ÎCCJ, Decizia nr. 230/2017

Decizia penală nr. 230/2017

Asupra recursului de față:

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 302/A din data de 12 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) și art. 431 C. proc. pen.

Totodată, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petent împotriva Deciziei penale nr. 403 din 23 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/45/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia penală nr. 403 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 430 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Sentinței penale nr. 492 din 22 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Vaslui, formulată de petent, sentință modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 433 din 03 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul penal nr. x/89/2012.

Totodată, în baza art. 475 C. proc. pen., a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin aceeași decizie, în baza art. 426 - 431 C. proc. pen., instanța a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din 03 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/89/2012.

Împotriva Deciziei penale nr. 403 din 23 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/45/2016 a declarat apel petentul, solicitând desființarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea apelului.

În cadrul judecării apelului, petentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) și art. 431 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/45/2016.

Examinând admisibilitatea acestei cereri de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a arătat, în esență, că în cauză nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la susținerile petentului A. privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) C. proc. pen. (despre care acesta a afirmat că "nu conțin nicio prevedere sau sancțiune care să interzică imperativ judecătorului incompatibil să se pronunțe și/sau să efectueze acte de procedură, inclusiv incidente, respectiv judecarea cererilor de recuzare și/sau abținere") și, respectiv, a prevederilor art. 431 C. proc. pen. (care au fost considerate de petent ca neconstituționale "în măsura în care instanța, respingând admisibilitatea în principiu, în pofida motivelor legale invocate, cât și a prevederilor C. proc. pen. - art. 280, art. 281 alin. (1) lit. f), art. 281 alin. (4) lit. b) - care arată că aceste nulități pot fi invocate în orice stare a procesului, pune capăt conflictului penal cu încălcarea gravă a garanțiilor și drepturilor procesuale"), prima instanță a constatat că, atât motivele formulate în scris, cât și precizările orale formulate de petent au pus în evidență lipsa de eficiență a excepțiilor de neconstituționalitate, raportat la obiectul cauzei cu care instanța a fost învestită (apel împotriva unei decizii definitive).

Prima instanță a considerat că, în realitate, excepțiile de neconstituționalitate formulate sunt veritabile critici aduse deciziei apelate.

Totodată, a apreciat că nu are posibilitatea de a cenzura hotărârea atacată, sub aspectul excepțiilor de neconstituționalitate invocate, deoarece singurul aspect asupra căruia se poate pronunța este acela al admisibilității căii de atac.

Considerând că, pentru a îndeplini condiția legăturii cu judecarea cauzei, o excepție de neconstituționalitate trebuie să vizeze exclusiv admisibilitatea apelului declarat în cauză, prima instanță a apreciat că o asemenea excepție ar trebui să vizeze exclusiv dispozițiile art. 432 alin. final C. proc. pen., care statuează asupra caracterului definitiv al soluției pronunțate în judecarea unei contestații în anulare, atunci când competența de judecare a acestei căi de atac aparține instanței de apel.

Or, în cauză se invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) C. proc. pen., texte care vizează incidente procedurale legate de incompatibilitatea judecătorului și procedura de soluționare a acestora, precum și a prevederilor art. 431 C. proc. pen., text de lege care reglementează desfășurarea procedurii de admitere în principiu a căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

În consecință, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză.

II. Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) și art. 431 C. proc. pen., conținută în dispozitivul deciziei penale anterior menționate, a declarat apel - recalificat recurs - contestatorul A., susținând, în esență, că dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei și, ca atare, cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă.

III. Examinând recursul declarat de petentul A., completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este nefondat.

Sub un prim aspect, în raport de data comunicării hotărârii atacate către recurent, instanța de control judiciar constată că recursul este declarat în termen.

Sub un al doilea aspect, astfel cum a precizat și prima instanță, din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește primele trei condiții, completul de 5 judecători constată că acestea sunt îndeplinite: excepțiile au fost invocate în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și au în vedere neconstituționalitatea unor texte în vigoare, C. proc. pen., care nu au fost declarate neconstituționale.

Ultima condiție de admisibilitate impune ca dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Examenul legăturii cu cauza a textelor criticate pentru neconstituționalitate se realizează în mod concret, în funcție de interesul specific al celui ce invocă excepțiile și de înrâurirea pe care dispozițiile legale o au în speță.

Prin Decizia penală nr. 302/A din data de 12 septembrie 2017, pronunțată în apel, în Dosarul nr. x/45/2016, ce cuprinde dispoziția atacată cu recurs în speță, analizând admisibilitatea apelului declarat de recurent împotriva Deciziei penale nr. 403 din 23 mai 2017, la rândul ei pronunțată în cadrul judecării unei contestații în anulare de către Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat ca inadmisibil apelul declarat de recurent.

Pentru a proceda astfel, instanța de fond a constatat, în mod corect, că pentru a fi îndeplinită condiția legăturii cu judecarea cauzei, o excepție de neconstituționalitate invocată în cauză ar trebui să vizeze dispozițiile art. 432 alin. final C. proc. pen., care statuează asupra caracterului definitiv al soluției pronunțate în contestație în anulare, atunci când competența de judecare a acesteia aparține instanței de apel.

Or, în cadrul recursului formulat, astfel cum în mod justificat a reținut și prima instanță, petentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) C. proc. pen., texte referitoare la incompatibilitatea judecătorului și procedura de soluționare a acestora, precum și a prevederilor art. 431 C. proc. pen., referitor la desfășurarea procedurii de admitere în principiu a contestației în anulare.

Prin urmare, cu referire la excepțiile invocate de recurent, completul de 5 judecători constată că textele criticate pentru neconstituționalitate nu îndeplinesc condiția legăturii cu cauza.

În raport de obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate analizată (apel), se constată ca fiind justificată concluzia primei instanțe, în sensul că recurentul nu avea un interes procesual în cauză, deoarece cauza nu vizează procedura de soluționare a incidentelor legate de incompatibilitatea judecătorului și, de asemenea, nu privește procedura admiterii în principiu a unei contestații în anulare.

Ca atare, între textele criticate pentru neconstituționalitate și cauza dedusă judecății nu exista o legătură, deoarece o soluție pronunțată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate nu poate avea nicio înrâurire asupra modului de soluționare a recursului formulat de petent.

În consecință, în acord cu concluzia primei instanțe, completul de 5 judecători constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă, concretă, între modul de soluționare a căii de atac formulate de recurent și necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional cu privire la textele de lege criticate pentru neconstituționalitate, o eventuală decizie a Curții Constituționale prin care s-ar statua asupra constituționalității sau, dimpotrivă, asupra neconstituționalității dispozițiilor criticate neputând avea vreo înrâurire în ce privește soluția ce s-ar fi putut pronunța de către prima instanță.

În consecință, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a legăturii textelor criticate pentru neconstituționalitate cu soluționarea cauzei dedusă judecății, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) și art. 431 C. proc. pen. conținută în Decizia nr. 302/A din data de 12 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/45/2016. .

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 260 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 lit. f), art. 66, art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 68 alin. (7) - (10) și art. 431 C. proc. pen. conținută în Decizia nr. 302/A din data de 12 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/45/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în sumă de 260 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CT