ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3076/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 99 din data de 30 iunie 2011 a Tribunalului Olt,

printre altele, în baza art. 334 C.

proc. pen. anterior a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată în cauză de apărătorii inculpaților B.M. și C.V.V. și s-a dispus

schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare al instanței

faptelor săvârșite de aceștia din infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice în forma continuată prev. de art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată,

prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248

1

C. pen.

anterior cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41

alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. anterior - complicitate la evaziune fiscală în forma continuată; art.

248 C. pen. anterior raportat la art. 248

1

C. pen. anterior cu

aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior - abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată

și continuată și art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior - fals intelectual în formă continuată.

Prin decizia penală nr. 371 din 05

decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, în Dosarul nr. 1562/104/2010,

s-au dispus umătoarele:

A fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul

Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 99 din 30 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1562/104/2010, a fost desființată

în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

A fost înlăturat sporul de 6 luni și a

fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.C. de 6 ani și 6

luni închisoare în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea

lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.

anterior a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului M.C. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea

prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) și

alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, a fost condamnat inculpatul M.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 34-35 C. pen. anterior,

au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în cauză cu pedepsele

aplicate prin sentința penală nr. 112 din 10 septembrie 2007 a Judecătoriei

Topoloveni, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat

pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.C.

Prin decizia penală nr. 1637 din 14

mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 1562/104/2010,

printre

altele, s-au dispus următoarele:

A fost admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 371

din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost casată, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr.

99 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt și, rejudecând, printre

altele:

A fost condamnat inculpatul B.M. la

pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - art. 248

1

C. pen.

anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.; 5

ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9

lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior și art. 5 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 86

5

C. pen.

anterior raportat la art. 85 C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 2057 din 22

decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1085

din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele componente: 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 2 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior -

pct. 1 rechizitoriu; 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 2 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la

art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior; 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen.

anterior cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a constatat că faptele care fac

obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus

condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a

Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1085 din 21 octombrie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În baza art. 33, art. 34 lit. b) și

art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele din cauză cu pedepsele

menționate anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 14 și art. 998 C. civ. au

fost obligați, în solidar, inculpații M.C., B.M. și C.V.V. la plata sumei de 18.785.032,79

RON plus majorări de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003

privind C. proc. fisc. republicat cu modificările și completările ulterioare

până în ziua executării integrale a obligațiilor bugetare către partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Olt.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen.,

au fost obligați inculpații B.M. și C.V.V. la plata sumei de câte 6.000 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârilor penale recurate.

A fost respins, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.C. împotriva aceleiași decizii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.M. și C.V.V., în sumă de câte

300 RON pentru fiecare inculpat, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale nr. 1637 din

14 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 1562/104/2010,

condamnatul

B.M. a formulat cerere de revizuire, conform dispozițiilor art. 465 C. proc. pen.

Revizuentul B.M. a precizat că a sesizat

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă nu a fost pronunțată încă o soluție

în cauza sa și a invocat Hotărârea Mischie contra României în susținerea cererii

de revizuire.

Totodată, a solicitat ca interpretatrea

dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. să se facă raportat la prevederile art. 453

lit. a) și lit. f) C. proc. pen.

Cu privire la dispozițiile art. 453

lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu

au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii

pronunțate în cauză, a înțeles să invoce Cauza Mischie contra României, ca precedent

judiciar.

Referitor la prevederile art. 453 lit.

f) C. proc. pen., a apreciat că dacă partea este în drept să invoce de îndată acest

caz de revizuire în situația în care o prevedere legală pe care s-a fundamentat

hotărârea de condamnare a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit

definitivă, acest caz este aplicabil și cu privire la dispozițiile art. 465 C. proc.

pen., neimpunându-se ca revizuentul să aștepte pronunțarea hotărârii C.E.D.O.

Examinând calea extraordinară de atac prin

prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 465 alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale

ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului

dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele

grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și

nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cazul de revizuire analizat este dublu

condiționat și presupune:

- existența unei hotărâri definitive a

Curții Europene prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale ori să se fi dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării

amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți;

- vreuna dintre consecințele grave ale

încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale

și a protocoalelor adiționale la aceasta să continue să se producă și nu poate fi

remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Această cerere de revizuire poate fi formulată

de persoana al cărei drept a fost încălcat (art. 465 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen.), care a avut calitatea de parte atât în cauza împotriva statului român soluționată

prin hotărârea C.E.D.O., cât și în cauza soluționată prin hotărârea instanței române.

Având în vedere cele menționate,

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu este formulată de o persoană

cu privire la care Curtea Europeană s-a pronunțat, neexistând o hotărâre prin care

aceasta să constate o încălcare a unui drept al persoanei care solicită revizuirea.

Referitor la solicitarea revizuentului

B.M. cu privire la interpretatrea dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. raportat

la prevederile art. 453 lit. a) și lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea, cale extraordinară de atac,

este reglementată în Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a IlI-a din cadrul Părții

speciale a C. proc. pen. - art. 452-art. 465.

Revizuirea este instituită, ca regulă,

pentru înlăturarea erorilor de fapt săvârșite de instanțele de judecată ca urmare

a necunoașterii, în momentul soluționării cauzei, a unor împrejurări esențiale în

raport de care hotărârea definitivă nu mai corespundea adevărului; de asemenea,

atunci când se descoperă că s-au săvârșit infracțiuni care au influențat soluționarea

cauzei.

Reglementarea generală a revizuirii este

cuprinsă în cadrul dispozițiilor art. 452-art. 464 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 453 alin.

(1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la

latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii

pronunțate în cauză; (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a

fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația

în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă

și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cererea de revizuire formulată în cazul

hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului reprezintă o reglementare specială,

fiind prevăzută în art. 465 C. proc. pen. Aceste dispoziții prevăd condițiile de

exercitare, titularii cererii, instanța competentă, termenul de introducere, judecarea

acesteia, soluțiile care pot fi dispuse și căile de atac.

Conform principiului specialia generalibus

derogant, în cazul revizuirii hotărârilor în care s-a constatat, printr-o hotărâre

C.E.D.O., încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale ori s-a dispus scoaterea

cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și

reclamanți, se aplică dispozițiile art. 465 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivarea formulată

de revizuent, în sensul reținerii dispozițiilor art. 465 C. proc. pen. prin raportare

la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., nu poate fi avută

în vedere, raportat la caracterul de normă specială a primei prevederi.

Având în vedere considerentele expuse,

raportat la faptul că în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre C.E.D.O. prin care

să se constate încălcarea unui drept al persoanei care solicită revizuirea,

Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată

de revizuentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1562/104/2010

și, pe cale de consecință, va fi obligat revizuentul la plata sumei de 250 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1562/104/2010.

Obligă revizuentul la plata sumei de 250

RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul

parțial pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 02 decembrie 2014.