ÎCCJ, Decizia nr. 227/2017

Decizia penală nr. 227/2017

Asupra apelului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 413 din data de 14 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 14 din data de 10 ianuarie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Petru a decide astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în esență, a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 10 din 14 ianuarie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din 10 iunie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).

Prin încheierea din data de 10 iunie 2016, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. x/P/2015 din data de 3 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Examinând plângerea formulată, judecătorul de camera preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, a constatat că atât ordonanța procurorului de caz, cât și ordonanța procurorului ierarhic superior sunt legale și temeinice, întrucât petentul nu a adus probe din care să rezulte faptul că numitul B. s-a întâlnit cu ofițerii de poliție judiciară C. și D. în incinta Curții de Apel București și că i-ar fi cerut să-i transmită petentului că i se va întâmpla ceva rău dacă va continua să facă cereri la D.N.A, susținerile petentului fiind infirmate și de martorul B.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petentul A., solicitând desființarea încheierii contestate, reluarea cercetării judecătorești și, eventual, restituirea dosarului la procuror în vederea stabilirii faptelor penale și tragerii la răspundere a celor vinovați, anularea cheltuielilor judiciare stabilite nelegal, sesizarea, după caz a CSM pentru stabilirea unor sancțiuni disciplinare împotriva procurorului de caz și a judecătorului de cameră preliminară, luarea tuturor măsurilor pentru prevenirea unor fapte asemănătoare care influențează negativ activitatea organelor judiciare.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți, fiind învestit cu soluționarea contestației formulate de același petent împotriva încheierii mai sus menționate, verificând actele și lucrările dosarului a constatat că soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, este întemeiată pe dispozițiile art. 341 alin. (6) C. proc. pen., nefiind, așadar, supusă niciunei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că pentru a fi admisibilă o cale de atac, aceasta trebuie să fie și prevăzută în mod expres de lege, nefiind de ajuns respectarea unui anumit termen de declarare a ei.

Or, dispozițiile art. 347 alin. (1) C. proc. pen. chiar dacă oferă posibilitatea procurorului, părților și persoanei vătămate de a face contestație în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (4

2

) C. proc. pen. nu sunt incidente în prezenta speță, acestea vizând procedura de soluționare a cererilor și excepțiilor formulate în camera preliminară, procedură diferită de cea din prezenta cauză.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară arată că acestea constituie cadrul general pentru declanșarea căii de atac a contestației, putând fi exercitată numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. Contestația, reglementată de dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., este o cale de atac ordinară ce nu poate fi declanșată împotriva hotărârilor definitive.

Încheierea împotriva căreia petentul a formulat contestație, este o hotărâre definitivă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., iar acest text de lege nu a fost declarat neconstituțional.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară nu a mai analizat motivele invocate în cuprinsul contestației formulate de petent, întrucât nu a fost învestit în mod legal cu o cale de atac.

Împotriva acestei încheieri penale revizuentul A. a formulat cerere de revizuire la data de 01 martie 2017.

În esență, contestatorul revizuent a invocat cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a), b), d), f), C. proc. pen. și art. 453 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând cererea de revizuire formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, întrucât cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei; or, în speță, contestatorul a formulat revizuire împotriva Încheierii penale nr. 14 din 10 ianuarie 2017 a Înaltei Curți prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii din 10 iunie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), respectiv împotriva unei hotărâri penale care nu vizează fondul cauzei.

Reținând că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii și având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, Înalta Curte, secția penală, a constatat inadmisibilitatea căii de atac, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva acestei din urmă decizii revizuentul A. a declarat apel, conform adresei secției penale a Înaltei Curți, cauza fiind înregistrată sub nr. x/1/2017, pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind fixat prim termen de judecată la 04 decembrie 2017.

La termenul fixat, apelantul revizuent a înțeles să depună prin fax o cerere de renunțare la judecata prezentului apel, iar opinia reprezentantului Ministerului Public a fost în sensul ca instanța de control judiciar să ia act de manifestarea expresă de voință a acestuia, astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen.: "Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel persoana vătămată și oricare din părți își poate retrage apelul declarat".

Față de cele mai sus relevate, instanța de control judiciar, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. pen. urmează să ia act de manifestarea de voință liber exprimată de apelantul revizuent A., de retragere a apelului formulat împotriva Deciziei penale nr. 413 din data de 14 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de revizuentul condamnat A., împotriva Deciziei penale nr. 413 din data de 14 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul revizuent condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CT