ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2014

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din data de 30 iunie 2011 a Tribunalului Olt, printre altele, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de apărătorii inculpaților B.M. și C.V.V. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare al instanței faptelor săvârșite de aceștia din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248 C. pen.

anterior raportat la art. 248 1 C. pen. anterior cu aplicarea art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - complicitate la evaziune fiscală în forma continuată; art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248 1 C. pen. anterior cu aplicarea art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată și art. 289 C. pen.

anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - fals intelectual în formă continuată. Prin decizia penală nr. 371 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1562/104/2010, s-au dispus umătoarele: A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 99 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1562/104/2010, a fost desființată în parte, sentința penală atacată și rejudecând: A fost înlăturat sporul de 6 luni și a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.C. de 6 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.C. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 34-35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 112 din 10 septembrie 2007 a Judecătoriei Topoloveni, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C.

Prin decizia penală nr. 1637 din 14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1562/104/2010, printre altele, s-au dispus următoarele: A fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 371 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost casată, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 99 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt și, rejudecând, printre altele: A fost condamnat inculpatul B.M. la pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen.

anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.; 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. În baza art. 86 5 C. pen. anterior raportat la art. 85 C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior, aplicată prin sentința penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1085 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele componente: 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen.

cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - pct. 1 rechizitoriu; 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1085 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. În baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele din cauză cu pedepsele menționate anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior. În baza art. 14 și art. 998 C. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații M.C., B.M. și C.V.V. la plata sumei de 18.785.032,79 RON plus majorări de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicat cu modificările și completările ulterioare până în ziua executării integrale a obligațiilor bugetare către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt. În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B.M. și C.V.V. la plata sumei de câte 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.

A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiași decizii. Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.M. și C.V.V., în sumă de câte 300 RON pentru fiecare inculpat, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1562/104/2010, condamnatul B.M. a formulat cerere de revizuire, conform dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. Revizuentul B.M. a precizat că a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă nu a fost pronunțată încă o soluție în cauza sa și a invocat Hotărârea Mischie contra României în susținerea cererii de revizuire.

Totodată, a solicitat ca interpretatrea dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. să se facă raportat la prevederile art. 453 lit. a) și lit. f) C. proc. pen. Cu privire la dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, a înțeles să invoce Cauza Mischie contra României, ca precedent judiciar. Referitor la prevederile art. 453 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că dacă partea este în drept să invoce de îndată acest caz de revizuire în situația în care o prevedere legală pe care s-a fundamentat hotărârea de condamnare a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, acest caz este aplicabil și cu privire la dispozițiile art. 465 C. proc.

pen., neimpunându-se ca revizuentul să aștepte pronunțarea hotărârii C.E.D.O. Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cazul de revizuire analizat este dublu condiționat și presupune: - existența unei hotărâri definitive a Curții Europene prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori să se fi dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți; - vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta să continue să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Această cerere de revizuire poate fi formulată de persoana al cărei drept a fost încălcat (art. 465 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen.), care a avut calitatea de parte atât în cauza împotriva statului român soluționată prin hotărârea C.E.D.O., cât și în cauza soluționată prin hotărârea instanței române. Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu este formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană s-a pronunțat, neexistând o hotărâre prin care aceasta să constate o încălcare a unui drept al persoanei care solicită revizuirea. Referitor la solicitarea revizuentului B.M. cu privire la interpretatrea dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. raportat la prevederile art. 453 lit. a) și lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea, cale extraordinară de atac, este reglementată în Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a IlI-a din cadrul Părții speciale a C. proc.

pen. - art. 452-art. 465. Revizuirea este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea erorilor de fapt săvârșite de instanțele de judecată ca urmare a necunoașterii, în momentul soluționării cauzei, a unor împrejurări esențiale în raport de care hotărârea definitivă nu mai corespundea adevărului; de asemenea, atunci când se descoperă că s-au săvârșit infracțiuni care au influențat soluționarea cauzei. Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispozițiilor art. 452-art. 464 C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Cererea de revizuire formulată în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului reprezintă o reglementare specială, fiind prevăzută în art. 465 C. proc.

pen. Aceste dispoziții prevăd condițiile de exercitare, titularii cererii, instanța competentă, termenul de introducere, judecarea acesteia, soluțiile care pot fi dispuse și căile de atac. Conform principiului specialia generalibus derogant, în cazul revizuirii hotărârilor în care s-a constatat, printr-o hotărâre C.E.D.O., încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale ori s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, se aplică dispozițiile art. 465 C. proc. pen. Înalta Curte constată că motivarea formulată de revizuent, în sensul reținerii dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc.

pen., nu poate fi avută în vedere, raportat la caracterul de normă specială a primei prevederi. Având în vedere considerentele expuse, raportat la faptul că în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre C.E.D.O. prin care să se constate încălcarea unui drept al persoanei care solicită revizuirea, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1562/104/2010 și, pe cale de consecință, va fi obligat revizuentul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1562/104/2010. Obligă revizuentul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2014.