ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2010

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 210/322/2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, excepția de

neconstituționalitate a art. 416 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. pen. invocată

de inculpatul

N.G.

În motivarea

soluției s-a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. pen. este inadmisibilă,

având în vedere că nu are legătură cu cauza în care inculpatul a fost trimis în

judecată și condamnat, în primă instanță, iar prin invocarea excepției se tinde

la abrogarea dispozițiilor privind termenul unei căi de atac.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul N.G.

În motivele de recurs

inculpatul susține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

416 pct. 1 și 2 C. proc. pen., are legătură cu soluționarea cauzei în care este

judecat, întrucât instanța de recurs urmează să aprecieze dacă se impune să

facă aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., și să analizeze dacă infracțiunea

pentru care este judecat a fost săvârșită în termenul de încercare ori după

împlinirea acestuia, urmând să se stabilească data la care a rămas definitivă

prima sentință de condamnare.

Examinând hotărârea

pronunțată sub aspectele invocate de inculpat, cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Din actele și lucrările

dosarului, rezultă că prin sentința penală nr. 62/2008 a Judecătoriei Tg.

Secuiesc, modificată prin Decizia penală nr. 88/A/2008 a Tribunalului Covasna,

inculpatul

N.G. a fost condamnat la 1 an și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De

asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea beneficiului

suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 120/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, care se va executa

alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Inculpatul

a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 alin. (1)

pct. 1 și 2 C. proc. pen., texte care reglementează momentul la care rămâne

definitivă hotărârea pronunțată în materie penală de către prima instanță, în

ipoteza în care împotriva acesteia nu s-a exercitat vreo cale de atac de către

participanții la proces.

Inculpatul

susține că textul de lege citat este neconstituțional în raport cu dispozițiile

art. 16 alin. (1), art. 21, art. 53, art. 11, art. 20 din Constituția României

și art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pentru

a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de

neconstituționalitate, potrivit art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992,

trebuia să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

1) să

privească un act normativ sau o dispoziție dintr-un act normativ în vigoare;

2) să

aibă legătură cu soluționarea cauzei;

3) să

fie invocată de oricare din părți, de procuror sau, din oficiu, de către

instanța de judecată;

4)

textul de lege să nu fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale.

Se

constată că, în mod corect, a apreciat Curtea de Apel Brașov că excepția

invocată cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 416 C. proc.

pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei în care inculpatul a fost trimis în

judecată și condamnat în primă instanță, ceea ce conduce la inadmisibilitatea

cererii de sesizare a Curții Constituționale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană

având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Înalta

Curte constată că prin invocarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 416 C. proc. pen., inculpatul N.G., practic a formulat

motivele de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în cauza aflată pe rolul

Curții de Apel Brașov, motive privind momentul la care rămâne definitivă

hotărârea primei instanțe, moment în raport de care se calculează termenul de

încercare astfel cum este stabilit de art. 82 C. pen.

De

altfel, se apreciază că prin demersul său inculpatul încearcă să înlăture, în

cauza dedusă judecății, incidența dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la

revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei închisorii, suspendare

de care a beneficiat prin sentința penală nr. 120/2004 a Judecătoriei Sf.

Gheorghe.

În

consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că

recursul formulat este nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

N.G.

împotriva

încheierii din 3 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 210/322/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2010.