ÎCCJ, Decizia nr. 224/2017
ÎCCJ, Decizia nr. 224/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia penală nr. 224/2017
Asupra apelului de față:
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 147 din data de 11 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 15 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.
Pentru a decide astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, următoarele:
În speța dedusă judecății, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 15 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, decizie definitivă.
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Cu toate acestea, urmare sesizării formulate de către Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, privind solicitarea de a pronunța o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea chestiunii de drept, în sensul "dacă hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.", Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit, prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015 publicată în M. Of. nr. 248/10.04.2015, că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a unei contestații în anulare formulate împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.
Prin decizia menționată anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a arătat că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.
Astfel, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că, deși dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, anume după admiterea în principiu, reglementată în art. 431 C. proc. pen.".
Instanța a constatat că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei decizii pronunțate în procedura examinării admisibilității în principiu a unei contestații în anulare formulate împotriva Încheierii nr. 120/RC din 20 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016, hotărâre definitivă, pentru care nu este prevăzută o cale de atac ordinară.
În plus, potrivit Deciziei nr. 5 din 4 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, anterior menționate, dispozițiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speței, nefiind depășit momentul procedural al admisibilității în principiu.
În consecință, recunoașterea posibilității exercitării căii de atac a apelului în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, o asemenea soluție apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 15 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.
Împotriva Deciziei penale nr. 147 din 11 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, contestatoarea A. a formulat la data de 17 octombrie 2017, o nouă cale de atac intitulată recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la aceeași dată, sub nr. x/1/2017, fixându-se prim termen de judecată la 04 decembrie 2017.
La termenul fixat, prealabil dezbaterilor, după recalificarea de către completul de 5 judecători a căii de atac din recurs în apel și respingerea cererii de reunire a dosarelor penale astfel cum au fost menționate de petentă, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de apelanta contestatoare, pentru motivele redate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând cererea de apel cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 147 din 11 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, prin care a fost respins ca inadmisibil un alt apel formulat de aceeași petentă împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 15 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, fiind exercitate căi de atac în cascadă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A., împotriva Deciziei penale nr. 147 din data de 11 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017 și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A., împotriva Deciziei penale nr. 147 din data de 11 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 decembrie 2017.
Procesat de GGC - CT