ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 170/A/2017

Asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 225/A din data de 15 februarie 2017 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. x/2/2017 (nr. x/2017), în temeiul art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. cu privire la Decizia penală nr. 825/A din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010.

S-a reținut, în esență, că în motivele susținute de contestator se invocă pretinse greșeli procedurale și de judecată ale instanței care a judecat cauza în ultim grad ordinar de jurisdicție, care nu pot fi analizate în faza de executare a pedepsei, pe calea contestației la executare.

Pe de altă parte, primul motiv, referitor la calificarea căii ordinare de atac și compunerea completului care a judecat-o, a mai fost invocat de contestator, pe același temei juridic, într-o altă contestație la executare, care a fost respinsă, în mod definitiv, prin Decizia penală nr. 1080/A din data de 24 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016, astfel că, în raport cu acel motiv, s-a reținut că actuala contestație la executare (formulată ulterior, respectiv la data de 06 octombrie 2016) este inadmisibilă și prin prisma dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen.

În cererea scrisă, apelantul nu a indicat motivele de drept în baza căreia a formulat cererea.

În urma examinării cererii cu care a investit revizuentul instanța, Înalta Curte constată următoarele:

Cu ocazia dezbaterilor, instanța a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 teza a II-a combinat cu prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. inadmisibilitatea căii de atac exercitată de petent.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate, invocată din oficiu, se rețin următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Drept urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive (sentințe, încheieri), determinate de lege.

În cauză, se constată că apelantul contestator a declarat apel împotriva unei decizii definitive, respectiv Decizia penală nr. 225/A din data de 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. x/2/2017 (nr. x/2017), prin care, în temeiul art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. cu privire la Decizia penală nr. 825/A din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010.

Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile legale menționate, apelul cu soluționarea căruia instanța a fost investită nu întrunește cerințele textului de lege menționat și, ca atare, nu este admisibil.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză,

contestatorul condamnat A.

a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petent împotriva Deciziei nr. 225/A din data de 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. x/2/2017(nr. x/2017).

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de

către condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 225/A din data de 15 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

Obligă apelantul condamnat Volintiru Cornel Teodor la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică azi, 15 mai 2017.