ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 519/2014

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 710/64/2012, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta SC L. SRL împotriva sentinței penale nr. 2/F din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. A fost obligată recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei sentințe definitive. Împotriva acestei decizii, la data de 28 ianuarie 2014, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC L. SRL care susține că la termenul de soluționare a recursului din data de 18 iunie 2013 trebuia să fie citată pentru a-și formula apărările.

De asemenea, prin considerentele cererii, aceasta a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. Examinând prioritar excepția invocată, se constată că este inadmisibilă cererea formulată de contestatoarea SC L. SRL de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei; dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, în speța de față textul de lege invocat nu are legătură cu prezenta cauză, care are ca obiect contestația în anulare și care nu se examinează în baza textului de lege invocat de contestatoare.

Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală instanța examineză dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.

Așadar, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori care nu pot fi înlăturate pe alte căi, deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, care trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege. Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, contestatoarea SC L. SRL nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc recursul (18 iunie 2013), procedura fiind îndeplinită, întrucât potrivit dispozițiilor art. 385 10a C. proc.

pen., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, examinarea admisibilității recursului are loc fără citarea părților. Prin urmare, în cauză nu este incident cazul de contestație prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen., referitor la judecarea cauzei cu procedura de citare nelegal îndeplinită, motivele invocate de către contestatoare nu se regăsesc printre cele strict și limitativ enumerate de art. 386 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, nu pot fi valorificate ca motiv de contestație în anulare. În concluzie, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL împotriva deciziei penale nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 710/64/2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de contestatoarea SC L. SRL de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL împotriva deciziei penale nr. 2148 din 18 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 710/64/2012. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2014.