ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4103/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință din 05

noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 4730/62/2010, s-a amânat pronunțarea cauzei

la data de 22 noiembrie 2010.

Cu drept de recurs în

ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale, în termen de 48 de ore de la pronunțare, iar pentru recurentul

petent de la comunicare.

S-a reținut că pe rol

fiind soluționarea recursului declarat de petentul C.A., împotriva Sentinței

penale nr. 253/S din 2 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul

penal nr. 4730/62/2010.

Constată că la

dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, recurentul petent

C.A. a depus note scrise de ședință prin care se invocă, pe cale de excepție,

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8), lit. a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen., precum și

a dispozițiilor art. 277 C. proc. pen.

Instanța pune în

discuția părților excepția invocată de recurentul petent și anume aceea de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 277 C. proc. pen.

Având cuvântul asupra

excepției de neconstituționalitate invocată de recurentul petent, apărătorul

intimaților făptuitori declară că lasă la aprecierea instanței asupra acesteia.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 277

C. proc. pen., invocată de petentul recurent.

Instanța, în urma

deliberării, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată,

respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate invocată de recurentul petent, ca fiind inadmisibilă,

inadmisibilitatea este determinată de faptul că recurentul petent susține prin

excepția invocată, că este necesară o anumită reglementare legală a unei situații

particulare. Nu se invocă practic neconstituționalitatea unei dispoziții

legale, nefiind îndeplinită astfel condiția prev. de art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992 republicată.

II. Împotriva acestei

încheieri de ședință a declarat recurs petiționarul C.A., criticând-o ca

netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune

admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea

excepției de neconstituționalitate a disp. art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen. precum și a disp.

art. 277 C. proc. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de critică

invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față

declarat de petiționarul C.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins

ca atare în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în

mod judicios în tiparul procedural al disp. art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992 republicată, privind organizarea Curții Constituționale, instanța de

recurs a Curții de Apel Brașov învestită cu soluționarea recursului declarat de

petentul C.A., împotriva Sentinței penale nr. 253/S din 2 iunie 2010,

pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 4730/62/2010, prin care

s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul C.A. împotriva

rezoluției procurorului nr. 1123/II-6/2009 pronunțată în Dosarul penal nr. 1896/P/2009

al parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și împotriva măsurii

prim-procurorului de nesoluționare a plângerii în termenul prev. de art. 277 C.

proc. pen., a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu referire

la excepția de neconstituționalitate invocată de petiționarul C.A.

Într-adevăr,

inadmisibilitatea semnificată ca prohibiția legală absolută a exercițiului

acestei cereri de sesizare a Curții Constituționale este manifestă, fiind

derivată din aceea că petiționarul C.A. a pretins prin excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor legale sus-indicate că este necesară o

anume reglementare legală a propriei sale situații particulare.

Cum, întrucât în

realitatea de față a speței nu se invocă neconstituționalitatea unei dispoziții

din textele legale existente, ci se pretinde înlăturarea unei omisiuni a legii

în mod judicios s-a statuat ca nefiind îndeplinită astfel condiția prev. de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.A. împotriva încheierii de

ședință din 05 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4730/62/2010.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN