ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 314/A/2017

Deliberând asupra admisibilității apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 83/F din 8 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. x/2/2016.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Prin încheierea din 13 decembrie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din 4 martie 2016 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/P/2015, reținându-se că partea a nesocotit disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen., întrucât a primit ordonanța procurorului ierarhic superior la 20 mai 2016, iar plângerea a formulat-o la 25 august 2016.

La data de 23 februarie 2017, petenta A. a formulat contestație în anulare împotriva acestei încheieri, invocând diverse nemulțumiri legate de modalitatea de cercetare a tuturor faptelor și persoanelor implicate în procedura de executare silită vizând imobilul al cărei proprietar de drept se consideră, fără a indica însă vreunul dintre cazurile prev. de art. 426 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2/2017.

Verificând, conform art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Curtea a constatat că cererea este inadmisibilă întrucât criticile formulate de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, la data de 28 iunie 2017, a formulat apel contestatoarea A.

Calea de atac au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 iulie 2017, sub nr. x/2/2017.

La termenul fixat în cauză, 15 septembrie 2017, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea apelului.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 83/F din 8 mai 2017, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva încheierii din 29 noiembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. x/2/2016.

Sentința apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni de drept, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroșanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriță," Noul Cod de procedură penală comentat", Editura Hamangiu, 2014) și jurisprudența (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 599/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 817/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 892/2014) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt incidente nu în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Aceeași opinie a exprimat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

În consecință, indiferent de soluția pe care o conțin, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi supuse căilor ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speță contestatoarea A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., îl va respinge, ca inadmisibil, dispunând, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea părții la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Sentinței penale nr. 83/F din 8 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2017.

Procesat de GGC - NN