ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2010

Asupra recursului

penal de față:

Prin încheierea din 27 octombrie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus,

între altele, respingerea, ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate

invocată de inculpatul A.S.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a invocat

neconstituționalitatea prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., susținând

că a ridicat această excepție strict pentru cuantumul pedepsei aplicate. Se

constată însă că această critică nu are legătură cu soluționarea cauzei în

apel, asupra cuantumului pedepsei și susținerilor inculpatului în sensul

nevinovăției sale urmând ca instanța de apel să se pronunțe prin decizia ce o

va pronunța în cauză. Curtea a admis cererile în probațiune formulate de

inculpați, urmând a administra probele solicitate. De asemenea, în privința măsurii

arestării preventive, se constată că în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre,

chiar nedefinitivă, de condamnare a inculpatului, ceea ce, în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, presupune că acesta se află în situația

prevăzută de art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

permite privarea de libertate a persoanelor după condamnare, existența

motivelor plauzibile cerute de dispozițiile convenției - analizate de

instanțele române prin prisma prevederilor art. 148 C. proc. pen. - fiind

limitată până la pronunțarea unei instanțe competente în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul A.S., care a solicitat casarea acesteia

și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât sunt îndeplinite

condițiile cerute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recursul este

nefondat.

La termenul de

judecată din 27 octombrie 2010, inculpatul A.S. a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001

și art. 148 lit. f) C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 23 alin. (1)

și (11), art. 20 alin. (1) și (3) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

Potrivit art. 29 din

Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, ce au legătură cu soluționarea cauzei și care nu

au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții.

În speță,

dispozițiile legale la care a făcut referire inculpatul sunt în vigoare, nu au

fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale.

Referitor la legătura

de cauzalitate cu soluționarea cauzei, aceasta trebuie privită prin prisma

finalității urmărite de inculpat ca urmare a invocării excepțiilor de

neconstituționalitate.

Cu privire la această

finalitate este de observat că inculpatul dorește de fapt o modificare a

respectivelor texte de lege, or aceasta nu este posibilă prin sesizarea Curții

Constituționale, fiind de competența exclusivă a legiuitorului, Curtea

pronunțându-se doar asupra constituționalității unor legi sau ordonanțe ori

dispoziții din acestea.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 737/1372/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN