ÎCCJ, Decizia nr. 212/2017

Decizia penală nr. 212/2017

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 45/C din data de 23 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. prin procurator B. împotriva încheierii nr. 45 din 15 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/45/2015.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că prin ordonanța din data de 10 iunie 2015, dispusă de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/P/2015 s-a clasat cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva magistraților procurori C. și D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu", "cercetare abuzivă", "represiune nedreaptă", "fals intelectual", prev. de art. 297 alin. (1), art. 280, art. 283 și art. 321 C. pen.

Prin ordonanța din data de 9 iulie 2015, dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/II/2/2015 s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 39/P/2015 din data de 10 iunie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva primei ordonanțe a formulat plângere, la judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași petentul A..

Prin încheierea penală nr. 65 din 8 octombrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/45/2015, judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 10 iunie 2015, dispusă de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/P/2015, menținută prin ordonanța din data de 9 iulie 2015, dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/II/2/2015.

Împotriva încheierii penale nr. 65 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Încheierea nr. 45 din 15 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/45/2015, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. prin procurator B. împotriva Încheierii penale nr. 65 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/45/2015.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație petentul A. prin procurator B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar termenul pentru soluționare fiind stabilit la data de 23 mai 2017.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Încheierea nr. 45/C din data de 23 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/1/2017, a admis excepția inadmisibilității căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Instanța a constatat că hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, iar condiția ca această contestație, întemeiată pe dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., să fie prevăzută expres de lege, nu este îndeplinită.

Împotriva încheierii nr. 45/C din data de 23 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2017, a formulat apel petentul A. prin procurator B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 1 noiembrie 2017, sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 13 noiembrie 2017, termen la care a reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de petent.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea apelului de față, constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate, de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, revenind, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Așadar, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că hotărârea atacată cu apel de către petentul A. prin procurator B. este una definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, acesta învestind Înalta Curte - Completul de 5 Judecători cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de A. prin procurator B. împotriva încheierii nr. 45/C din data de 23 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de A. prin procurator B. împotriva Încheierii nr. 45/C din data de 23 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - CL