ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 49/A/2017

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016) Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva Ordonanței nr. x/P/2016 din 13 septembrie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A respins excepția de neconstituționalitate invocată de petentul A. a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 15, 16, 20, 21, 24, 50, 52 și 53 din Constituție.

A obligat petenții A. și B. la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat, fiecare.

Definitivă în ceea ce privește respingerea plângerii și cu drept de apel cu privire la excepția de neconstituționalitate.

În esență, s-au reținut următoarele:

Prin Ordonanța din 13 septembrie 2016 dată în Dosarul nr. x/P/2016 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de petentul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., faptă reclamată a fi săvârșită de C., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

S-a constatat că la data de 21 martie 2016 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/P/2016 plângerea penală formulată de numitul A.

În fapt, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări față de numita C., executor judecătoresc, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat faptul că persoana vătămată s-a adresat executorului judecătoresc C. la data de 11 mai 2010 cu o cerere de executare silită împotriva Casei de Pensii a Municipiului București, fiind format în acest sens Dosarul de executare nr. x/2010.

Numitul A. i-a imputat persoanei reclamate faptul că la solicitarea adresată instanței de judecată având ca obiect încuviințarea executării silite, numita C. nu a inserat și capetele de cerere privind obligația de a face și cheltuielile de executare (onorariu avocat și onorariu expert).

Totodată, persoana vătămată a mai susținut faptul că executorul judecătoresc în cauză nu i-a comunicat toate actele de executare efectuate în scopul de a-l prejudicia.

În perioada 27 iulie 2011 - 24 februarie 2012, numita C. a reținut în cont în mod ilegal peste 1900 lei, fără a distribui această sumă de bani.

De asemenea, persoana vătămată a mai adăugat că, deși debitorul Casa de Pensii a Municipiului București nu și-a îndeplinit obligațiile din titlul executoriu, executorul judecătoresc a refuzat a continua executarea silită.

La data de 09 septembrie 2016, a fost atașat, în copie, Dosarul de executare nr. x/2010 al BEJ C.

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din data de 20 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Analizând materialul probator administrat, s-a constatat că, prin Rezoluția nr. x/P/2011 din data de 31 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. (art. 10 lit. C. proc. pen.)

Din analiza dosarului penal indicat, s-a constatat că și obiectul acestuia l-a constituit modul de instrumentare a Dosarului de executare nr. x/2010 de executorul judecătoresc C., urmare plângerii penale formulate de numitul A. la data de 17 august 2011 (creditor în dosarul de executare indicat).

Prin rezoluția indicată s-a reținut faptul că "executorul judecătoresc C. și-a desfășurat în mod corect atribuțiile de serviciu, realizarea procedurii de executare silită în condițiile dorite de persoana vătămată, fiind, în mod evident, nelegală".

Din analiza Dosarului de executare nr. x/2010, s-a constatat că executarea silită a fost încuviințată la datele de 09 septembrie 2010 și 21 aprilie 2011 de Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Sectorului 2 București (Dosarele nr. x/301/2010 și nr. x/300/2011), urmare solicitărilor executorului judecătoresc C. întocmite în mod legal, astfel cum au constatat și instanțele de judecată menționate în încheierile pronunțate.

Cheltuielile efectuate de creditor pe parcursul executării silite (onorariu avocat și onorariu expert contabil) nu au făcut obiectul încuviințării executării silite, ci au fost cuprinse în procese-verbale de cheltuieli ale executării întocmite de executorul judecătoresc, cum de altfel a și procedat numita C. prin procesele-verbale de stabilire cheltuieli de executare din datele de 24 septembrie 2010 și 05 aprilie 2011 (onorariu avocat în valoare de 3000 lei, onorariu expert în valoare de 500 lei).

În ce privește sumele de bani virate în contul de consemnațiuni indicat de executor judecătoresc C. terțului poprit, s-a constatat că la data de 09 mai 2011 s-a întocmit procesul-verbal de eliberare/distribuire sume în prezența reprezentantului debitorului Casa de Pensii a Municipiului București și a creditorului B., prin mandatar A., acestuia din urmă revenindu-i suma de 19.541 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în timpul executării și debit, distribuire.

De asemenea, la data de 24 aprilie 2012, numitul A. a ridicat în original recipisa de consemnare nr. 2901127/1 în valoare 1687,75 lei.

La data de 17 februarie 2012, executorul judecătoresc C. a întocmit procesul-verbal de refuz continuare executare și închiderea Dosarului de executare nr. x/2010, partea interesată având posibilitatea de a formula plângere la instanța competentă.

Față de precizările persoanei vătămate privind refuzul continuării executării silite inițiate, s-a menționat că acest aspect a făcut obiectul și al Sentinței civile nr. 4695 din 15 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/299/2012, definitivă prin respingerea recursului, prin care s-a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului A.

Prin această hotărâre s-a reținut faptul că petentul nu poate invoca propria sa culpă pentru a argumenta neîndeplinirea obligațiilor legale ale executorului judecătoresc, petentul fiind cel care prin exercitarea abuzivă a drepturilor conferit de legiuitor a obstrucționat executorul judecătoresc în finalizarea executării silite.

De asemenea, prin hotărârea indicată s-a mai arătat că executorul judecătoresc a stăruit prin toate mijloacele legale și la timp la executarea silită a titlurilor executorii care au făcut obiectul Dosarului de executare nr. x/2010.

Față de aceste date, s-a constatat că nu au fost identificate date certe de comitere a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. de executorii judecătoresc C., constând în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul Dosarului de executare nr. x/2010.

Împotriva Ordonanței de clasare nr. x/P/2016 din data de 13 septembrie 2016, în termen legal a formulat plângere, în baza art. 339 C. proc. pen. la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul A., lucrarea fiind înregistrată în evidențele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. x/11/2/2016.

În esență petentul a criticat ordonanța atacată pe care a considerat-o nelegală și netemeinică, arătând că, cercetările au fost efectuate în mod superficial prin încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care nu a fost audiat în calitate de persoană vătămată, iar probele au fost administrate trunchiat cu scopul favorizării făptuitoarei.

Reanalizând actele și înscrisurile din Dosarul penal nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a constatat că soluția de clasare dispusă cu privire la infracțiunea sesizată în sarcina executorului judecătoresc este legală și temeinică, procurorul de caz reținând în mod corect și judicios că din actele de cercetare penală nu a rezultat niciun indiciu privind săvârșirea unor acte sau fapte comise ori omisive de natura celor avute în vedere de norma legală de incriminare.

Mai mult decât atât, s-a precizat că toate aspectele invocate de petent în plângerile formulate, cu privire la procedura executării silite demarată la cererea sa, în calitate de mandatar al creditoarei B., au fost valorificate în contestațiile la executare promovate, care au fost respinse ca neîntemeiate așa încât, în lipsa datelor care să plaseze activitatea executorului în sfera ilicitului penal, a fost evident că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea penală.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 188/2000, care reglementează activitatea executorilor judecătorești, actele acestora sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente.

În același sens, art. 711 C. proc. civ. prevede că, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate formula contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, instanța civilă urmând a se pronunța în ceea ce privește respectarea, de către executorul judecătoresc, cu ocazia efectuării executării silite, a dispozițiilor legale care reglementează această activitate.

După cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 2409 din 23 iunie 2009, trecerea în sfera ilicitului penal a actelor efectuate de executorul judecătoresc într-o procedură de executare silită a avut loc numai în cazul în care cele invocate în susținerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura actelor întocmite de acesta (și care poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute de lege), fiind vorba, în sens larg, despre exercitare, cu rea-credință a funcției deținute, ceea ce înseamnă că executorul judecătoresc a cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane, situație pe care nu o întâlnim în prezenta speță.

În cauză nu au fost identificate dispoziții legale care să fi fost încălcate de executorii judecătorești în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât să poată fi pusă în discuție existența infracțiunii de abuz în serviciu și din perspectiva pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 405 din 15 mai 2016, publicată în M. Of. nr. 517/08.07.2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 244 C. pen. 1969 și ale art. 297 C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelese "îndeplinește prin încălcarea legii".

În altă ordine de idei, aspectele sesizate de petent au mai făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în cauză fiind dispusă neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C., prin Rezoluția nr. x/P/2011 din data de 31 octombrie 2011, soluție care s-a bucurat de autoritate de lucru judecat, având în vedere că plângerile petentului formulate în conformitate cu dispozițiile art. 278 - 278

1

C. proc. pen. anterior, au fost respinse ca nefondate (Ordonanța nr. x/11/2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Sentința penală nr. 57 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel București).

În atare situație, reiterarea de către petent a acelorași aspecte prin plângeri penale ulterioare soluției definitive de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția cu numărul de mai sus s-au circumscris abuzului de drept constând în exercitarea cu rea-credință a dreptului la petiție.

Având în vedere cele reținute, prin Ordonanța nr. x/II-2/2016 din 25 octombrie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva Ordonanței de clasare nr. x/P/2016 din data de 13 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva Ordonanței nr. x/P/2016 au formulat plângere petenții A. și B. în baza art. 340 C. proc. pen., plângere ce a fost înregistrată la Curtea de Apel București.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că ordonanța atacată este nelegală și netemeinică deoarece în calitate de părți vătămate nu a fost audiat nici el și nici soția sa, nu s-au administrat probe și în mod nefondat s-a dispus clasarea dosarului privind pe executorul judecătoresc C.

De asemenea, petentul a ridicat și excepția de neconstituționalitate, întrucât a considerat că sunt încălcate prevederile constituționale, prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 5, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 50, art. 52 și art. 52 din Constituția României, precizând că procurorul s-a subrogat autorității judecătorești, nu a fost imparțial și nu și-a făcut datoria.

Analizând plângerea formulată de petent în raport de motivele întemeiate cât și din oficiu, Curtea a constatat că nu este întemeiată și a respins-o în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Din actele dosarului nu a rezultat că persoana reclamată, respectiv executorul judecătoresc C. ar fi încălcat vreo dispoziție legală, care să atragă aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv abuzul în serviciu.

Așa cum a reținut și procurorul care a efectuat cercetările în cauză, s-a constatat că persoana reclamată în calitate de executor judecătoresc, și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile care îi reveneau, petentul a avut posibilitatea să se adreseze instanței civile, care la rândul său nu a constatat vreo nelegalitate în procesul executării solicitate de către petent.

Nemulțumirea petentului chiar și dacă ar fi fost reală, nu putea duce la inculparea executorului judecătoresc atâta timp cât acesta nu a încălcat nicio dispoziție legală.

Referitor la excepția de neconstituționalitate, a fost respinsă sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a Curții Constituționale, deoarece nu a rezultat din susținerile petentului că s-ar fi încălcat prevederile constituționale care reglementează accesul la justiție și la un proces echitabil.

De asemenea nu s-a constatat că ar fi încălcate nici dispozițiile Convenției Europene pentru Drepturile Omului, petentul având posibilitatea să se adreseze atât organelor de urmărire penală cât și instanței de judecată.

În concluzie, s-a constatat că Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. x/P/2016 din 13 iunie 2016 a fost legală și temeinică și nu au fost motive pentru desființarea acesteia.

Așa fiind, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva Ordonanței nr. x/P/2016 din 13 septembrie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de petentul A. a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 15, 16, 20, 21, 24, 50, 52 și 53 din Constituție.

Au fost obligați petenții A. și B. la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat, fiecare.

Împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin încheierea din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016) au declarat apel petenții A. și B., apreciind că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 15, 16, 20, 21, 24, 50, 52 și 53 din Constituție, în sensul că excepția invocată are legătură cu cauza dedusă judecății.

La termenul de judecată din 17 februarie 2017, reprezentantul parchetului a apreciat că apelul este tardiv introdus.

Analizând apelul declarat de petenți, cu prioritate în raport de termenul în care a fost introdus, Înalta Curte constată că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:

Se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care s-a respins,ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu apel la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Așa cum se observă din actele dosarului, pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 15, 16, 20, 21, 24, 50, 52 și 53 din Constituție s-a realizat la data de 15 decembrie 2016, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

Conform art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Înalta Curte constată că ora pronunțării dispoziției din încheierea apelată nu este menționată nici în cuprinsul acesteia, nici al minutei, fapt pentru care, pornind de la ultima oră a zilei, reține că termenul în care petenții aveau posibilitatea legală să exercite calea de atac a apelului s-a împlinit la data de 18 decembrie 2016.

Cum apelul formulat de petenți a fost înregistrat la Curtea de Apel București la data de 17 februarie 2017, deci la aproximativ două luni de la împlinirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, aspect față de care, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca tardiv formulat apelul declarat de petenții A. și B. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin încheierea din 15 decembrie a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de petenții A. și B. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin încheierea din 15 decembrie a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

Obligă apelanții la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT