ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr 742/45/2013, s-a respins cererea de completare a notelor grefierului din ședința de la data de 05 decembrie 2013.

S-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

S-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.l.,  împotriva rezoluției nr. 410/P/2009 din 24 noiembrie 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A fost obligat petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 06 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași plângerea formulată, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., de petiționarul M.I. împotriva rezoluției nr. 410/P/2009 din 24 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin plângerea formulată, petiționarul a solicitat ca instanța să dispună una dintre soluțiile prev. de dispozițiile art. 278

1

lit. b) sau lit. c) C. proc. pen. față de executorul judecătoresc A.C.

În cursul procedurii, petiționarul a susținut că dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. sunt în contradicție cu disp. art. 132 din Constituția României.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, de către o parte din proces, însă nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de textul de lege, respectiv condiția legăturii cu soluționarea fondului cauzei.

De asemenea, Curtea a mai apreciat că, prin critica de neconstituționalitate formulată, petiționarul urmărește, în realitate, modificarea acestor dispoziții legale, fără a indica în ce fel aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale.

Pentru aceste motive, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În considerentele aceleiași sentințe, s-a mai reținut că, la data de 09 ianuarie 2014 petiționarul M.I. a contestat notele grefierului din ședința de judecată de la termenul din 05 decembrie 2013, arătând că aceste note nu conțin toate susținerile sale de la acel termen de judecată.

Verificând notele grefierului pe baza transcrierii înregistrărilor din ședința de judecată de la data de 05 decembrie 2013, Curtea a reținut că nu se impune completarea ori rectificarea acestora, deoarece grefierul de ședință a consemnat în esență toate susținerile și cererile formulate de petiționarul M.I.

În ceea ce privește plângerea formulată, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerea este inadmisibilă.

Prin sentința penală nr. 102 din 28 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 154/45/2011, Curtea de Apel Iași a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul M.I., împotriva rezoluției nr. 410/P/2009 din 24 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Natura juridică a plângerii prev. de art. 278

1

C. proc. pen., este aceea a unei căi de atac, similare apelului ori recursului, ce vizează controlul judecătoresc al rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Exercitarea căii de atac prev. de art. 278

1

C. proc. pen. este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 129 din Constituție.

Cum o cale de atac poate fi exercitată doar o singură dată de aceeași persoană și întrucât petentul M.I. a declanșat, în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curții de Apel Iași, controlul legalității și temeiniciei rezoluției nr. 410/P/2009 din 24 noiembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, o nouă verificare a legalității și temeiniciei acestei rezoluții nu mai poate fi declanșată prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, Curtea, văzând și disp. art. 278

1

alin. (1)

1

C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.I.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din sentința penală nr. 10 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs petiționarul M.I.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Rezultă, așadar, că alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiții privind atât obiectul excepției de neconstituționalitate - respectiv legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative - cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată sub aspectul constituționalității și obiectul cauzei cu soluționarea căreia a fost învestită instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Totodată, dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Cu privire la modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevăd că aceasta se realizează printr-o încheiere motivată, art. 29 alin. (6) prevăzând sancțiunea aplicabilă în situațiile în care excepția invocată nu îndeplinește condițiile prevăzute de alin. (1), (2) sau (3) din articolul indicat, respectiv inadmisibilitatea excepției.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenței excepției, în sensul constatării existenței unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate invocată, privind dispozițiile 278

1

alin. (2) C. proc. pen., vizează un text de lege care este în vigoare și nu s-a constatat anterior, printr-o decizie a Curții Constituționale, că acesta este neconstituțional, însă nu este îndeplinită ultima condiție, aceea ca dispoziția din lege a cărei neconstituționalitate este criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că textul de lege a cărei neconstituționalitate este invocată de petiționar nu are legătură cu obiectul cauzei, prin excepția de neconstituționalitate ridicată tinzându-se, practic, la modificarea legii. Ori, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate.

În consecință Înalta Curte în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din sentința penală nr. 10 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din sentința penală nr. 10 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.