ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 210/322/2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 416 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. pen. invocată de inculpatul N.G. În motivarea soluției s-a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. pen. este inadmisibilă, având în vedere că nu are legătură cu cauza în care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, în primă instanță, iar prin invocarea excepției se tinde la abrogarea dispozițiilor privind termenul unei căi de atac.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul N.G. În motivele de recurs inculpatul susține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 pct. 1 și 2 C. proc. pen., are legătură cu soluționarea cauzei în care este judecat, întrucât instanța de recurs urmează să aprecieze dacă se impune să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., și să analizeze dacă infracțiunea pentru care este judecat a fost săvârșită în termenul de încercare ori după împlinirea acestuia, urmând să se stabilească data la care a rămas definitivă prima sentință de condamnare. Examinând hotărârea pronunțată sub aspectele invocate de inculpat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că prin sentința penală nr. 62/2008 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, modificată prin Decizia penală nr. 88/A/2008 a Tribunalului Covasna, inculpatul N.G. a fost condamnat la 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 120/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, care se va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză. Inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc.

pen., texte care reglementează momentul la care rămâne definitivă hotărârea pronunțată în materie penală de către prima instanță, în ipoteza în care împotriva acesteia nu s-a exercitat vreo cale de atac de către participanții la proces. Inculpatul susține că textul de lege citat este neconstituțional în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 53, art. 11, art. 20 din Constituția României și art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, potrivit art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, trebuia să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: 1) să privească un act normativ sau o dispoziție dintr-un act normativ în vigoare; 2) să aibă legătură cu soluționarea cauzei; 3) să fie invocată de oricare din părți, de procuror sau, din oficiu, de către instanța de judecată; 4) textul de lege să nu fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Se constată că, în mod corect, a apreciat Curtea de Apel Brașov că excepția invocată cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 416 C. proc.

pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei în care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Înalta Curte constată că prin invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 C. proc. pen., inculpatul N.G., practic a formulat motivele de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în cauza aflată pe rolul Curții de Apel Brașov, motive privind momentul la care rămâne definitivă hotărârea primei instanțe, moment în raport de care se calculează termenul de încercare astfel cum este stabilit de art. 82 C. pen.

De altfel, se apreciază că prin demersul său inculpatul încearcă să înlăture, în cauza dedusă judecății, incidența dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei închisorii, suspendare de care a beneficiat prin sentința penală nr. 120/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 3 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 210/322/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.