ÎCCJ, Decizia nr. 123/2013

Deliberând asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului B.C.C. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 8 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzută de

art. 83 C. pen.

3.A fost condamnat inculpatul O.I.V. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 6 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

art. 11

pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile

art. 11

pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului R.G.N. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.

5.În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice

prev. de

art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile

art. 11

pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.M.V. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 800 lei.

6.

În baza dispozițiilor

art. 11

pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.O. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

art. 11

pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.C. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

Au fost desființate cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate

”

înregistrate sub același număr, din 13 octombrie 2010.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

Au fost obligați inculpații B.C.C., P.A. și O.I.V. la plata sumelor de câte 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpații S.C., A.O., R.G.N. și G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că, în privința inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. situația de fapt, mai precis, existența faptelor în materialitatea lor, rezultă - dincolo de orice îndoială rezonabilă - din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, nefiind practic contestată de către aceștia. Niciunul dintre inculpați nu a negat, pe de o parte, existența înscrisurilor propuse de acuzare în dovedirea faptelor, iar pe de altă parte, împrejurările inițierii, redactării, avizării, aprobării și semnării acestora și motivul pentru care aceste înscrisuri au fost, după caz, redactate, refăcute, semnate, avizate etc. motiv pentru care s-a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.

În ce privește inculpații

S.C., A.O., R.N. și G.V., instanța de fond a reținut că aceștia nu au acționat cu vinovăție, întrucât nu aveau cum să aprecieze asupra legalității și oportunității dispozițiilor date lor de către inculpatul P.A. cu atât mai mult cu cât textul art. 248 C. pen. folosește expresia: „în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos”, motiv pentru care a dispus achitarea acestora pentru infracțiunile deduse judecății.

Referitor la

cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., instanța de fond a respins-o, apreciind că nu sunt întrunite elementele constituite ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Împotriva Sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpații P.A., B.C.C., S.C., O.I.V. și G.M. și partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

Prin decizia penală nr. 253 din 17 decembrie 2012 Înalta Curte, completul de 5 judecători, a luat act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat R.G.N. împotriva sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011. Au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și de recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor împotriva aceleiași hotărâri, casată sentința atacată și reținută cauza spre rejudecare în fond, fixându-se termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 13

00

, cu citarea părților.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și intimații inculpați R.G.N. și A.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că la data de 5 noiembrie 2012 recurentul inculpat R.G.N. a precizat că înțelege să își retragă recursul declarat în prezenta cauză, manifestarea sa de voință fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată. Față de dispozițiile art. 385

4

alin. (2), teza a II-a și art. 369 C. proc. pen. instanța de control judiciar a luat act de manifestarea de voință a inculpatului și a decis în consecință.

Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor, în opinie majoritară, Completul de 5 Judecători a constatat că, în raport cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță, motivele de recurs ale procurorului cu privire la greșitele achitări, pe de o parte a inculpaților R.G.N. și G.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., iar pe de altă parte, greșita achitare a inculpaților R.G.N. și G.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., precum și greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul A.O. din neglijență în serviciu, în abuz în serviciu și greșita achitare a acestui inculpat, motivele de recurs ale inculpaților P.A., B.C.C. și O.I.V., argumentele primei instanțe nu se susțin, iar criticile invocate de către procuror și inculpați se impun a fi verificate.

Totodată, instanța de recurs a considerat că invocarea de către prima instanță a cauzei justificative „ordinul legii și comanda autorității legitime” ce a condus la achitarea inculpaților, nu are suport legal în actuala reglementare.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat că prima instanță, prin argumentele expuse a motivat contradictoriu consecințele infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv „tulburarea însemnată” reținută ca existentă în sarcina inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. și inexistentă în sarcina inculpaților R.G.N., G.M.V. și S.C.

Astfel, din examinarea cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a considerat că se impune reascultarea inculpaților B.C.C., P.A., O.I.V., R.G.N., G.M.V., S.C. și A.O., cu respectarea dispozițiilor art. 322 C. proc. pen. cu referire la art. 323 și art. 324 C. proc. pen., în vederea lămuririi competențelor acestora în raport cu atribuțiile din fișele posturilor și contribuțiile efective ale acestora pentru a putea stabili circumscrierea sau nu a acestora, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată sau a altor infracțiuni, în acest ultim caz, pe calea unei eventuale schimbări a încadrării juridice. Totodată s-a apreciat că se impune și reascultarea martorilor F.C., G.M.G., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. cu privire la împrejurările la care au participat în vederea lămuririi contribuției inculpaților.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat că, în reascultarea inculpaților urmează a se verifica legalitatea și oportunitatea inițierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor, legalitatea și oportunitatea mutării celor patru persoane angajate de la Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la Poliția Română, în baza reglementărilor în vigoare la acel moment, iar aspectele ce rezultă din audierea nemijlocită, orală și contradictorie a inculpaților urmează a fi coroborate cu ordinele și celelalte reglementări efective existente la dosarul de urmărire penală.

De asemenea, prin readministrarea mijloacelor de probă mai sus menționate, precum și a oricăror probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească, instanța de recurs urmează a stabili, în raport cu situația de fapt concretă, existența sau inexistența conținutului constitutiv, atât obiectiv, cât și subiectiv a infracțiunilor pretins comise de inculpați.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a apreciat că se impune și verificarea criticii cu privire la greșita achitare a inculpaților R.G.N. și G.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și, respectiv, complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul examinării concrete a modului și mijloacelor efective de săvârșire a pretinselor fapte de către cei doi inculpați, de urmările produse, de circumstanțele personale ale acestora.

Totodată, instanța de recurs, în opinie majoritară a considerat că se impune și verificarea sub aspectul acțiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor, în sensul obținerii, prin adresă, de precizări referitoare la consecințele economice ale activității inculpaților asupra patrimoniului părții civile, respectiv a evidenția în mod concret sumele și justificarea acestora, în raport cu mijloacele de probă administrate sub aspect civil și a oricăror probe ce vor fi eventual solicitate și considerate ca fiind utile și pertinente cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în recurs, pentru recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și intimații inculpați R.G.N. și A.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În rejudecare, instanța a procedat la reascultarea tuturor inculpaților la data de 4 martie 2013, a martorilor indicați anterior la termenul din data de 8 aprilie, iar la data de 29 aprilie 2013 a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de Ministerul Public, din neglijență în serviciu, în abuz în serviciu pentru inculpatul A.O.

Înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, reprezentantul Ministerului Public a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, astfel cum a fost formulată și motivată în fața instanței de fond, respectiv din infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. Instanța, având în vedere dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a amânat cauza pentru ca inculpatul să-și pregătească apărarea. La noul termen de judecată acordat inculpatul, în prezența avocatului ales, a menționat că nu dorește să facă declarații suplimentare și nici să solicite probe noi în apărare (fil.258). Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția contradictorie a acuzării și apărării cu ocazia dezbaterilor, care au avut loc la data de 29 aprilie 2013.

În urma administrării probatoriului instanța de control judiciar, în rejudecare, reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1318/P/2010, din 05 iulie 2011, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație si Justiție,

au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, următorii inculpați:

B.C.C. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

P.A. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

O.I.V. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

S.C. pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 rap. la art. 248 C. pen.;

A.O. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen.;

R.G.N. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prev. de art. 248 și art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

G.M.V. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și complicitate la fals intelectual, prev. de art. 248 și art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare se reține că în toamna anului 2010, în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), au fost organizate concursuri al căror singur scop a fost angajarea lui F.C. și a persoanelor apropiate acestuia, în funcții de autoritate publică din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Procurorul a menționat că F.C. este prietenul inculpatului P.A. care, la data săvârșirii faptelor, deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, având gradul de chestor de poliție. Prietenia dintre P.A. și F.C. este recunoscută de cei doi.

Referitor la acest aspect, F.C. a declarat: „Fiind prieten cu chestorul P. am trecut de mai multe ori pe la biroul acestuia. Obișnuiam să mă întâlnesc cu el și acasă la mine sau în alte locații”. În sens asemănător inculpatul P.A. a menționat:”Relația mea cu F.C. este una de amiciție, ne-am apropiat mai mult acum circa un an și jumătate într-o anumită conjunctură. (.) în luna octombrie 2010 a fost de mai multe ori la mine la serviciu, în biroul unde îmi desfășuram activitatea. În perioada în care a trecut pe la mine, mi-a comunicat că participă la un concurs organizat de Jandarmeria Romană, mi-a făcut cunoscut faptul că aleargă pentru a-și întocmi dosarul de concurs și, de multe ori, îl serveam cu câte o cafea în biroul meu. (.) Precizez că eu și F.C. obișnuiam să ne vizităm reciproc la domiciliu”.

Din verificările efectuate a rezultat că, în perioada 04 octombrie 2010-10 decembrie 2010, F.C. a fost primit de 19 ori, în zile diferite, la biroul inculpatului P.A., din sediul Ministerului Administrației și Internelor.

Referitor la numitul F.C., martorul V.C.Ș., la data săvârșirii faptei șeful Serviciului de Personal și Coordonarea Structurilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a declarat: „De F.C. am aflat cred că pe holuri, la fumoar, în perioada de dinaintea susținerii examenului de la jandarmerie. Am văzut o persoană, de mai multe ori, intrând sau ieșind de la chestorul P. Cineva, nu îmi mai amintesc cine, mi-a indicat numele acestei persoane (F.C.) și mi-a spus că este cineva care a trecut în rezervă deoarece se folosise de diplome false. După ce F.C. a fost reîncadrat în structurile Ministerului Administrației și Internelor, l-am văzut ieșind de la chestorul P. - din biroul acestuia - și chiar a dat mâna cu mai multe persoane dintr-un grup în care mă aflam și eu”.

Potrivit rechizitoriului, cariera de ofițer a lui F.C. în structurile Ministerului Administrației și Internelor a avut la bază folosirea unei diplome false. F.C. a fost încadrat în Ministerul Administrației și Internelor în data de 01 februarie 1995, ca personal contractual (conducător auto). În data de 22 iunie 1995 a fost chemat în rândul cadrelor militare active, fiindu-i acordat gradul de plutonier, ca urmare a solicitării sale din 15 februarie 1995. Ulterior, a depus la dosarul de personal diploma de bacalaureat, potrivit căreia, în anul 1996, ar fi absolvit cursurile Liceului „D.B.”. În anul 1999, F.C. a fost trecut în rândul ofițerilor, în baza unei diplome de licență, pe care a depus-o la dosarul de personal, din care rezulta că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității de Științe și Arte „G.C.” și că a susținut licența Ia Universitatea „L.B.” din Sibiu. În anul 2002, F.C. a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, în urma demisiei sale. La data de 29 aprilie 2002, Grupul de Control al Ministrului de Interne s-a sesizat din oficiu despre faptul că diploma de bacalaureat, eliberată lui F.C. în anul 1996, prezenta dubii asupra autenticității.

Prin rezoluția nr. 1702/P/2002 din 09 aprilie 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (2) C. pen. Soluția a fost infirmată prin rezoluția nr. 3004/2003 din 14 ianuarie 2004 a Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, pentru continuarea cercetărilor față de F.C. Urmare cercetărilor efectuate, s-a stabilit că diploma de bacalaureat emisă pe numele F.C. în anul 1996 este falsă, aceasta nefigurând în evidențele Liceului „D.B.”. Totodată, a rezultat că F.C. nu a frecventat cursurile liceului seral sau la zi, nu este înscris în indexul alfabetic al liceului și nici în catalogul de examen bacalaureat. F.C. a declarat că a obținut diploma de bacalaureat de la secretarul liceului, Dumitrescu Ion, decedat în anul 2000. Prin rezoluția nr. 853/P/2004 din 20 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen., în condițiile în care din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. Ia art. 288 alin. (1) C. pen., de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. și de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., susnumitul nu mai poate fi tras la răspundere penală, împlinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. S-a făcut precizarea că în ședința Biroului Senatului Universității „L.B.” din Sibiu, din data de 17 aprilie 2003, s-a decis în unanimitate anularea diplomei de licență pe care această universitate a eliberat-o în anul 2001 lui F.C.

Potrivit rechizitoriului, la acel moment organele de urmărire penală nu au comunicat către Ministerul Administrației și Internelor faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că F.C. s-a folosit de acte falsificate pentru a-și dobândi gradul de ofițer. Această comunicare ar fi trebuit să aibă ca efect revocarea ordinului prin care F.C. a fost trecut în rândul ofițerilor.

În legătură cu aceste aspecte, F.C. a declarat, în timpul cercetărilor efectuate în prezentul dosar, următoarele: „Cu prilejul unei verificări efectuate de către Corpul de Control în anul 2002 s-a constatat că diploma mea de bacalaureat nu ar fi figurat în evidențele Liceului «D.B.». Din acest motiv mi-am dat demisia din structurile Ministerului Administrației și Internelor”.

Ulterior descoperirii faptului că diploma de bacalaureat este falsă și după declararea nulității diplomei de licență de către Universitatea „L.B.” din Sibiu, numitul F.C. a decis să-și reia studiile: „Discutând cu mai mulți prieteni de-ai mei despre situația mea, am fost sfătuit să urmez din nou cursurile unui liceu. În consecință, am urmat între anii 2003 și 2006 cursurile Liceului „G.C.”, profilul industrial. După terminarea Liceului „G.C.” am efectuat, în paralel, două facultăți și anume, Facultatea de Științe Economice „G.C.” și Facultatea de Drept din cadrul Universității B. Dreptul l-am terminat în 2009, iar științele economice în 2008.”

În opinia acuzării, faptul că F.C. nu își amintește nici măcar în ce an a absolvit aceste două facultăți ridică - și în prezent - semne de întrebare referitoare Ia modalitatea în care și-a efectuat studiile, întrucât, în realitate, Facultatea de Drept a Universității B. a absolvit-o în anul 2010 (conform adresei din 27 ianuarie 2011 a acestei instituții), iar Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative a Universității „G.C.” în anul 2009.

Analizând declarația olografă pe care F.C. a dat-o cu prilejul efectuării cercetărilor efectuate de către Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, procurorul a arătat că deși martorul deține diplome de licență de la două facultăți, ale căror cursuri le-a urmat, în cea mai mare parte, în paralel, F.C. are serioase probleme de scriere în limba română (exemplificându-se cu următoarele mențiuni: „ma condus la poartă”, „semnătura aplicată pe fișa medicală de încadrare la rubrica semnătura candidatului î-mi aparține”, „au fost completate la policlinica M.A.I., în cabinetul unui medic de la interne care ma întrebat anumite date”, „am ridicat fișa medicală pe care am depuso”, ., am înapoiato pentru a fii depusă la dosar dar nu î-mi aduc aminte”, „acest document a fost depus la serviciul cadre al jandarmeriei dar nu î-mi amintesc data”).

Potrivit actului de acuzare, începând cu anul 2007 - F.C. a încasat de la Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor o pensie militară de invaliditate, ca urmare a acordării unui certificat de invaliditate.

În opinia acuzării, prin aceste aspecte este caracterizată persoana care, în urma organizării așa-zisului concurs din luna octombrie 2010, la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a ajuns să ocupe funcția de șef al Direcției Financiare, prevăzută pentru gradul de general, cea mai înaltă funcție financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

S-a mai reținut în actul de acuzare că celelalte persoane care au participat fără contracandidați, la concursurile desfășurate în toamna anului 2010 în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, sunt apropiate numitului F.C.

Astfel, M.L.P. a declarat:” în toamna anului 2010 i-am dat un C.V., de - al meu lui F.C. Acest C.V. i l-am dat pentru a mă ajuta să intru în structurile M.A.I. Cunoșteam faptul că F.C. lucrase anterior în aceste structuri și cunoaște persoane care lucrează în M.A.I. (.). Pe F.C. îl cunosc de mai mulți ani și actualmente sunt prietenul fiicei acestuia F.A.” S-a menționat că M.L.P. a primit, în anul 2005, o amendă administrativă prin aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în prezent fiind reabilitat de drept. Ș.A. a declarat că F.C. este în relații apropiate cu tatăl său și că în luna octombrie 2010, F.C. le-a făcut o vizită la domiciliu, ocazie cu care, în urma unor discuții, i-a solicitat să-i dea un C.V, pentru o eventuală angajare în jandarmerie, C.V.-ul înmânându-i-l imediat. D.G. a declarat: „Tatăl meu este prieten cu F., care l-a ajutat personal la săparea unui heleșteu de pește, având utilajele necesare”.

Referitor la situația de fapt descrisă în rechizitoriu, procurorul, într-un prim capitol a arătat că în perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care la acel moment deținea funcția de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.A. (care la momentul respectiv deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).

Referitor la această discuție inculpatul A.O. a declarat: „în cadrul discuției telefonice acesta (inculpatul P.A., n.n.) m-a întrebat dacă aș avea ceva împotrivă să fie scoase la concurs trei posturi de ofițer pentru încadrare din sursă externă. Mi-a spus că de această problemă știe și domnul ministru. I-am spus că nu am nimic împotrivă. Nu s-a discutat nimic referitor la posturile care ar fi urmat să fie scoase Ia concurs, nici nu s-au pronunțat nume de persoane care ar urma să ocupe posturile. Nu am comunicat niciunui subordonat de al meu discuția cu chestorul P. Nu-mi amintesc dacă în contextul acestei discuții inițiale sau într-o discuție ulterioară cu chestorul P. (discuție pe care nu o pot individualiza în timp), acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne în jandarmerie. Precizez însă că nu mi-a spus și când vor pleca”.

Referitor la afirmațiile inculpatului A.O., inculpatul P.A. a declarat că nu își amintește dacă a discutat cu acesta în legătură cu situația celor trei posturi, dar nu exclude existența unei asemenea convorbiri.

Ulterior discuției dintre inculpatul A.O. și inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., șeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ș. - subcomisar în cadrul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la acea vreme subordonatul direct al inculpatului P.A. Martorul V.C.Ș. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri și nu au fost ocupate. Această discuție este confirmată, atât de martorul V.C.Ș., cât și de inculpatul G.M.

Astfel, martorul V.C.Ș. a menționat: „La sfârșitul lui septembrie sau începutul lui octombrie 2010, într-o după-amiază, după orele de program, am fost chemat la directorul general P.A., ocazie cu care acesta mi-a solicitat, în mod direct, să-i prezint a doua zi o situație numerică a posturilor vacante deblocate anterior și neîncadrate în acel moment. Din acest motiv, i-am contactat telefonic pe șefii de la resurse umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Țin minte că l-am sunat, în acea zi, în jurul orelor 18 și pe colonelul G.M. - directorul de la resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române. Nu știa pe moment să-mi spună, iar în aceeași zi am fost sunat (nu mai știu dacă tot de colonelul G. sau de un subordonat al acestuia) care mi-a spus numeric câte posturi vacante sunt. Nu erau foarte multe posturi vacante, nu mai știu cifra exactă. I-am raportat a doua zi verbal chestorului P., în mod direct, la el în birou, situația numerică a posturilor deblocate”.

Pe de altă parte, inculpatul G.M. a declarat: „În data de 07 octombrie 2010, în jurul orelor 17, am primit un telefon, pe telefonul meu mobil, de la subcomisarul V., care mi-a cerul să identific posturile deblocate în anul 2010, la care s-a organizat concursuri și nu au fost ocupate. Am luat legătura cu căpitanul G., căruia i-am solicitat să-mi spună câte posturi sunt și la acel moment G. a raportat că sunt patru posturi. A doua zi, le-am spus căpitanilor V. și G. să-mi facă o situație referitoare la respectivele posturi i-am comunicat subcomisarului V. că sunt patru posturi (comunicarea fiind făcută pe telefon). Cu acel prilej, subcomisarul V. mi-a spus că aceste posturi vor fi scoase la concurs pentru încadrare din sursă externă. La acel moment, subcomisarul V. mi-a spus că este o sarcină de la etajul I. Auzind că este vorba despre etajul I, eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administrației și Internelor. Nu-mi amintesc dacă în cadrul acestei discuții sau în cadrul unei discuții ulterioare, subcomisarul V. mi-a spus că pentru detalii să ținem legătura cu subcomisarul S.. Menționez că atât pe subcomisarul V., cât și pe subcomisarul S. eu îi cunoșteam, fiind cei cu care țineam legătura în activitățile curente de serviciu pe line de resurse umane”.

După acest moment, martorul G.M.G., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfășoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să țină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor și subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.M.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

Martorul G.M.G. a declarat: „Mi-a răspuns subcomisarul S., căruia i-am spus că am primit ordin să întocmesc acel raport. Din discuția purtată, am dedus că S. cunoștea despre ce este vorba de dinainte de a suna eu. S. mi-a spus cum să întocmesc acel raport . Acesta nu mi-a dictat cuvânt cu cuvânt, dar mi-a spus lucrurile esențiale pe care trebuie să le cuprindă raportul. Tot S. mi-a spus că este necesară o derogare de la trei ordine ale Ministrului de Interne, un ordin cu privire la încadrarea și recrutarea candidaților în Ministerul de Interne, altul cu privire la Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor, iar al treilea făcea referire la imposibilitatea încadrării unor posturi din sursă externă. Cu privire la ordinul referitor la încadrarea și recrutarea eu am avut și o obiecție în sensul că l-am întrebat de la ce articol trebuie făcută derogarea, întrucât nu mi-am închipuit că se putea face o derogare de la tot acest ordin, întrucât acesta este foarte detaliat și privește organizarea și desfășurarea concursurilor (inclusiv termene de respectat). S. mi-a spus că trebuie derogare de la întregul ordin. Despre celelalte ordine mi-a spus, la fel, că trebuie să se deroge de la tot. (…) Cu acest prilej mi-a spus că totul trebuie făcut urgent și că o să primesc detalii și eu privire Ia cine va ocupa posturile, expresia lui fiind că este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului”.

În baza indicațiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.M.G. a redactat și dactilografiat personal un prim raport cu următorul conținut:

„Prin Rapoartele Ministerului Administrației și Internelor din 16 ianuarie 2010 și al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea ministerului, au fost solicitate și s-au deblocat 10 posturi vacante în statele de organizare ale Jandarmeriei Române, printre care și posturile de contabil șef poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, în vederea ocupării prin trecere în corpul ofițerilor a maiștrilor militari/subofițerilor din Jandarmeria Română, care îndeplinesc condițiile legale, respectiv ofițer specialist I (consilier juridic), poziția 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei și ofițer specialist 11, poziția 4 din statul de organizare a Inspectoratului de Jandarmi Județean Brăila în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare a concursurilor pentru încadrarea celor trei posturi sus-menționate, acestea nu au fost ocupate, avem onoarea a vă propune și vă rog să aprobați următoarele:

- în considerarea faptului că, la concursul organizat anterior, pentru ocuparea postului de contabil șef, poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, s-a înscris un candidat care nu îndeplinea condițiile legale, modificarea sursei de recrutare, în sensul că, încadrarea acestuia să se realizeze, cu recrutarea personalului din sursă externă:

- ocuparea posturilor de contabil șef poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, ofițer specialist I (consilier juridic), poziția 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei și ofițer specialist II, poziția 4 în statul de organizare al Inspectoratului de Jandarmi Județean Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă, să se realizeze prin derogare de la prevederile ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare nr. II/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs, a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Demersul este justificat de necesitatea imperioasă a încadrării acestor posturi, în scopul reducerii deficitului de personal înregistrat la nivelul unităților respective cu personal de specialitate având experiență în domeniul incident.

Menționăm că, ocuparea posturilor nominalizate mai sus se încadrează în numărul de indicatori repartizați Jandarmeriei Române în anul 2010.”

De asemenea, martorul G.M.G. a întocmit, la ordinul inculpatului G.M.V., un proces-verbal de ședință în care se consemna faptul că raportul a fost discutat într-o ședință.

După ce au fost redactate, raportul și procesul-verbal de ședință au fost date de martorul G.M.G. inculpatului G.M.V., care le-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat cele două acte în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment, așa cum s-a precizat, în misiune în străinătate). Raportul a fost clasificat (din 13 octombrie 2010 - secret de serviciu).

În legătură cu semnarea raportului și procesului-verbal de ședință, inculpatul R.G.N. a declarat: „În data de 13 octombrie 2010, mă aflam în biroul meu și la mine a venit domnul colonel G. (șeful Resurselor Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care mi-a relatat că a fost contactat telefonic de comisarul V. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care i-a spus că a primit ordin de la chestorul P., din cadrul Ministrului Administrației și Internelor, să trimită o notă-raport pentru deblocarea a trei funcții de ofițer, iar pentru întocmirea acestui raport un ofițer de resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să ia legătura cu subcomisarul S., din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Tot colonelul G. mi-a spus că nota-raport trebuie să ajungă de urgență la chestorul P. Menționez că atunci când mi-a relatat aceste aspecte, colonelul G. avea această notă-raport deja întocmită, spunându-mi că trebuie să ajungă urgent la chestorul P. Arăt că în data respectivă mă aflam la conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române,întrucât inspectorul general O.A. se afla în misiune în străinătate. Nu am avut cunoștință la acel moment că prin semnarea acelei note - raport aș încălca legea și aș săvârși vreo abatere. (…) Am luat legătura cu inspectorul general O.A.. Nu rețin exact de pe care telefon din birou l-am sunat, precizez însă că rețin că l-am sunat pe telefonul său mobil, i-am comunicat cele raportate de colonelul G., iar dânsul mi-a spus să aștept întrucât mă va contacta ulterior. In scurt timp (circa jumătate de oră) am fost sunat înapoi de generalul O.A. (…). Domnul general O.A. mi-a comunicat să semnez nota-raport deoarece s-a edificat asupra problemei respective. După convorbirea telefonică avută cu generalul O.A., am semnat nota-raport pe care mi-o dăduse colonelul G. Menționez că am citit-o înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conținutul ei”.

Referitor la discuția avută cu inculpatul R.G.N., inculpatul A.O. a declarat: „În timpul în care mă aflam în misiune externă, am fost contactat telefonic, pe telefonul meu mobil de serviciu, de generalul R., care rămăsese la comanda Jandarmeriei. Domnul general R. mi-a transmis că s-a prezentat la el colonelul G. (șeful Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care i-ar fi transmis că de la nivelul D.G.M.R. - M.A.I. i s-a solicit înaintarea unui raport pentru deblocarea a trei posturi. I-am comunicat că știu despre ce este vorba și că poate înainta raportul. Nu mi-a precizat și conținutul raportului, eu neștiind ce posturi urmau să fie scoase la concurs”.

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.M.G. l-a dus la Ministerul Administrației și Internelor. După câteva zile, martorul G.M.G. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C.:” După 2-3 zile am fost sunat la birou (pe fix) de S., care mi-a spus să merg până la minister pentru a ridica niște documente. Am raportat acest lucru domnului G. și am plecat la minister. La minister, de la intrarea D, am sunat pe interior Ia S. în birou, mi s-a spus că e ocupat, am așteptat circa 40 de minute să coboare și văzând că nu mai coboară l-am sunat pe mobil (.), mi-a răspuns și mi-a zis să aștept că o să vină cineva. A coborât comisarul șef A., care mi-a dat două cv - uri (al lui Ș.A. și al lui M.L.) și un post-it pe care scria un număr de telefon și numele lui F.C. Nu mai am acest post-it. Aceste acte erau într-o mapă. Comisarul șef A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte și în timp ce se uita pe C.V. - ul lui Ș.A. a spus «Uite, acesta nici nu știe să scrie» și apoi a înjurat «F. în gură cu pilele lor». M-am întors la baza Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, raportându-i colonelului G. că m-am întors și arătându-i C.V.-urile și postitul. Acestea au rămas la mine”.

Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentele martorului G.M.G.: „Am fost chemat de către subcomisarul S. în biroul său. Acesta mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore din unitate și mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că a vorbit la telefon cu căpitanul G. de la jandarmerie, care urmează să mă caute și să-i dau acele acte. Prima pagină nefiind acoperită, din câte îmi amintesc este posibil să fi fost un C.V. sau un document de studii, în copie. Erau circa 6-7 file (.) am coborât personal la punctul de acces de la parter, am dat mâna cu căpitanul G. și i-am înmânat folia de îndosariere cu cele 6-7 file. Nu îmi amintesc dacă am făcut sau nu vreo remarcă atunci când i-am dat acea folie de îndosariere căpitanului G.. Nu mi-a semnat pentru primirea celor 6-7 file, întrucât nu mi se precizase de către subcomisarul S. că ar fi documente înseriate care ar trebui să fie date pe bază de semnătură”.

Referitor la aceste C.V.-uri, F.C. a declarat: „Prin lunile august-septembrie 2010, nu îmi amintesc cu exactitate, m-am deplasat personal la biroul chestorului P., unde i-am lăsat trei C.V.-uri, unul al meu, unul al lui Ș.A. și unul al lui M.L.P. De fapt nu îmi amintesc cu exactitate dacă i-am dat chestorului P. aceste C.V.- uri la biroul dumnealui sau i le-am dat în altă parte (acasă la mine sau cu prilejul unei întâlniri cu acesta). Arăt că sunt bun prieten cu chestorul P.A. Relația noastră de prietenie datează din anii 1994-1995. Arăt că de mai mult timp eu doream să mă întorc să lucrez în Ministerul Administrației și Internelor și i-am comunicat chestorului P. acest lucru”.

Ulterior primirii actelor de la martorul A.A.P., martorul G.M.G. s-a întors la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și l-a contactat, din nou, telefonic pe inculpatul S.C. pentru a-i cere detalii în legăturile cu C.V.- urile și postit-ul primite: „Acesta mi-a spus să-i sun pe cei trei pentru a se înscrie la concurs. Așa cum am arătat, numărul de telefon al lui F. era pe post-it, iar celelalte două erau trecute pe cv-uri. I-am sunat pe cei trei, pe fiecare în parte, de pe mobilul meu pe care l-am menționat. Am vorbit cu toți trei. Eram oarecum stânjenit să-i întreb dacă vor să se înscrie la concurs, iar din discuții mi-am dat seama că știau de problemă. Menționez că într-una din discuțiile pe care le-am avut cu S., la telefon, acesta mi-a spus și pentru ce post trebuie să candideze fiecare dintre cei trei în parte. De asemenea, S. mi-a spus să fie ținute urgent concursurile, întrucât au pile mari la minister și, dacă întâmpin probleme cu testările medicale sau psihologice, să-l contactez.”

Nota - raport din 13 octombrie 2011, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob”, pentru Ministrul Administrației și Internelor.

Această primă notă - raport a fost primită la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care i-a dat-o căpitanului G.M.G. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în țară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești, să fie trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuție cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.M.G. că documentul trebuie refăcut. Despre acest aspect, martorul G.M.G. a relatat următoarele:” În zilele următoare am fost chemat din nou de colonelul G. care mi-a ordonat să fie refăcut raportul anterior, în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Ploiești trebuia trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Am refăcut raportul pe calculator, raportul purtând același număr și conținând aceleași aspecte ca și cel vechi, cu excepția faptului că în locul contabilului șef de la Ploiești am introdus funcția de șef al Direcției financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de șef al Direcției Financiare pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie”.

Cea de-a doua notă-raport din 13 octombrie 2010, a fost întocmită și semnată Ia o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 și poartă același număr ca și primul raport, cu toate că ambele note - raport sunt clasificate Secret de Serviciu, documente care ar fi trebuit să aibă un regim special.

Cea de-a doua notă-raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deși la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: „Colonelul G. a venit la mine în birou și mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul că, în loc de postul de contabil șef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești să fie trecut postul de șef Direcție Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat și prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general O.A.”.

Din verificările efectuate de către Corpul de Control al Ministrului Administrației și Internelor a rezultat că al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.M.G. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeași dată.

După semnarea celei de-a doua notă-raport de către inculpatul R.G.N., acesta a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcției Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administrației și Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C. Martorul a relatat că, în data de 18 octombrie 2010, a ajuns Ia sediul Ministerului Administrației și Internelor, a sunat pe interiorul la car