ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.  225/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea penală din 31 ianuarie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016, în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și 340 alin. (1) C. proc. pen.

Cu apel în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A. privind ordonanța din data de 22 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dată în Dosarul nr. x/P/2015, menținută prin Ordonanțele nr. 181/II-2/2016 din data de 30 mai 2016 și nr. 264/II-2/2016 din data de 01 august 2016 date de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a menținut ordonanța atacată prin plângerea formulată.

În baza art. 341 C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată în numele B. - C. de către D. împotriva ordonanței menționate mai înainte.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen. au fost obligați petenții A. și D. la plata sumei de 200 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:

La data de 05 iulie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2016 a fost înregistrata plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin Ordonanța nr. 1558/P/2015 din data de 22 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară petentul a susținut că atât ordonanța de clasare cât și ordonanța dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sunt nemotivate iar în cauză s-a respins probatoriul propus în plângeri și la audiere, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

S-a arătat că, fără o motivare în drept, s-a dispus clasarea urmăririi penale fata de avocații E. și F. iar pentru restul celor 14 învinuiți s-a declinat tot fără o motivare în drept competența către Parchetul sectorului 1.

S-a mai susținut că procurorul nu a făcut nicio referire la faptele penale ce au dus la constituirea unui grup infracțional organizat (art. 367 C. pen.), format din cei 16 învinuiți ai Dosarului nr. x/P/2014, rupt la Parchet în mod nelegal, din cauza pierderii neglijente a 2/3 părți ale sale, si alocării, ca acoperire, după găsirea lor, a actualului Dosar nr. x/P/2015 (distrugând deliberat forța probanta a Dosarului inițial nr. x/P/2014) deși întreaga competență de cercetare revenea efectiv Parchetului Curții de Apel București, potrivit art. 44 și art. 47 din N.C.P.P.

Petentul a precizat că încă din primul paragraf al ordonanței de clasare pe care o atacă în cauza de față este eludat adevărul în condițiile în care se susține că la data de 05 mai 2015 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat o plângere formulata de A. fără însă a se preciza că nu era vorba de o plângere nouă ci de o completare la plângerea din Dosarul nr. x/P/2014 pe care o introdusese cu peste 7 luni înainte, arătându-se că acest dosar nu trebuia rupt în două iar cealaltă persoană vătămată - B. - C. nu trebuia scoasă din Dosarul nr. x/P/2015.

Referitor la plângerea penală formulată inițial și la completările ulterioare, petentul a precizat că la 25 august 2014 a formulat o plângere penală împotriva avocatului E. (sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 322 din C. pen., art. 46 alin. (2) rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru contractele de asistenta juridica din 8 octombrie 2013 și din 9 octombrie 2013 din Dosarul nr. x/3/2008) și a rectorului T., G. (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) din C. pen.), plângere înregistrata în Dosarul nr. x/P/2014.

La 4 mai 2015 a trimis prin fax la Parchetul Curții de Apel București o completare la plângerea inițiala nr. x/P/2014, completare care îi viza pe avocatul E. Și pe rectorul G., pentru aceleași fapte, ca mai sus, dar pentru alte contracte de asistenta juridica, prin care T. îi cerea bani sub pretextul cheltuielilor de judecata, invocând contractele din 28 octombrie 2011 și din 30 ianuarie 2012, relative la Dosarul nr. x/3/2007, cu sau fără. În condițiile în care i se cereau bani sub pretextul cheltuielilor de judecata invocându-se și Contractul din 18 octombrie 2010, din Dosarul nr. x/3/2007, cu sau fără petentul a susținut că i-a indicat ca făptuitori pe: avocat F. (sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 322 din C. pen., art. 46 alin. (2) rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru Contractul din 18 octombrie 2010, din Dosarul nr. x/3/2007, cu sau fără) și consilierii juridici ai T. : H., I. și J. (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) din C. pen.).

Petentul a arătat că la data de 27 mai 2015 a depus o noua completare la plângerea inițiala x/P/2014, vizându-i pe: av. E., av. F., rector al T., K. fost rector al T., cons. jr. al T., J., cons. jr. al T., H., cons. jr. al T., I., dar și pe angajații T.: ec. L., ec. M. și ec. N., membrii Comisiei de recepție precum și pe univ. O. șef comisie achiziții, referent P. șeful Serviciului financiar, o persoana cu semnătură ilizibila de la Serviciul Contabilitate și directorul economic administrativ, nesemnat in clar, toți ca semnatari ai Notelor de fundamentare si ca inițiatori ai procedurii de achiziții publice, pentru serviciile acordate de mai sus numiții avocați, în contractele din 28 octombrie 2011, din 30 ianuarie 2012 (ambele av. E.) și din 18 octombrie 2010 (av. F.), relative la Dosarul nr. x/3/2007, cu sau fără.

Au fost enumerate de petent infracțiunile pentru care a solicitat efectuarea de cercetări față de persoanele menționate, susținându-se că toate aceste aspecte ar fi trebuit lămurite în Dosarul nr. x/P/2014, mai ales în condițiile în care printre infracțiunile reclamate se regăsea și cea prev. de art. 367 C. pen., aceste persoane făcând parte dintr-un grup infracțional organizat.

Referitor la declarația pe care ar fi dat-o în cauză, menționată de procuror în ordonanța de clasare, petentul a precizat că este vorba despre declarația dată în Dosarul nr. x/P/2014, el nefiind audiat în cauza nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cauză care s-a format în urma repetatelor cereri pe care le-a formulat.

S-a mai susținut că faptele descrise în cele doua completări din nr. x/P/2014 se afla in strânsă legătura cu cele din plângerea inițiala iar făptuitorii sunt prepuși ai T., respectiv avocați care au încheiat contracte de asistenta juridică cu T. si angajați ai acestei universități, plângerea inițiala din august 2014 având indicați ca făptuitori doar pe intimata E. si pe rectorul G. (menționat ca fiind R. în ordonanța atacată), pentru ca la acea data persoanele menționate îl vătămaseră doar cu acele aspecte relatate.

Petentul A. a susținut că în cauză i-au fost încălcate drepturile procesuale în condițiile în care nici lui și nici apărătorului său nu i s-a comunicat să asiste la audierea învinuiților avocați, care nu au depus originalele contractelor încheiate astfel încât nu se puteau efectua cercetări cu privire la infracțiunea de fals material.

În ceea ce privește «raportul privind stadiul de soluționare si strategia de urmat in procesele privind pe reclamantul A. și pârâta T.» s-a susținut că acesta a fost invocat si confecționat ad-hoc de învinuiții E. și F., fără nicio acoperire legala, deoarece daca ar fi existat la vremea semnării angajamentelor cu ei, acesta ar fi fost depus de T. în Dosarul civil nr. x/299/2013, în care i se cer cheltuieli de judecata de circa 12 000 euro.

Tot în motivarea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară au fost prezentate de către petent toate demersurile pe care le-a efectuat la Parchet privind sesizarea dispariției unor părți din Dosarul nr. x/P/2014, fiind criticată modalitatea în care s-a ajuns la înregistrarea Dosarului nr. x/P/2015, susținându-se că în cauză toate aspectele sesizate și cu privire la toate persoanele vizate prin aceste sesizări ar fi trebuit soluționate în același dosar, respectiv Dosarul inițial, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/P/2014.

S-a mai susținut că în cauza nou formată procurorul a dispus chemarea sa în vederea audierii la aceeași dată în care avea termen într-un alt proces la Curtea de Apel București, procurorul cunoscând acest aspect.

Referitor la probele pe care le-a propus, petentul a susținut că au fost respinse cererile de probe formulate prin cele două completări la plângerea inițială precum și cele formulate cu prilejul audierii sale la data de 23 februarie 2016, în prezența apărătorului.

S-a susținut că a solicitat expertiza grafologica a contractelor avocaților și a actelor T. de achiziție publica, adrese către Curtea de conturi și controale financiare la avocați și T., pentru ca numai în acest fel se putea constata, prin comparație cu virarea T.V.A. către stat, daca aceasta s-a făcut la valoarea sumelor de peste 12.000 euro, trecuta în contractele avocațiale, solicitându-se și confruntarea cu învinuiții, in prezenta apărătorului său, cereri care au fost însă respinse în mod nejustificat, soluția de clasare fiind dată exclusiv pe baza susținerilor celor doi avocați.

S-a mai precizat că formularele celor două contracte, ale av. E., prezentate la Judecătoria sectorului 6, și a celorlalte doua prezentate la Înalta Curte de Casație și Justiție, de către T., nu sunt cele distribuite de Barou Cabinetului de avocatură al celei anterior numite, deși poartă serie și număr act cu regim special, aspect care rezultă din faptul ca ele conțin pe verso, o stampila neprevăzută de lege, care a fost aplicata de av. E., făcându-le astfel neconforme celor distribuite de Barou.

Sumele pretinse a fi plătite, prin aceste două contracte, nu sunt justificate de actele (cereri, concluzii, memorii etc.) in raport cu susținerile T. ca angajamentul s-a făcut «pentru dezvoltarea Serviciului juridic», acte existente la dosarul de angajare (apărător al T. și întocmite de Cabinetul de avocat E. Totodată la rubrica: ”Art. 5. Alte clauze” pe formularul distribuit de Barou apare o mențiune tipografiată astfel: ”în cazul în care serviciile profesionale constau în asistență la instanțe, parchete, organe de cercetare penală sau alte autorități, se va menționa expres numele avocatului desemnat/acceptat de client precum și dreptul/interdicția de substituire acestuia” iar pe cele patru contracte ale av. E. nu mai apare această precizare și ea nici nu este respectată, fiind înlocuita cu alte clauze, prevăzute într-o stampilă, fiind încălcate astfel dispozițiile legii.

S-a mai susținut că avocații E. și F. căutat ca, prin contractele de asistenta încheiate cu T., sa obțină ilegal fonduri (v. art. 306 C. pen.), si sa deturneze fonduri din licitații pentru achizițiile publice ale T. (v. art. 246 și art. 307 C. pen.), pentru ca apoi, T., urma să-și recupereze de la el, onorariul pe care cei doi l-au împărțit de fapt cu învinuiții, și care i-a fost imputat sub forma unor cheltuieli de judecată.

Tot în motivarea plângerii adresate judecătorului au fost expuse pe larg criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate cu privire la Ordonanța nr. 181/II-2/2016 din data de 30 mai 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a solicitat să se constate că prin modalitatea de soluționare a Dosarul nr. x/P/2015, nelegal constituit, procurorii au refuzat sa se pronunțe asupra problemelor de fapt și de drept invocate de el, expuse atât în plângerea inițiala cât și în completările ei, precum și în plângerea împotriva Ordonanței din data de 22 martie 2016, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la reluarea si extinderea urmăririi penale, eventual cu dosarul reîntregit si inclusiv fata de cei 17 învinuiți, competenta revenindu-i efectiv, potrivit art. 44 și art. 47 C. proc. pen.

La data de 03 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost înregistrată sub nr. x/2/2016 plângerea petenților A. și Asociația Europeană a cadrelor Didactice - Secțiunea Națională Română împotriva aceleiași ordonanțe din data de 22 martie 2016, date în Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea plângerii formulate au fost invocate aceleași aspecte care au fost susținute și prin plângerea formulată de petentul A. și care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2016.

În dosarele menționate au fost formulate cereri de recuzare a procurorului de ședință, acestea fiind respinse prin încheierile din data de 18 ianuarie 2017.

În condițiile în care plângerile adresate judecătorului vizau aceeași ordonanță de clasare, în cauză s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2/2016 la Dosarul nr. x/2/2016, cele două plângeri fiind soluționate în cadrul Dosarului nr. x/2/2016, judecătorul apreciind că soluția de reunire se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

În vederea soluționării cauzei au fost atașate: Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și lucrările nr. x/II-2/2016 și nr. x/II-2/2016 în care au fost soluționate plângerile adresate procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La dosar au fost depuse note scrise de către intimata E. (filele 49-52 din Dosarul nr. x/2/2016) la care a fost atașată în copie xerox încheierea din data de 25 aprilie 2016 dată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția I a penală, (filele 54-58 din Dosarul nr. x/2/2016).

Petenții au depus la dosar concluzii/note scrise.

Prin Ordonanța nr. 1558/P/2015 din data de 22 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus clasarea cauzei cu privire la plângerea formulată de numitul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 322 C. pen., art. 46 alin. (2) rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 367 C. pen., art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. (fapte presupus comise de E. și F. - avocați cadrul Baroului București).

S-a disjuns cauza și s-a declinat competența de soluționare favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București, pentru continuarea cercetărilor cu privire la celelalte infracțiuni și persoane indicate în plângerile penale formulate de A.

S-a disjuns cauza și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București pentru efectuarea de cercetări cu privire la plângerea penală formulată de numitul F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii inducere în eroare a organelor judiciare, faptă prev. de art. 268 C. pen.

În temeiul disp. art. 275 alin. (3) C. pen. p, cheltuielile judiciare cuantum de 200 de lei au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în sensul arătat, procurorul a reținut că la data de 05 mai 2015 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de A., prin care solicită efectuarea de cercetări fată de numiții E. și F., avocați în cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 322 C. pen., art. 46 alin. (2) rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., G., rector al T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 36 alin. (1) C. pen., precum și față de numiții J., H., I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 297 C. pen.

La data de 28 mai 2015 s-a formulat o completare la plângerea penală anterioară, prin care solicită cercetarea persoanelor indicate inițial, precum și a numiților K., L., M., N., O., P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „nerespectarea hotărârilor judecătorești, abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri și uz de fals, fals intelectual și uz de fals, complicitate la fals și uz de fals, precum și constituire într-un grup infracțional organizat”.

La data de 25 august 2015 persoana vătămată A. a reiterat plângerile anterioare, solicitând tragerea la răspundere a persoanelor indicate în acestea.

În fapt, persoana vătămată A. arată, în esență, că T. a încheiat contracte de asistență juridică cu avocații E. și F. pentru a reprezenta instituția în litigiile avute cu el deși exista un serviciu juridic salarizat tocmai în acest sens, sumele încasate cu titlu de onorariu fiind împărțite între avocați și conducerea T..

Contractele la care persoana vătămată face referire în prezentul Dosar sunt nr. x din 28 octombrie 2011 și nr. x din 30 ianuarie 2012 încheiate de rectorul T. cu avocatul E. și contractul din 18 octombrie 2010 încheiat de rectorul T. cu avocatul F.

Persoana vătămată contestă modul în care au fost atribuite aceste contracte, respectiv prin procedura achiziției publice, considerând că au fost încheiate prin comiterea unor falsuri și alte nelegalități, respectiv documentele nu au fost înregistrate; există neconcordanțe între documentele prezentate drept fundament pentru plata onorariilor, sumele încasate drept onorariu nu sunt justificate de activitățile prestate, formularele contractelor au conținut tipografic diferit de cele distribuite de Baroul București, contractul de asistență juridică semnat de avocatul F. este datat cu o zi înaintea desfășurării procedurii achiziției publice.

La data de 02 martie 2016 numitul F. formulat la rândul său plângere penală împotriva persoanei vătămate A. pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, faptă prev. de art. 268 C. pen.

În fapt, susnumitul arată că a reprezentat T. în două litigii ce au făcut obiectul Dosarelor nr. x/3/2007 al Tribunalului București și nr. x/3/2008 al Curții de Apel București, soluționate în mod definitiv și irevocabil în favoarea T. Precizează, de asemenea, că și-a desfășurat activitatea în limitele mandatului oferit de client, cu respectarea tuturor prevederilor legale, apreciind că sesizarea formulată de numitul A. reprezintă o răzbunare pentru litigiile pierdute.

În cauză a fost audiată numita E. care a declarat că în baza contractelor de asistență juridică din 30 ianuarie 2012 și din 28 octombrie 2011 a emis facturile fiscale din 13 februarie 2012 și din 31 ianuarie 2011. Contractele au fost achiziționate de la Baroul București, sunt completate cu numere consecutive celor anterioare și cuprind datele de identificare și semnăturile, conform prevederilor statutului profesiei de avocat.

În baza celor două contracte a desfășurat activități avocațiale în Dosarul nr. x/3/2007, fond și recurs, reprezentând interesele T. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 26 din 06 iunie 2012 a încheiat alte două contracte de asistență juridică cu T. pentru care și-a desființat activitatea „pro bono".

E. a arătat că nu cunoaște aspecte legate de organizarea procedurii de achiziție desfășurată de T.

S-a mai reținut de procuror că în cauză a fost audiat și avocatul F. care a declarat că în baza contractului de asistență juridică din 18 octombrie 2010 încheiat cu T., a reprezentat instituția în Dosarul nr. x/3/2004, înregistrat ulterior sub nr. x/3/2007 al Tribunalului București și Dosarul nr. x/3/2008 al Curții de Apel București, dosare câștigate, pretențiile numitului A. fiind respinse. Anterior reprezentării a întocmit un raport preliminar privind cauzele și strategia de urmat.

Persoana audiată a arătat că nu s-a recurs la procedura achizițiilor publice, nefiind obligatorie în cauză, iar pentru sumele încasate ca onorariu a emis facturi fiscale.

S-a arătat că persoanele audiate au depus actele pe care se bazează depozițiile lor, respectiv: contractul de asistență juridică din 28 octombrie 2011; împuternicirea avocațială din 28 octombrie 2011; factura din 31 octombrie 2011 emisă în baza contractului de asistență juridică din 28 octombrie 2011; contractul de asistență juridică din 30 ianuarie 2012; împuternicirea avocațială din 30 ianuarie 2012; factura din 13 februarie 2012 emisă în baza contractului de asistentă juridică din 30 ianuarie 2012; adresa Baroului București din 09 februarie 2016 privind modul de completare a contractelor de asistență juridică potrivit Statutului profesiei de avocat (acte depuse de avocat E.); raportul privind stadiul de soluționare și strategia de urmat în procesele privind pe reclamantul A. și pârâta T.; extras-uri de cont; facturi fiscale; împuterniciri avocațiale; contractul de asistență juridică din 18 octombrie 2010, privind pe K. - reprezentant (acte depuse de avocat F.).

Procurorul a reținut că nu au rezultat indicii care să ateste existenta actelor materiale specifice infracțiunilor reclamate cu privire la numiții E. și F., avocați în cadrul Baroului București, astfel încât s-a dispus clasarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, atât E. cât și F. și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de asistență juridică încheiate, iar pentru sumele încasate drept onorarii au emis facturi fiscale.

Persoana vătămată nu a propus probe în susținerea infracțiunilor reclamate iar alte probe pertinente și utile cauzei nu pot fi administrate.

S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector București, pentru continuarea cercetărilor cu privire la celelalte infracțiuni și persoane indicate în plângerile penale formulate de A.

S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București pentru efectuarea de cercetări cu privire la plângerea penală formulată de numitul F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciari faptă prev. de art. 268 C. pen.

Împotriva ordonanței din data de 22 martie 2016 petentul A. a formulat plângere adresată procurorului ierarhic superior, înregistrată sub nr.

x

/II-2/2016, respinsă ca neîntemeiată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin ordonanța din data de 30 mai 2016.

În motivarea soluției de respingere a plângerii formulate, prin ordonanța menționată au fost reținute următoarele aspecte:

La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. x/P/2014, s-au înregistrat plângerile formulate la data de 25 august 2014 de petentul A. și la data de 08 septembrie 2014 de B. - C., prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții E., avocat în cadrul Baroului București și G., rectorul T. București, sub aspectul unor presupuse fapte de natură penală.

Ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, petentul A. a depus noi completări, în fapt veritabile plângeri penale cu privire la noi fapte și chiar persoane.

După soluționarea cauzei prin Ordonanța nr. 1203/P/2014 din data de 23 septembrie 2015, cu prilejul soluționării plângerii împotriva soluției, constatându-se că în cauză prin completările ulterioare depuse de petentul A. la datele de: 04 mai 2015 (completare transmisă prin fax), 27 mai 2015 și 24 august 2015 (completări depuse la serviciul de grefa al parchetului) s-a solicitat extinderea cercetărilor cu privire la o multitudine de alte fapte și persoane decât cele sesizate inițial iar pe aceste aspecte procurorul de caz nu s-a pronunțat, prin Ordonanța nr. 1017/II/2/2015 din 20 noiembrie 2015 a procurorului general s-a dispus înregistrarea acestora separat, sub un număr nou și soluționarea legală, constituindu-se astfel Dosarul nr. x/P/2015.

S-a reținut că în concret, în noile plângeri formulate, petentul A. solicita efectuarea de cercetări cu privire la legalitatea contractelor de asistență juridică încheiate de T. cu avocații E. și F. în litigiile care au făcut obiectul Dosarelor cu nr. x/3/2007 al Tribunalului București și nr. x/3/2008 al Curții de Apel București.

Ulterior, la aceeași cauză s-a înregistrat și plângerea penală formulată de numitul F., avocat, împotriva petentului A., sub aspectul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.

În urma actelor de urmărire efectuate în cauză, prin Ordonanța nr. 1558/P/2015 din data de 22 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. împotriva avocaților E. și F. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 322 C. pen., art. 46 alin. (2) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu aplic art. 38 alin. (1) C. pen., cu motivarea că faptele nu există.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București pentru plângerile petentului A. cu privire la celelalte infracțiuni și persoanei indicate cât și pentru plângerea formulată de numitul F., avocat, împotriva petentului A. sub aspectul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, pentru definitivarea cercetărilor și soluționarea cauzei.

Împotriva soluției pronunțate în cauză, în termen legal, a formulat plângere numitul A., aceasta fiind înregistrată sub nr. x/II/2/2016.

S-a reținut că în această plângere petentul a susținut că în mod nelegal s-au constituit două dosare, pe fondul cauzei invocând încălcarea drepturilor deoarece soluția a fost dispusă pe baza unei cercetări superficiale iar procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile invocate atât în plângerile inițiale cât și în completări.

Examinând plângerea împotriva soluției și actele din Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a apreciat de către procurorul general ala Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București că în cauză criticile formulate sunt vădit neîntemeiate.

Astfel, în art. 315 alin. (1) lit. b) din N.C.P.P. se prevede expres că se dispune clasarea în condițiile în care se constată existența unuia din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C. pen. pen.

S-a apreciat că după cum în mod corect s-a reținut prin soluție, nu rezultă date ori indicii privind existența faptică a infracțiunilor descrise în plângere și pentru care s-a dispus soluția.

Potrivit art. 91 din Statutul profesiei de avocat: „ Asistarea și reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele și operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării intereselor clientului, iar art. 113, „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistenta juridica, încheiat informa scrisa, intre avocat si client ori mandatarul acestuia“.

De asemenea, orice persoană care uzează de dreptul prevăzut de Constituția României în art. 21 - liberului acces la justiție, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, are și obligația corelativă de a respecta cadrul procesual corespunzător referitor la accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, care stabilesc că partea interesată poate solicita protecția judiciară numai în aceste limite.

S-a reținut astfel că în cauză petentul, terț față de contractele de asistență juridică în baza cărora s-au eliberat chitanțele, le contestă pe calea unei plângeri penale, după finalizarea definitivă a procesului civil, încercând astfel crearea unor căi de atac nerecunoscute de lege.

S-a mai arătat că împrejurarea că în plângere au fost invocate numeroase infracțiuni care nu au acoperire în descrierea faptelor nu obligă procurorul să facă cercetări cu privire la aceste infracțiuni.

În conformitate cu art. 289 alin. (2) C. pen. pen., plângerea trebuie să cuprindă, printre altele, descrierea detaliată a faptei considerată de natură penală și mijloacele de probă, încadrarea juridică a faptei/faptelor descrise în plângere fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală, în speță procurorul.

Mai mult, în condițiile în care în cadrul infracțiunii de evaziune fiscală partea vătămată este statul român, s-a constatat că petentul nu are calitatea de parte vătămată astfel cum a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 13/2011-recurs in interesul legii.

În ce privește criticile cu privire la soluția din Dosarul nr. x/P/2014 respectiv cu privire la dispozițiile din nr. x/II/2/2015 din 20 noiembrie 2015 a procurorului general cu privire la înregistrarea cauzei, s-a menționat că acestea au făcut deja obiectul verificărilor instanței de control judiciar care prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015 al Curții de Apel București la data de 25 aprilie 2016, definitivă, a respins plângerea petentului împotriva soluției din Dosarul nr. x/P/2014.

Față de aceste aspecte a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numitul A. împotriva Ordonanței nr. 1558/P/2015 din data de 22 martie 2016 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva ordonanței din data de 22 martie 2016 petenta B. - C. a formulat plângere adresată procurorului ierarhic superior, înregistrată sub nr. x/II-2/2016, respinsă ca neîntemeiată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin ordonanța din data de 01 august 2016.

În motivarea soluției de respingere a plângerii formulate, prin ordonanța menționată au fost reluate aspectele reținute prin Ordonanța nr. 181/II-2/2016, în condițiile în care prin plângerea adresată procurorului ierarhic superior petenta a invocat aceleași aspecte susținute de A. în plângerea formulată.

În plus, cu privire la împrejurarea că prin plângerea adresată procurorului ierarhic superior petenta menționată precizează că formulează plângere „și pentru membrul nostru profesor dr. A.” s-a reținut că aceasta este inadmisibilă în condițiile în care petentul A. a epuizat personal calea de atac, plângerea sa împotriva soluției (identică) fiind respinsă prin Ordonanța nr. 181/II-2/2016 din data de 30 mai 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Analizând actele dosarului de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a constatat că plângerea formulată de petentul A. este nefondată iar plângerea formulată în numele B. - C. de către D. este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Cu titlu prealabil, referitor la obiectul controlului în cauza de față, judecătorul a reținut că în condițiile art. 340 C. proc. pen. plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară poate fi făcută de către „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen.”, astfel încât în baza textului de lege menționat judecătorul de cameră preliminară exercită controlul exclusiv asupra actului procesual reprezentat de soluția de clasare, verificând prin urmare numai legalitatea și temeinicia soluției de clasare date de procurorul de caz.

Astfel, în cadrul procedurii de față judecătorul de cameră preliminară nu poate examina ordonanța conducătorului parchetului prin care a fost respinsă plângerea petentului, reținând că formularea plângerii adresate procurorului ierarhic superior și soluționarea acesteia reprezintă numai o procedură prealabilă, prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

În aceste condiții, s-a reținut că judecătorul de cameră preliminară, sesizat cu plângerea formulată de petentul A. nu poate face aprecieri legate de actul prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a soluționat plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare date în Dosarul nr. x/P/2015. Prin urmare, judecătorul nu va face aprecieri asupra aspectelor reținute prin ordonanța procurorului general și nu va analiza criticile petentului legate de temeiurile indicate/neindicate în cuprinsul acesteia, aspectele reținute de procurorul general, la motivarea/nemotivarea acestei ordonanțe, urmând a examina numai aspectele invocate de acesta în contestarea soluției de clasare date în cauză.

În raport de aceleași dispoziții și legat de asemenea de stabilirea obiectului controlului judecătorului de cameră preliminară, din cuprinsul plângerii rezultă că petentul A. a formulat numeroase critici legate de disjungerea cauzei față de alte persoane și cu privire la alte fapte, susținând că toate acestea ar avea legătură cu infracțiunile pentru care a formulat plângere cu privire la avocații E. și F., astfel încât toate aspectele sesizate ar fi trebuit soluționate în același cadru procesual. În contextul acestor critici petentul a susținut prin cerere scrisă depusă la dosar că în cauză ar fi trebuit citate în calitate de intimați toate persoanele față de care el a înțeles să solicite efectuarea de cercetări, prin urmare nu numai cele față de care s-a dispus clasarea cauzei ci și cele vizate prin soluția de disjungere și declinarea competenței de soluționare.

Judecătorul a mai reținut, așa cum s-a arătat, că obiectul controlului judecătoresc este reprezentat numai de soluția de clasare neputând face obiectul controlului măsura de disjungere dispusă în cauză de procuror.

În plus, criticile petentului referitoare la împrejurarea că toate aspectele pe care le-a sesizat nu au fost soluționate în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în care s-ar fi formulat plângerea penală inițială nu pot fi reținute în contextul în care soluția de clasare dată în cauza respectivă a făcut obiectul controlului judecătorului de cameră preliminară care prin încheierea din data de 25 aprilie 2016 dată în Dosarul nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția I a penală, a respins ca nefondate plângerile formulate, fiind menținută soluția de clasare. Prin încheierea menționată s-a reținut că odată ce petentul a învestit procurorul cu o cerere acesta nu este obligat să se pronunțe cu privire la orice „completări” formulate ulterior.

Astfel, criticile petentului legate de împrejurările în care s-ar fi ajuns la formarea Dosarului nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, la împrejurarea că toate aceste aspecte ar fi trebuit soluționate în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și cauza ar fi trebuit soluționată pe toate aspectele sesizate și cu privire la toate persoanele, s-a reținut că nu pot face obiectul controlului în cauza de față în care judecătorul este chemat să aprecieze strict asupra legalității și temeiniciei soluției de clasare a cauzei în care s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii unor infracțiuni de către intimații E. și F.

Tocmai în considerarea acestui aspect, în cauză s-a dispus citarea în calitate de intimați a persoanelor vizate prin soluția de clasare, fiind respinsă solicitarea de citare în calitate de intimați a persoanelor vizate prin soluția de disjungere, astfel încât toate susținerile petentului legate de nulitatea încheierii de ședință din data de 03 noiembrie 2016 apar ca fiind nefondate.

De altfel, judecătorul a reținut că petentul este într-o eroare în condițiile în care apreciază că prin introducerea în cauză a persoanelor vizate prin soluția de disjungere ar putea obține un control al soluției de disjungere care a fost dată prin ordonanța prin care s-a dispus clasarea cauzei.

Analizând criticile petentului din motivarea plângerii adresate instanței, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a apreciat că în mod corect s-a dispus clasarea cauzei, reținându-se că faptele reclamate de petent nu există în materialitatea lor.

Contrar susținerilor petentului judecătorul a reținut că pentru lămurirea aspectelor sesizate au fost efectuate acte de cercetare, în cauză procedându-se la audierea numiților E. și F. care au prezentat înscrisuri în susținerea aspectelor declarate.

Astfel, în ceea ce privește contractul de asistență juridică din 15 iulie 2010 încheiat între „F. și SC S. SCA” prin av. F. și T. a fost audiat în calitate de martor F., fiind depuse de către acesta la dosarul cauzei: un raport privind stadiul de soluționare și strategia de urmat în procesele privind pe reclamantul A. și pârâta T. (filele 12-15 dosar urmărire penală), facturile emise și extrasele de cont privind plățile efectuate în baza acestui contract (filele 16-19 dosar urmărire penală), împuterniciri avocațiale emise în baza contractului menționat (filele 20-23 dosar urmărire penală) și contractul de asistență juridică din 18 octombrie 2010 în copie cu mențiunea „conform cu originalul” (fila 24 dosar urmărire penală) precum și extrase privind termenele acordate în cauza în care s-a acordat asistență în baza contractului menționat.

În raport de înscrisurile depuse la dosar de intimat judecătorul a apreciat că în mod corect nu pot fi reținute aspectele reclamate de petent prin plângerea penală formulată cu privire la contractul menționat, reținând că petentul nu invocă niciun argument în susținerea caracterului fals al acestui contract iar între mențiunile din contract, facturile emise și dovezile de plată prezentate există o deplină concordanță astfel încât nu se pot reține susținerile petentului.

Judecătorul a reținut că plățile în baza acestui contract, în limitele prevăzute de prețul stabilit prin contract, au fost efectuate la 29 octombrie 2010 și la 02 decembrie 2010, prima plată fiind efectuată în baza facturilor emise la 19 octombrie 2010 iar în una dintre aceste facturi este menționat raportul întocmit în baza acestui contract, astfel încât susținerile petentului privind întocmirea ulterioară a acestui raport, numai pentru a fi folosit în cauza de față, nu pot fi primite.

Din înscrisurile depuse de intimat a rezultat că în baza acestui contract au fost emise împuterniciri avocațiale depuse la Dosarele nr. x/3/2007 al Tribunalului București și nr. x/3/2008 al Curții de Apel București.

Contrar susținerilor petentului, o expertiză grafică asupra acestui contract nu ar fi fost necesară în condițiile în care petentul nici nu invocă aspecte concrete legate de caracterul fals al contractului, susținând mai degrabă aspecte legate de caracterul real al prestațiilor efectuate de avocat în baza contractului, prețul stabilit și plata acestuia, aspecte pe care le invocă în legătură cu litigiul civil avut în legătură cu cheltuieli de judecată pe care a fost obligat să le suporte și care pot fi lămurite în cadrul acelui litigiu. De asemenea, în condițiile în care au fost depuse dovezi privind plățile efectuate în baza acestui contract, alte verificări pe acest aspect nu mai erau necesare, neputând fi primite nici criticile petentului A. pe acest aspect.

Prin urmare, s-a reținut că toate criticile petentului legate de soluția de clasare dată în privința infracțiunilor reclamate cu privire la intimatul F. apar ca fiind neîntemeiate.

Judecătorul a mai reținut că aceeași este situația contractelor de asistență juridică încheiate de intimata E. cu T., în cauză fiind audiată în calitate de martor persoana reclamată prin plângerea formulată care a descris împrejurările încheierii contractelor și activitatea prestată în baza acestui contract, depunând la dosar înscrisuri în susținerea aspectelor declarate.

Astfel, au fost depuse la dosar: contractul de asistență juridică din 28 octombrie 2011, împuternicirea avocațială din 28 octombrie 2011 și factura din 31 octombrie 2011 emise în baza contractului de asistență juridică din 28 octombrie 2011 (filele 37- 41 dosar urmărire penală); contractul de asistență juridică din 30 ianuarie 2012, împuternicirea avocațială din 30 ianuarie 2012 și factura din 13 februarie 2012 emise în baza contractului de asistentă juridică din 30 ianuarie 2012 (filele 43 - 47 dosar urmărire penală) și adresa Baroului București din 09 februarie 2016 privind modul de completare a contractelor de asistență juridică potrivit Statutului profesiei de avocat.

De asemenea, la dosar au fost depuse extrase de cont privind încasarea sumelor de bani în baza facturilor menționate. Astfel, pentru factura din 31 octombrie 2011 emisă în baza contractului de asistență juridică din 28 octombrie 2011 s-a efectuat plata la data de 29 noiembrie 2011, așa cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 42 din dosar, iar pentru factura din 13 februarie 2012 emisă în baza contractului de asistentă juridică din 30 ianuarie 2012 s-a efectuat plata la data de 27 februarie 2012, așa cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 48 din dosar, existând o concordanță deplină între mențiunile din contracte, facturile emise și plățile efectuate de T. în baza acestora, astfel încât nu se pot reține criticile petentului legate de aceste contracte, nefiind necesară administrarea de alte probe pentru lămurirea aspectelor sesizate, așa cum susține petentul, după cum nu apare necesară nici prezentarea contractelor respective în original.

Judecătorul a mai reținut că nici criticile legate de conținutul contractelor nu pot fi reținute ca reprezentând vreun indiciu în sensul falsificării acestora, din acest punct de vedere fiind lămuritoare conținutul adresei depuse la filele 49-50 dosar urmărire penală.

Față de aceste aspecte, judecătorul a apreciat ca fiind corectă soluția de clasare a cauzei cu privire la infracțiunile sesizate în cauza privind-o pe E.

S-a mai reținut că nu pot fi reținute criticile petentului legate de data chemării spre a fi audiat, de audierea în dosarul inițial în condițiile în care în cauză s-a procedat la audierea sa în cauza de față, în prezența avocatului, acesta având posibilitatea să susțină aspectele sesizate și să propună probe în cauză, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care le are, fiindu-i astfel respectate în întregime drepturile procesuale.

Referitor la aceste drepturi nu a fost primită critica referitoare la împrejurarea că nici el și nici apărătorul ales nu au fost încunoștințați cu privire la audierea martorilor, în condițiile în care la dosar nu a existat o solicitare în acest sens.

S-a mai reținut că este nerelevantă critica legată de faptul că procurorul ar fi dat ordonanța de clasare în cauza de față înainte de soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară cu privire la Dosarul nr. x/P/2014, procurorul nefiind ținut de solicitarea petentului în acest sens, nefiind obligat să aștepte soluția din celălalt dosar pentru finalizarea cercetărilor în cauza de față. De altfel, în condițiile în care dosarul la care face referire petentul a fost soluționat prin respingerea plângerii formulate, susținerile acestuia privind legătura care ar fi existat între dosare este practic lipsită de orice relevanță.

Judecătorul a reținut că în esență cele mai multe dintre criticile petentului au fost determinate de litigiul pe care îl avea în civil pe aspectul legat de obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată rezultate din contractele menționate, fiind chestiuni care țin exclusiv de aspectele legate de soluționarea acestui litigiu.

Asupra admisibilității plângerii formulate în numele B. - C. de către D. judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că plângerea adresată instanței și toate cererile formulate în cauză în numele Asociației sunt semnate de numitul D. în calitate de consilier juridic, purtând ștampila privind calitatea de consilier.

Referitor la calitatea acestei persoane în cadrul Asociației, judecătorul a reținut că prin adresele depuse la filele 58-59 din Dosarul nr. x/2/2016, B. - C. a comunicat instanței că nu are cunoștință de acest dosar, că nu a fost semnat niciun act legat de acesta, nefiind împuternicit dl. A. și nici altă persoană să reprezinte interesul Asociației. S-a solicitat, prin urmare, să se constate că Asociația nu este parte în acest dosar. Adresele menționate sunt semnate de președinte și secretarul general al asociației și poartă ștampila B. - C.

Din referatul grefierului de ședință întocmit ca urmare a verificărilor efectuate (fila 59 din Dosarul nr. x/2/2016) a rezultat că președintele Asociației menționate a comunicat faptul că dl. D. nu are calitatea de consilier juridic în cadrul acestei asociații.

Față de aceste aspecte, reținând că plângerea este formulată de o persoană care nu a dovedit calitatea de reprezentant al petentei, judecătorul de la Curtea de Apel București a apreciat plângerea formulată ca fiind inadmisibilă.

Prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 18 ianuarie 2017 (filele 176-179 dosar) petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

În susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a arătat că legea nu arată cine sunt intimații care ar trebui citați la soluționarea unei plângeri adresate judecătorului de cameră preliminară astfel încât aceștia ar putea fi și făptuitorii indicați de petent în cuprinsul plângerii precum și cea de a doua persoană vătămată, respectiv B. - C., pe care instanța a decis să nu-i mai citeze în cauza de față.

S-a susținut că neconstituționalitatea textelor menționate este determinată de faptul că împotriva unei soluții de disjungere nu are deschisă calea de atac a plângerii iar în condițiile în care legea nu definește clar noțiunea de „intimați” nu îndeplinește condițiile de accesibilitate și previzibilitate.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petentul A., în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, judecătorul de la Curtea de Apel București a respins-o ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, instanța în fața căreia se formulează această solicitare trebuie să verifice următoarele aspecte: dispozițiile criticate sunt cuprinse într-o lege sau într-o ordonanță, aceste dispoziții sunt în vigoare și sunt pretins contrare unor prevederi constituționale, declararea ca neconstituționale a prevederilor ar determina o soluționare diferită a cauzei; excepția este invocată în fața unei instanțe de judecată; prevederile normative nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

„Legătură cu soluționarea cauzei” privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanței judecătorești. Altfel spus, decizia Curții Constituționale a României în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

În cauza dedusa judecății, instanța a fost învestita cu soluționarea unei plângeri împotriva soluției de clasare date de procuror.

Petentul a invocat în cauză neconstituționalitatea unor texte C. proc. pen. care vizează procedura de citare, criticând faptul că textele menționate nu definesc noțiunea de intimați, în condițiile în care el a solicitat citarea tuturor persoanelor vizate prin plângerea penală formulată și pentru care s-a dispus disjungerea cauzei, fiind nemulțumit de citarea ca intimați numai a persoanelor față de care s-a dispus clasarea cauzei. Petentul nu formulează veritabile critici de constituționalitate ci este mai degrabă nemulțumit de interpretarea dată textelor respective.

În condițiile arătate, cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții apare ca fiind inadmisibila întrucât nu are nici o legătura cu soluționarea plângerii formulate, in sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind o chestiune care nu ar putea avea o influență concretă asupra hotărârii din cauza de față în care se analizează exclusiv soluția dată cu privire la clasarea cauzei.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul dispozitivului încheierii penale din 31 ianuarie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016, a formulat apel petentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 iunie 2017, sub nr. 1741/1/2017.

Prin cererea formulată la data de 06 februarie 2017, pe rolul Curții de Apel București, numitul A., a declarat: „recurs împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate la curte Constituțională, urmând ca motivarea să o fac, atunci când voi vedea soluția Curtea de Apel București”.

La data de 20 iunie 2017 a fost transmisă de la Curtea de Apel București, urmă a Dosarului nr. x/2/2016 (nr. x/2016) reprezentând „motive de recurs” formulate de petentul A. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2017 pronunțată în dosarul menționat anterior.

Prin „motivarea recursului”, petentul A. a criticat