ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 104 din 9 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., art. 273 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică din art. 37 alin. (1), (2), (3), art. 38 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 319/2006 în infracțiunile prev. de art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 și, respectiv, art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și în consecință;

În

temeiul art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de catastrofă pe calea ferată prin îndeplinirea defectuoasă din culpă a îndatoririlor de serviciu a fost condamnat inculpatul Ș.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de neluare din culpă a vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, faptă care a produs consecințe deosebite, condamnă același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În

temeiul art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare din culpă a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, faptă care a produs consecințe deosebite condamnă același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În

temeiul art. 86

2

C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. Să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.

b. Să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c. Să comunice și să justifice schimbarea locul de muncă.

d. Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță s-a realizat de Serviciul de Probațiune Neamț.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prevederilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

I-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., lit. b) și c) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (5) C. pen.

În

temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 1381 și art. 1385 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania Națională Căi Ferate C.F.R. SA - Sucursala Centru Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații I. să plătească lunar părții civile D.M.N. suma de 150 euro sau echivalentul în RON a valutei la data efectuării plății, începând cu data de 1 septembrie 2011 și până la încetarea stării de nevoie, cu titlu de contribuție periodică lunară, suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 euro sau echivalentul în RON a valutei la data efectuării plății.

În

temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 1385 C. civ., a luat act că prejudiciul cauzat părților civile Spitalul Județean Bacău, Serviciul Județean de Ambulanță Bacău și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă SA Sucursala Moldova Iași a fost acoperit prin plată.

În

temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente să plătească statului suma de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1241/P/2011 din 30 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ș.M.C. - cu date cunoscute, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, accidentul și catastrofa de cale ferată și cele referitoare la protecția și securitatea muncii, prevăzute de art. 184 alin. (2), (4), art. 273 alin. (2) cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 37 alin. (1), (2), (3) și 38 alin. (1), (2), (3) Legea nr. 319/2006 privind protecția și securitatea în muncă, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se că faptele inculpatului Ș.M.C. care au avut drept urmare producerea accidentului de circulație feroviar, considerat și accident de muncă, soldat cu accidentarea unui număr de 7 persoane, din care 2 cu leziuni grave, iar una care a rămas cu invaliditate și incapacitate de muncă temporară, necesitând între 7 și 100 zile îngrijiri medicale și pagube materiale de 5056,67 RON, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, accidentul și catastrofa de cale ferată, și cele referitoare la securitatea muncii, prev. și ped. de art. 184 alin. (1), (3), 184 alin. (2), (4), 273 alin. (2) cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., art. 37 și 38 din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Inițial cauza a făcut obiectul Dosarului nr. 23/32/2012 a Curții de Apel Bacău în care s-a pronunțat sentința penală nr. 168 din 11 decembrie 2012.

Sentința a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul Ș.M.C. și partea responsabilă civilmente Compania Națională Căi Ferate C.F.R. București - Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații I.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1775 din 24 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 23/32/2012, a admis recursurile declarate de către recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul Ș.M.C. și partea responsabilă civilmente Compania Națională Căi Ferate C.F.R.

București - Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații I., a fost casată sentința penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță respectiv Curtea de Apel Bacău.

Au fost menținute actele efectuate până la data de 11 decembrie 2012.

Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut următoarele:

Inculpatul Ș.M.C. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 1241/P/2011 din 30 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., art. 273 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 37 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 319/2006 și art. 38 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 319/2006.

Procedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cu ocazia pronunțării astfel încât, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., art. 273 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prev. de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 37, art. 38 din Legea nr. 319/2006, în infracțiunile prev. de art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 și, respectiv art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006.

Schimbarea încadrării juridice a faptelor cu ocazia deliberării, după închiderea dezbaterilor, a avut drept consecință pronunțarea unei soluții nelegale, în disprețul disp. art. 334 C. proc. pen., potrivit cărora - dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

În

pofida acestor dispoziții legale imperative, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor fără a pune în discuția părților din proces această problemă de drept, împrejurare de natură să afecteze dreptul la apărare al inculpatului cât și justa soluționare a cauzei.

Încadrarea juridică a faptei a constituit temeiul juridic al tragerii la răspundere penală a inculpatului și, de asemenea, a avut o importanță majoră la stabilirea felului pedepsei, precum și a limitelor acesteia.

În

raport de disp. art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a avut obligația să pună în discuția părților noua încadrare juridică, procurorul și părțile, urmând să-și exprime punctul de vedere, instanța, fiind obligată, de asemenea, să arate temeiurile și necesitatea noii încadrări juridice, precum și consecințele acestei schimbări și să-i explice inculpatului că are anumite drepturi garantate de lege.

De altfel, drepturile enumerate de disp. art. 334 C. proc. pen., au corespuns exigențelor disp. art. 6 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice acuzat are în special dreptul

să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației;

să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales sau din oficiu, dispoziții pe care însă instanța de fond le-a ignorat cu desăvârșire, fiind afectat în acest mod, dreptul la apărare al inculpatului și, implicit dreptul la un proces echitabil cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

La schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., art. 273 alin. (2) teza a II-a cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 273 alin. (2) teza a II-a cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., instanța de fond a făcut referire și la disp. art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., faptă pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, lipsind plângerea prealabilă a părților vătămate.

Reținerea disp. art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. nu a fost considerată o eroare materială, încadrarea juridică a unei fapte trebuie să fie lipsită de echivoc și să rezulte în mod cert din situația de fapt stabilită în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal.

Cum instanța de fond, în mod nelegal a dispus reîncadrarea de abia în momentul deliberării, după finalizarea

dezbaterilor când părțile nu mai aveau posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și nici timpul necesar de a-și constitui o apărare temeinică, Înalta Curte a considerat că singurul - remediu care se impune este casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Bacău, vătămarea suferită de inculpat neputând fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

În

rejudecare instanța a procedat la audierea martorilor P.G.L. și C.S.M., neaudiați la prima judecată și a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică conformându-se dispozițiilor instanței supreme.

Interpelat cu aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a declarat că se prevalează de dreptul la tăcere și nu a dorit să dea nicio declarație.

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut, în esență, că la data de 09 decembrie 2010, inculpatul Ș.M.C. nu și-a respectat obligațiile de serviciu ce îi reveneau, încălcând cu ușurință prevederile instrucționale și semnificația semnalelor luminoase, fapt ce a condus la ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate cu importante pagube materiale.

Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că inculpatul Ș.M.C., mecanic de mașini grele de cale ferată, lucrător al secției L4 din cadrul Stației C.F.R. Bacău, Sucursala Regională de Căi Ferate Iași din CNCF C.F.R. SA București, în data de 09 decembrie 2010, în jurul orelor 16.00, după terminarea executării lucrărilor programate în aceeași zi de formația de lucru constituită din ing. D.F. – B.G. - șef district poduri, P.I. - șef echipa meseriași lucrări artă, D.M.N. - meseriaș lucrări artă, P.C. - forjor, U.C. - meseriaș lucrări artă, S.M. - meseriaș lucrări artă, C.I. - meseriaș lucrări artă, M.N. - sudor, E.N. - sudor, a condus drezina camion nr. zzz ce tracta și o remorcă cu scule și materiale, pe traseul Bacău - Letea halta - Valea Seacă - Siretu Bacău, halta - Faraoani - Răcăciuni - Orbeni, jud. Bacău.

S-a reținut că Magistrala CF 500 este semnalizată prin sistem „Bloc Linie Automat" (BLA), cu instalații centralizate electrodinamic (CED) - sistem de semnalizare automatizat (S9M), din incinta Stației CFR Bacău.

În

aceiași zi, 09 decembrie 2010, orele 12,20 s-a format și a plecat spre Stația C.F.R. Valea Seacă și trenul de marfă nr. xx, aparținând Companiei Naționale de Transport Feroviar de Marfa - Sucursala Iași, condus de către mecanicul R.C., angajat al Depoului de Locomotive de Marfă Pașcani. Trenul de marfă sus menționat compus din 16 (șaisprezece) vagoane de marfa încărcate cu fier vechi și alte două vagoane tip cisternă încărcate cu apă amoniacală, era însoțit de partida de manevră formată din șeful de manevră H.I. și muncitorul manevrant C.V., angajați ai stației C.F.R. Marfa Bacău, persoane care au făcut și verificări tehnice privind funcționarea frânelor, închiderea saboților la acționarea robinetului de la urma trenului și asigurarea trenului de marfă cu discul roșu, indicator de semnalizare montat personal de șeful de manevră pe ultimul vagon al trenului. Aceste verificări au fost consemnate în documentele redactate de impegatul de mișcare T.E.

Trenul de marfă format în incinta SC R. SA Bacău, era însoțit la data producerii accidentului feroviar de doi agenți de pază ai SC S. & S. SRL Constanța.

Conform „Registrului Unificat de Căi Libere Comenzi și Mișcare" al stației CF Valea Seacă, trenul de marfă nr. bb a primit aviz de plecare spre stația CF Bacău la ora 17.00.

În

jurul orelor 17.15 trenul de marfa, nr. bb, condus de mecanicul de locomotivă R.C. s-a oprit în linie curentă, fir I km 296 + 900, în fața semnalului luminos BL 15, ca urmare a încetării funcționării motorului termic al locomotivei din lipsă de combustibil. Mecanicul R.C. împreună cu partida de manevră a asigurat trenul prin manevrarea frânei de mână a locomotivei și a altor patru vagoane prevăzute cu acest dispozitiv de frânare și a cerut prin stație radio locomotivă de ajutor pentru alimentarea cu motorină. S-a reținut că mecanicul de locomotivă în repetate rânduri, a avertizat telefonic operatorul de tracțiune, încă de la preluarea serviciului despre cantitatea mică de motorină din rezervorul locomotivei, dar cu toate acestea a primit ordin de plecare în cursă.

În

ceea ce privește drezina condusă de inculpatul Ș.M.C., după ce a trecut prin stația CF Valea Seacă, deși avertizat prin ordinul de circulație nr. AA că urmărește trenul nr. bb, din cauza vizibilității reduse (întuneric, precipitații mixte), nici mecanicul Ș.M.C. și nici însoțitorul E.N. nu au observat semnalul luminos de culoare galbenă a blocului BL 12, semnalul luminos de culoare

roșie a blocului Bl 13 care ordona oprire și nici trenul de marfă staționat în linie curentă a intrat în secțiunea de cale ferată dintre semnalele luminoase BL 13 și BL 15, iar în jurul orei 17.20, a intrat în coliziune cu ultimul vagon al trenului de marfă nr. bb. Remorca tractată de către drezina camion a intrat, de asemenea în coliziune cu vehiculul motor, astfel o parte din materialele transportate în remorcă au pătruns prin parbrizul de la postul 2 de conducere în interiorul drezinei.

În

interiorul drezinei camion se aflau scule și materiale de dimensiuni mici și de asemenea, era montată o sobă artizanală care în momentul impactului, s-a răsturnat peste membri echipei de muncitori transportați spre Bacău.

Inculpatul C.Ș.M. nu a perceput semnificația semnalelor luminoase din cauza neatenției sau a unei grăbiri (rapidități) nejustificate, nu a avut o conduită preventivă deși culoarea galbenă a semaforului de la BL 12 obliga la aceasta, nu a mai acordat atenția cuvenită nici semnalului următor care nu putea fi tehnic decât roșu, și în aceste condiții de neglijență culpabilă, nu a oprit drezina și a continuat drumul, iar după circa 1220 m de la indicatorul de culoare roșie, a produs accidentul.

Inculpatul a afirmat că a văzut culoarea galbenă, că ar fi redus viteza de deplasare, dar că nu a observat indicatorul de culoare roșie sau mai târziu, în fața instanței de judecată că nici nu a existat o semnalizare cu luminozitate roșie, însă toate organele de specialitate (feroviare, de protecție și securitate a muncii și majoritatea martorilor audiați în cauză mai ales în faza de urmărire penală) au relatat și constat că viteza medie de deplasare a drezinei de la Stația Valea Seacă până la locul coliziunii a scăzut de la aproximativ 70 km la plecarea din Stația Valea Seacă la 30 km/h (locul impactului), indicatoarele erau vizibile, mecanicul drezinei avea posibilitatea să le observe din timp, iar în ceea ce privește trecerea pe lângă indicatorul galben inculpatul avea obligația să reducă viteza și să oprească, știind că urmează un bloc de linie ocupat, cu indicator de culoare roșie. Așa cum s-a menționat mai sus Magistrala CF 500 era semnalizată prin sistem „Bloc Linie Automat" (BLA), cu instalații centralizate electrodinamic (CED) - sistem de semnalizare automatizat (S9M) care nu permite schimbarea haotică a semnalelor luminoase.

Această din urmă cauză, principală de altfel a producerii accidentului, a fost favorizată și de împrejurarea că stația radio -

emisie din dotare, subdimensionată raportat la categoria și parametri al utilajului, se afla închisă la data producerii accidentului feroviar, impediment care a condus la imposibilitatea realizării unei comunicări de avertizare (a se vedea depozițiile martorilor - T.E., R.C., B.G., C.D., M.V., M.B. și alții; și a martorilor M.B. și P.G., care în declarațiile date, precizează că în momentul în care comisia de cercetare a venit la fața locului, în prezența inculpatului a fost ridicată stația de radio - emisie, constatând că aceasta era închisă.

Toate încercările impiegaților de mișcare și operatorii din stațiile Faraoani, Răcăciuni, Valea Seacă și Bacău, consemnate și în registrele de mișcare, în ordinele de circulație și alte evidențe, precum și pe telefoanele mobile, au dovedit că s-a insistat în avertizarea inculpatului asupra blocului de linie ocupat, dar inculpatul nu a recepționat niciunul dintre aceste mesaje, nici pe telefonul mobil care se afla la o distanță de 3 m de pupitrul de comandă.

Dar și în aceste condiții, chiar dacă ar fi recepționat acele mesaje, inculpatul avea principala obligație să respecte semnificația indicatoarelor luminoase care funcționau corect.

Acesta s-a făcut vinovat de încălcările dispozițiilor legale menționate de organele de specialitate de protecție muncii din Bacău și Iași, de cele ale Organismului de Verificare Feroviară din București, încălcări cuprinse în art. 24 alin. (1) din Regulamentul de Semnalizare nr. 004/2006, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1482 din 04 august 2006, și art. 22 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.

Inculpatul s-a făcut vinovat de încălcarea sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului, care fac referire la instruirea și autorizarea sa „de a conduce mașina în circulație cu respectarea instrucțiunilor de semnalizare, atât în linie curentă cât și pe liniile din șantierul de lucrări sau ateliere de întreținere și reparații" pct. 55; subpct. 5.2 alin. (4) din fișă a postului) și, de asemenea, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Regulamentul de Semnalizare nr. 004/2006, avea obligația să respecte semnificația semnalelor luminoase de trecere ale blocului de linie automat, potrivit indicațiilor date de acele indicatoare, (culoarea

roșie avea semnificația de interdicție totală și-l obliga pe inc. de a opri drezina, fără a depăși semnalul, deoarece culoarea roșie a indicatorului îl anunța că primul sector de bloc din fața sa, în sensul său de circulație era ocupat, culoarea galbenă a indicatorului avea semnificația că inc. avea liber în față, dar cu avertizarea de sporire a atenției, de circulație cu viteza stabilită, această culoare atrăgând atenția că semnalul următor ordonă oprirea).

Cu privire la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, a rezultat că inculpatul trebuia să acționeze în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericole de accidentare, atât propria persoană cât și pe altele și care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale, în timpul procesului de muncă.

Din cercetările la fața locului făcute de organele de specialitate din cadrul O.I.F.R. și I.T.P.M. cât și din probele administrate de procuror, a rezultat că inculpatul a încălcat în principal dispozițiile art. 24 alin. (1) din Regulamentul de semnalizare nr. 004/2006 a pct. 5 subpunct. 5.2 alin. (4) din fișa postului, în sensul că după de s-a constatat că a trecut de semnalul galben, datorită neatenției sau altor cauze care au distras atenția acestuia, nu a redus viteza, tratând cu ușurință acest lucru, a continuat deplasarea și astfel a pătruns în zona de interdicție corespunzătoare blocului de linie automat BL 13, cu indicația roșu, circulând trecerea pe lângă acest indicator roșu circa 1220 m, până în momentul când care s-a produs impactul și respectiv accidentului - a se vedea Raportul de investigare al accidentului feroviar, întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român.

În

interiorul drezinei camion se aflau scule și materiale de dimensiuni mici și, de asemenea, era montată o sobă artizanală care în momentul impactului, s-a răsturnat peste membri echipei de muncitori transportați spre Bacău.

Momentul impactului a fost sesizat de către agenții de pază ai SC S. & S. SRL Constanța, care însoțeau trenul staționat și care au anunțat mecanicul de locomotivă al trenului de marfă, membrii partidei de manevră și au apelat serviciul de urgență 112 de producerea evenimentului.

În

urma impactului au fost accidentați 7 (șapte) lucrători: B.G. - șef district poduri - contuzie semitorace drept, plăgi contuzii regiunea parietală dreaptă; P.I. - șef

echipă - fractură 1/3 femur drept - operat; D.M.N. - meseriaș lucrări artă - traumatism cranio - cerebral mediu; U.C. - meseriaș lucrări artă - contuzie abdominală regiunea hiper gastrică, contuzie șold stâng, contuzie gambă stângă: S.M. - meseriaș lucrări artă -entorsă coloană cervicală, traumatism abdominal toracic, traumatism abdominal toracic, traumatism cranio - cerebral acut deschis cu plagă perietio - occipitală, stare de șoc traumatic; C.I. - meseriaș lucrări artă - traumatism gambă dreaptă cu plagă față externă gambă dreaptă, traumatism craniu, traumatism tor aco-abdominal, traumatism bazin, traumatism genunchi drept, stare de șoc traumatic, sindrom algic; P.C. - meseriaș lucrări artă - plagă contuză față anterioară genunchi stâng, traumatism cranio - cerebral (anexa nr. 52).

Accidentații au fost scoși din drezina camion de către agenții de pază ai SC S. & S. SRL Constanța, care însoțeau trenul staționat și de către ceilalți lucrători din drezină care nu au fost accidentați. La locul catastrofei feroviare au sosit echipajele de la salvare care au transportat victimele la Spitalul Județean de Urgență Bacău. D.M.N. - meseriaș lucrări artă, a fost internat la data de 09 decembrie 2010, la secția neorochirurgie cu diagnosticul - traumatism cranio - cerebral mediu - leziune traumatică intracraniană; B.G. - șef district poduri, a fost internat în data de 09 decembrie 2010, la Secția Ortopedie - Traumatologie cu diagnosticul - contuzie femitorace drept, plăgi contuzii regionala parietală dreaptă; P.I. - șef echipă, a fost internat în data de 09 decembrie 2010, la Secția Ortopedie - Traumatologie cu diagnosticul - fractură 1/3 femur drept - operat; U.C. - meseriaș lucrări artă, a fost internată în data de 09 decembrie 2010, la Secția Chirurgie Generală cu diagnosticul - contuzie abdominală, regiunea hipergastrică, contuzie șold stâng; S.M. - meseriaș lucrări artă, a fost internată în data de 09 decembrie 2010 la Secția Ortopedie -Traumatologie cu diagnosticul - entorsă coloană cervicală traumatism abdominal toracic, traumatism cranio - cerebral acut deschis cu pagă parietio - ocipitală, stare de șoc traumatic; C.I. - meseriaș lucrări artă, a fost internată în data de 09 decembrie 2010, la Secția Ortopedie Traumatologie cu diagnosticul - traumatism gambă dreaptă cu pagă față externă gambă dreaptă, traumatism craniu, traumatism toraco-abdominal, traumatism bazin, traumatism genunchi drept, stare

de șoc traumatic, sindrom algic. P.C. - meseriaș lucrări artă, a fost internat în data de 09 decembrie 2010 la Secția Ortopedie - reumatologie cu diagnosticul - conform fișei pentru spitalizare de zi, din 09 decembrie 2010, cu diagnosticul plagă contuză, față anterioară genunchi stâng, traumatism cranio -cerebral.

Potrivit deciziei asupra capacității de muncă nr. 437 din 23 august 2010 (anexa nr. 50 emisă de Casa Națională de Pensii publice, Casa Teritorială de Pensii Bacău, Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă), diagnosticul clinic stabilit și confirmat la data de 22 august 2012, conform deciziei medicale asupra capacității de muncă aflată la dosarul cauzei, a fost F09, însemnând capacitate de muncă pierdută total. Capacitatea de autoservire a părții civile este păstrată, și este încadrat în gradul 2 de invaliditate.

Conform certificatelor de concediu medical nr. C1 și C2 din 12 decembrie 2010, C3 din 12 decembrie 2010, C4 din 01 ianuarie 2011, C5 din 12 decembrie 2010, C6 din 12 decembrie 2010, C7 din 01 ianuarie 2011, C8, C9 și C10 din 12 decembrie 2010 eliberate de Spitalul Județean de Urgență Bacău, pentru numitul B.G., codul de diagnostic a fost 899 - leziunea traumatică superficială a toracelui, pentru victima P.I., codul de diagnostic a fost 931 - fractură membru inferior, pentru partea vătămată U.C., codul de diagnostic a fost 899 - leziune traumatică superficială a toracelui, pentru S.M., codul de diagnostic a fost 912

- luxație, entorsă și întindere de ligamente ale articulației

coloanei vertebrale și bazinului, pentru numita C.I.,

codul de diagnostic a fost 930 - plagă deschisă și pentru

P.C., codul de diagnostic a fost 930 - plaga

deschisă.

Toate victimele accidentului, au fost externate și și-au reluat activitatea, în prezent lucrând pe aceleași posturi și în aceleași locuri de muncă cu cele avute anterior accidentului, partea civilă D.M. care nu mai putut lucra datorită gravității leziunilor suferite și care i-au conferit un număr de 80

- 85 zile îngrijiri medicale și invaliditate de gradul II cu

capacitate de muncă pierdută integral (vezi certificatele medico -

legale eliberate de serviciul medico - legal județean Bacău și a deciziei nr. 437 din 23 august 2011 a Casei Județene de Pensii Bacău).

Celelalte victime au suferit leziuni corporale, conform certificatelor medico-legale eliberate de Serviciul Medico - Legal jud. Bacău au suferit leziuni de 7 - 9 zile certificat medico-legal din 18 iulie 2011 al S.M.L. Bacău (- B.G.); de 14 - 16 zile îngrijiri medicale, certificat medico - legal din 18 iulie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău (- C.I.); 16 - 18 zile îngrijiri medicale certificat medico - legal din 18 iulie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău, (- S.M.); de 7- 8 zile îngrijiri medicale, certificat medico-legal din 18 iulie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău, (- U.C.) de 16-18 zile îngrijiri medicale - certificat medico - legal din 18 februarie 2011 al Serviciul de Medicină Legală Bacău (P.C.) și de 95 -100 zile îngrijiri medicale, certificat medico - legal din 18 iulie 2011, (- P.I.);

Cu excepția părții civile D.M., toate victimele au declarat în cursul urmăririi penale că sunt apte de a munci, că și-au reluat activitatea și nu înțeleg să formuleze plângere penală împotriva inculpatului Ș.M.C.

Drezina de mică capacitate tip DC nr. 1350 -73 care forma trenul de serviciu nr. dd a suferit avarii conform „Raport de investigare al accidentului feroviar întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român detaliate în anexa nr. 25 și a constat în deteriorarea carcasei, uși de acces căzute; afectarea integrității și funcționalității aparatelor de măsură și control montate în tablou de bord, a instalațiilor de semnalizare optică și a aparatelor de legare - ciocnire și suspensie; deformarea peretelui frontal al cabinei de conducere și spargerea geamurilor frontale și a două geamuri laterale.

La vagonul marfă 5 - ultimul din compunerea trenului local de marfă nr. bb au fost identificate avarii care constau în deteriorarea robinetului frontal de aer tip AK deteriorat a traversei frontale a boghiului Y25C deformată în plan orizontal cu o săgeată de 25 mm., la osiile, tampoane care în urma impactului au intrat în caroseria drezinei, la nivelul robinetul frontal de aer care s-a rupt.

Valoarea totală a acestor pagube de 5076,67 RON din care 483,77 RON la drezină și 213,507 la vagonul de marfă, a fost acoperit integral, prin compensare și plată, conform adresei

înaintate de S.N. Transport Feroviar de Marfă SA Sucursala Moldova Iași (reprezentant al părții civile), la data de 23 februarie 2012.

Situația de fapt astfel reținută de instanță a rezultat din următoarele probe: - dosarul privind ancheta administrativă, efectuată de organele din cadrul I.T.M. Iași privind cercetarea accidentului feroviar din 09 decembrie 2010 considerat accident de muncă, conținând procesul verbal de cercetare conținând 15 file și 5 anexe și subanexe; - dosar privind ancheta administrativă, întocmită de organele din cadrul I.T.M. Bacău privind cercetarea accidentului de muncă cu invaliditate din 09 decembrie 2010, conținând procesul verbal de cercetare - și mai multe anexe conținând 299 file volum IV dosar urmărire penală; - raportul de investigare al accidentului grav, produs la 09 decembrie 2010 pe raza de activitate a regionalei Căi Ferate Iași întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român conținând 32 file - volum nr. VI dosar urmărire penală; - declarațiile părților vătămate D.M.N., B.G., P.I., U.C., S.M., C.I., P.C.; - declarațiile martorilor C.S.M., P.G.L., B.N., D.B.E., A.L., S.D., H.G., D.M.F., M.A., E.N., G.C., M.B., C.D., C.G., P.G., R.C., T.E., C.V., G.V., P.I., H.I., D.G., R.M.G., M.V., B.G., I.I., B.M., S.D. și alții; - declarațiile inculpatului Ș.M.C.; acte medicale și medico - legale (eliberate de Spitalul Județean Bacău și Serviciul Medico - Legal Bacău) pentru părțile vătămate (7) menționate mai sus.

În

drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu ref. la art. 277 alin. (2) C. pen.; art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 și, respectiv, art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a Il-a din Legea nr. 319/2006, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice așa cum instanța prin

preambulul prezentei decizii a pus în discuția părților, texte de lege în baza cărora a fost condamnat.

Reținând că accidentul de cale ferată a constat în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale sau altor instalații feroviare în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate, în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport, iar actele materiale care au compus elementul material al infracțiunilor de vătămare corporală a fost absorbit de latura obiectivă a acestei infracțiuni feroviare, instanța a reținut o altă încadrare juridică a faptelor descrise prin actul de inculpare.

În

cursul cercetării judecătorești partea vătămată D.M.N. a ridicat pretenții civile în cauză și a solicitat obligarea în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente CNCF C.F.R. SA București, Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații Iași, la plata sumei de 150 euro sau echivalentul în RON a acestei sume la data executării efective, începând cu data de 01 septembrie 2011, dată de la care a început să curgă dreptul la pensie de invaliditate, conform deciziei de pensionare nr. 207922 din 19 octombrie 2011 emisă de Casa teritorială de Pensii Bacău, suma de 15000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli suportate cu refacerea sănătății și 800.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale.

Față de aceste pretenții civile, instanța de fond a reținut că partea civilă D.M.N. a avut la data producerii accidentului, potrivit adresei emisă de CNCF SA Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Iași, salariul net de 1394 RON și a obținut începând cu data de 01 septembrie 2011 o pensie de invaliditate în cuantum de 757 RON astfel încât, potrivit textelor de lege mai sus menționate și dezvoltate, cuantumul de 150 de euro a prestației periodice solicitate

începând cu data nașterii dreptului la pensia de invaliditate acordată de C.J.P. Bacău este o sumă justificată cu atât mai mult cu cât partea civilă lunar obținea venituri din prestarea de munci suplimentare, sume incerte dar reale.

Partea civilă D.M.N. a suportat integral contravaloarea medicamentelor și a alimentelor suplimentare necesare reechilibrării fizice și psihice, atât pe perioada spitalizării cât și după externarea sa, contravaloarea controalelor și investigațiilor medicale, inclusiv plata onorariului medicilor pentru consult și tratament în cabinetele individuale dar și contravaloarea transportului la unitățile spitalicești, cheltuieli dovedite până la câtimea de 15.000 RON, sumă solicitată, și confirmată de depozițiile martorilor audiați la cererea victimei, împrejurări ce nu au fost tăgăduite și care au îndreptățit-o la o despăgubire proporțională.

Sub aspectul daunelor morale, instanța a redus cuantumul acestora la echivalentul a 100.000 euro, sumă apreciată ca o despăgubire echitabilă în condițiile în care reprezintă echivalentul salariilor pe care le-ar fi obținut partea vătămată în decursul a 37 de ani de muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul Ș.M.C., partea vătămată D.M.N. și partea responsabilă civilmente Compania Națională Căi Ferate C.F.R. București - Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații Iași.

În

conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cererile de recurs împotriva sentințelor pronunțate potrivit legii vechi depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel.

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

Sub aspectul laturii penale a cauzei a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu există probe din care să rezulte că inculpatul este cel care se face vinovat de producerea accidentului feroviar, întrucât a respectat ordinul de circulație nr. AA din 9 decembrie 2010 din stația de plecare, a respectat Regulamentul de semnalizare nr. 004, iar trenul de marfă nr. bb era oprit datorită lipsei de combustibil, nu a fost semnalizat corespunzător, ceea ce a condus la o încălcare succesivă a Regulamentului nr. 005 aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1816 din 26 octombrie 2005.

Sub aspectul laturii civile se susține că în mod greșit a fost respinsă solicitarea părții responsabile civilmente, de efectuare a unei expertize medico - legale a părții vătămate, că prestația periodică la care a fost obligat nu se justifică în raport de venitul net realizat anterior de victima accidentului, suma de 15.000 RON acordată cu titlu de daune materiale nu este dovedită, iar daunele morale au fost acordate într-un cuantum nejustificat de mare.

Partea vătămată D.M.N. a criticat hotărârea numai sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea cuantumului daunelor morale.

Partea responsabilă civilmente Compania Națională Căi Ferate C.F.R. București - Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații Iași a criticat neregularitatea actului de sesizare, deoarece urmărirea penală s-a pornit împotriva a trei învinuiți și numai inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, a criticat modul de soluționare a laturii civile, arătând că sunt nejustificate despăgubirile acordate, atât cele materiale cât și cele morale, cuantumul acesta fiind prea mare, precum și prestația periodică lunară, care nu are un fundament probator.

Înalta Curte, examinând hotărârea primei instanțe, atât sub aspectul motivelor de apel formulate de apelanți, cât și conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că aceasta este legală și temeinică.

În ceea ce privește soluționarea laturii penale a cauzei, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen. este nefondată, probele administrate în cauză conducând la reținerea vinovăției acestuia în săvârșirea infracțiunilor pentru care prima instanță a dispus condamnarea sa.

Principala apărare a inculpatului se referă la împrejurarea că a respectat Regulamentul de semnalizare nr. 004 aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 1482 din 4 august 2006, susținând că nici nu a existat o semnalizare cu luminozitate roșie, dar această apărare a fost corect înlăturată de instanță.

De remarcat că inițial, în primele declarații, inculpatul a afirmat că a văzut culoarea galbenă, că a redus viteza de deplasare, dar că nu a observat indicatorul de culoare roșie. Ulterior a revenit asupra acestor declarații și, atât la prima instanță, cât și în motivele de apel, a susținut că nu a existat o semnalizare cu luminozitate roșie.

Inculpatul face trimitere la declarațiile unor martori care și aceștia au revenit asupra declarațiilor date inițial, dar care, nici chiar în depozițiile ulterioare, nu au putut preciza cu certitudine dacă și ce semnale luminoase au perceput.

În

schimb, toate organele de specialitate (feroviare, de protecție și securitate a muncii), precum și majoritatea martorilor au relatat că indicatoarele erau vizibile, că mecanicul drezinei avea posibilitatea să le observe la timp, iar în ceea ce privește trecerea pe lângă indicatorul galben, inculpatul avea obligația să reducă viteza știind că urmează un bloc de linie ocupat, cu indicator de culoare roșie.

Magistrala CF 500 este semnalizată prin sistem „Bloc Linie Automat" (BLA), cu instalații centralizate electromecanic care nu permite schimbarea haotică a semnalelor luminoase.

Relevante sunt depozițiile martorului P.G., care arată în mod extrem de clar că după impact s-a constatat că semaforul arăta culoarea roșie și din punct de vedere tehnic nu putea avea altă culoare decât roșie și înainte de impact pentru că nimeni nu avea posibilitatea să o modifice. Mai mult, când un semafor indică galben, celălalt semafor ce urmează semnalului luminos este roșu, astfel că afirmația inculpatului că după semnalul galben ar fi urmat semnal verde este, în mod evident, de neacceptat.

Principala cauză a producerii accidentului a constat deci, în nerespectarea, de către inculpat, a semnalelor luminoase, cauza fiind favorizată și de împrejurarea că stația radio - emisie din dotare se afla închisă la data producerii accidentului, impediment care a condus și la imposibilitatea realizării unei comunicări de avertizare.

Probele au arătat că toate încercările impegaților de mișcare și operatorii din stațiile Faraoani, Răcăciuni, Valea Seacă și Bacău, consemnate în registrele de mișcare, în ordinele de circulație și alte evidențe, precum și pe telefoanele mobile, dovedesc că s-a insistat în avertizarea inculpatului asupra blocului de linie ocupat, dar inculpatul nu a recepționat niciunul din aceste mesaje, nici pe telefonul mobil ce se afla la o distanță de 3 m de pupitrul de comandă.

În

concluzie, inculpatul se face vinovat de încălcarea sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului, care fac referire la instruirea și autorizarea sa „de a conduce mașina în circulație cu respectarea instrucțiunilor de semnalizare, atât în linie curentă cât și pe liniile din șantierul de lucrări sau ateliere

de întreținere și reparații" pct. 55; subpct. 5.2 alin. (4) din fișă a postului) și, de asemenea, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Regulamentul de Semnalizare nr. 004/2006, avea obligația să respecte semnificația semnalelor luminoase de trecere ale blocului de linie automat, potrivit indicațiilor date de acele indicatoare, (culoarea roșie avea semnificația de interdicție totală și-i obliga pe inculpat de a opri drezina, fără a depăși semnalul, deoarece culoarea roșie a indicatorului îl anunța că primul sector de bloc din fața sa, în sensul său de circulație era ocupat, culoarea galbenă a indicatorului avea semnificația că inculpatul avea liber în față, dar cu avertizarea de sporire a atenției, de circulație cu viteza stabilită, această culoare atrăgând atenția că semnalul următor ordonă oprirea).

Cu privire la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, rezultă că inculpatul trebuia să acționeze în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericole de accidentare, atât propria persoană cât și pe altele și care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale, în timpul procesului de muncă.

Din cercetările la fața locului făcute de organele de specialitate din cadrul O.I.F.R. și I.T.P.M. cât și din probele administrate de procuror, rezultă că inculpatul a încălcat în principal dispozițiile art. 24 alin. (1) din Regulamentul de semnalizare nr. 004/2006 a pct. 5 subpunct. 5.2 alin. (4) din fișa postului, în sensul că după ce s-a constatat că a trecut de semnalul galben, datorită neatenției sau altor cauze care au distras atenția acestuia, nu a redus viteza, tratând cu ușurință acest lucru, a continuat deplasarea și astfel a pătruns în zona de interdicție corespunzătoare blocului de linie automat BL 13, cu indicația roșu, continuând trecerea pe lângă acest indicator roșu circa 1220 m, până în momentul când care s-a produs impactul și respectiv accidentului - a se vedea Raportul de investigare al accidentului feroviar, întocmit de Organismul de Investigare Feroviar Român.

În

ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte apreciază, contrar susținerilor apărării inculpatului, că legea penală mai favorabilă pentru inculpat îl constituie legea penală anterioară.

Inculpatului i s-a reținut în sarcină săvârșirea, în concurs a infracțiunilor prev. de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen., cu

referire la art. 277 alin. (2) C. pen. (catastrofă pe calea ferată prin îndeplinirea defectuoasă din culpă a îndatoririlor de serviciu), art. 37 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 (neluarea din culpă a vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă faptă care a produs consecințe deosebite) și art. 38 alin. (1), (2), (4) teza a II-a din Legea nr. 319/2006 (nerespectarea din culpă a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, faptă care a produs consecințe deosebite).

În

noul C. pen., infracțiunii prev. de art. 273 alin. (2) din vechea reglementare îi corespunde infracțiunea prev. de art. 330 alin. (2), ce se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, dar accidentul de cale ferată, care în incriminarea anterioară includea și forma agravată a catastrofei din art. 277 alin. (2), în reglementarea noului Cod se regăsește doar în art. 333, ce se referă la distrugerea și degradarea mijloacelor de transport, material rulant și altele, mai puțin vătămarea corporală a persoanelor.

În

consecință, în noul C. pen., inculpatului i s-ar reține, în concurs, atât infracțiunea prev. de art. 330 alin. (2) cu referire la art. 333, cât și infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) și (3), pentru care partea vătămată D.M.N. a declarat că-și menține plângerea prealabilă formulată. Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Pentru infracțiunile prevăzute în legile speciale, limitele de pedeapsă nu s-au modificat, dar inculpatul a fost condamnat la pedepse sub minimul prevăzut de textul incriminator, reținându-se în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și b) C. pen., circumstanțe care nu se mai regăsesc în noul C. pen.

În

procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte urmează a stabili care dintre cele două legi penale conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport de toate cauzele, instituțiile și circumstanțele incidente.

Chiar dacă pentru primele două infracțiuni pedepsele din noua lege penală sunt mai mici, Înalta Curte apreciază că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului deoarece: regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil în legea penală anterioară, căci legea nouă prevede un spor de pedeapsă obligatoriu, în favoarea inculpatului și s-au reținut circumstanțe atenuante care în noua reglementare nu se

m

ai regăsesc, iar față de inculpat s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen. anterior, echivalentul acestei instituții în legea nouă fiind mai puțin favorabil, dispozițiile art. 91-93 din noul C. pen. incluzând printre obligațiile ce-i revin condamnatului și prestarea unei munci în folosul comunității, măsură evident mai severă față de obligațiile dispuse de instanță în aplicarea art. 86

3

C. pen.

Tot sub aspectul laturii penale, partea responsabilă civilmente a solicitat restituirea cauzei la Parchet, invocând o nelegală sesizare a instanței, întrucât, deși urmărirea penală s-a început împotriva a trei învinuiți, doar inculpatul a fost trimis în judecată.

Înalta Curte apreciază solicitarea ca neîntemeiată, soluția de neurmărire a altor persoane neputând fi invocată în acest apel.

În

ceea ce privește criticile formulate sub aspectul laturii civile a cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea nu sunt fondate, nici în sensul reducerii despăgubirilor civile, solicitate de inculpat și partea responsabilă civilmente, nici în sensul majorării cuantumului daunelor morale, solicitată de partea vătămată D.M.N.

Părții vătămate i s-au acordat, în mod corect, 15.000 RON cu titlu de daune materiale, dovedindu-se prin depozițiile martorilor audiați că aceasta a suportat integral contravaloarea medicamentelor și a alimentelor suplimentare necesare reechilibrării fizice și psihice, contravaloarea controalelor și investigațiilor medicale, plata tratamentelor medicale și a consultațiilor în cabinete individuale, contravaloarea transportului la unitățile spitalicești.

Cât privește prestația periodică, s-au avut în vedere veniturile victimei de la data producerii accidentului, respectiv 1394 RON, salariu net, cuantumul pensiei de invaliditate, de 757 RON, luându-se în calcul atât diferența dintre venitul net și pensia obținută, dar și faptul că partea vătămată obținea lunar venituri din prestarea unor munci suplimentare pe care acum nu le mai poate efectua.

Cât privește expertizarea părții vătămate, în mod corect instanța nu a apreciat-o ca fiind utilă în raport de actele medicale aflate la dosar și în baza cărora partea vătămată a și obținut pensia de invaliditate.

Sub aspectul daunelor morale, cuantumul stabilit de instanța de fond este echitabil în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit, oferind o satisfacție compensatorie suficientă părții vătămate.

În

speță, partea vătămată a suferit un prejudiciu corporal, prin vătămările aduse integrității sale fizice, ceea ce a antrenat atât consecințe pecuniare (evaluate, deja, prin despăgubirile materiale acordate), dar și suferințe morale și psihice, atrase de starea de invaliditate și incapacitate de muncă atestate prin actele depuse la dosar.

Este adevărat că aceste consecințe morale ale prejudiciului corporal sunt dificil de evaluat pecuniar, dar apreciem că, în contextul celorlalte despăgubiri acordate (în special prestația periodică ce compensează diferența de venit), suma de 100.000 euro acordată de prima instanță oferă o compensație corespunzătoare suferințelor suporta