiilor art. 385

10a

C. proc. pen., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, examinarea

admisibilității recursului are loc fără citarea părților.

Prin urmare, în cauză nu este incident

cazul de contestație prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen., referitor la

judecarea cauzei cu procedura de citare nelegal îndeplinită, motivele invocate

de către contestatoare nu se regăsesc printre cele strict și limitativ

enumerate de art. 386 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, nu pot fi

valorificate ca motiv de contestație în anulare.

În

concluzie, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL împotriva deciziei

penale nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 710/64/2012.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va

fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea

formulată de contestatoarea SC L. SRL de sesizare a Curții Constituționale cu

privire la excepția de neconstituționalitate a art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL împotriva deciziei penale nr.

2148 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 710/64/2012.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

februarie 2014.