ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată:

Prin sentința penală nr. 73/2011 a

Tribunalului Vaslui au fost condamnați inculpații P.I. și D.G.G., ambii fără

antecedente penale, la câte o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, alături

de pedeapsa complementară a interzicerea exercitării drepturilor enumerate de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin.

(3) C. pen. prin schimbarea de încadrare juridică.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse arestarea preventivă începând

cu data de 27 mai 2010 la zi.

S-a luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă.

S-a confiscat de la inculpatul

D.G.G. un cuțit.

Au fost obligați inculpații

la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța în

sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

La data de 23 din 24

mai 2010 minora M.G. avea 14 ani și jumătate, în timp ce inculpații sunt majori.

Părinții minorei sunt

divorțați, iar minora a fost încredințată, împreună cu alți doi frați mai mici,

spre creștere și educare, mamei, U.M., care în anul 2007 a plecat la muncă în Italia.

Aceasta și-a lăsat copiii în grija străbunicii materne M.M., în vârstă de 82 ani.

Lipsită de supraveghere

atentă, minora și-a început viața sexuală, iar în noaptea de 23 din 24 mai 2010

a participat la discoteca organizată în localitatea B., unde a fost însoțită de

minorii V.A. și M.A.C.

La discotecă au participat

și inculpații P.I. și D.G.G., care nu au discutat cu partea vătămată.

În jurul orei 02

00

,

partea vătămată M.G. a plecat spre casă însoțită de martorii V.A. și M.C. În dreptul

unui pod, cei trei s-au întâlnit cu inculpații. Inculpații au abordat-o pe minoră

și i-au cerut să discute cu ei despre prietenul ei, B.A.A., despre care inculpatul

P.I. a afirmat că ar avea un conflict. Minora a dat curs solicitării, spunându-le

martorilor să plece, pentru că are de vorbit ceva cu inculpații.

Astfel, partea vătămată

a rămas în compania inculpaților și, și-au continuat deplasarea. În timpul deplasării,

inculpatul P.I. i-a spus în mod repetat părții vătămate că intenționează să-l agreseze

pe numitul B.A.A., prietenul ei, care a încercat să se apropie de ei, însă a fost

izgonit de cei doi inculpați. Minora i-a luat apărarea prietenului și, pentru că

inculpații nu păreau convinși, a acceptat propunerea inculpatului P.I. de a merge

la locuința lui, pentru a continua discuția.

Pe timpul deplasării,

inculpatul D.G.G. învârtea în mâini un briceag, însă partea vătămată nu și-a dat

seama de intenția celor doi.

În locuința lui P.I.,

acesta a băut țuică, iar D.G.G. a băut bere, servind-o cu un pahar și pe partea

vătămată. Ulterior, inculpatul D.G.G. s-a dezbrăcat la bustul gol și a început să

o mângâie și să o sărute pe minoră, care stătea pe pat în prezența celuilalt inculpat.

La un moment dat, inculpatul P.I. s-a ridicat de pe scaun, a stins lumina și a părăsit

încăperea, încuind ușa cu cheia prin exterior.

Rămas cu minora, inculpatul

D.G.G. a continuat să o sărute și i-a propus acesteia să întrețină un act sexual

cu el, dar minora a refuzat.

La scurt timp, a intrat

în încăpere inculpatul P.I., care a văzut că cei doi nu întrețin relații sexuale,

fapt pentru care i-a cerut inculpatului D.G.G. să părăsească încăperea, apoi a încuiat

ușa după plecarea acestuia.

Rămas singur cu partea

vătămată, inculpatul P.I. a izbit-o pe minoră în pat, i-a pus antebrațul unei mâini

pe gât, iar cu cealaltă mână a dezbrăcat-o, spunându-i că vrea să întrețină un act

sexual cu ea. Minora l-a refuzat și i-a cerut să o lase în pace, însă inculpatul

P.I. a continuat acțiunile sale, s-a dezbrăcat și a încercat să întrețină un act

sexual oral cu minora, poziționându-și organul genital în zona feței acesteia. Pentru

că minora s-a opus și s-a zbătut, inculpatul a lovit-o cu palma peste față, apoi

i-a desfăcut picioarele și a început să întrețină un act sexual normal cu ea. În

timpul actului sexual, inculpatul P.I. a afirmat de mai multe ori că o va agresa

pe minoră, însă nu a mai exercitat violențe asupra ei.

Inculpatul nu a ejaculat,

s-a ridicat de pe minoră și l-a strigat pe inculpatul D.G.G. Acesta a intrat în

încăpere și, fără a-i adresa vreun cuvânt minorei M.G., s-a urcat pe ea și a început

să întrețină un act sexual normal. În acest timp, inculpatul P.I. părăsise încăperea.

La scurt timp, în timp

ce inculpatul D.G.G. întreținea actul sexual cu minora, în încăpere a intrat P.I.

care i-a cerut celuilalt inculpat să se dea la o parte. Inculpatul D.G.G. a dat

curs solicitării, s-a așezat pe un scaun și a privit cum inculpatul P.I. s-a urcat

pe victimă, a întreținut cu ea un act sexual normal, în timpul căruia minora plângea

și îi solicita să înceteze. Inculpatul P.I. nu a luat în seamă rugămințile fetei,

a continuat actul sexual, iar la final a ejaculat pe abdomenul acesteia. Imediat,

în lipsa oricăror măsuri de igienă sau protecție, inculpatul D.G.G. s-a urcat pe

minoră și a început să întrețină un act sexual normal cu aceasta. Pentru că minora

a continuat să plângă și să ceară să fie lăsată în pace, inculpatul D.G.G. a încetat

actul sexual. Ulterior, acesta i-a spus minorei să se îmbrace, s-a îmbrăcat și el,

apoi a condus victima până la locuința ei.

Ajunsă acasă, minora M.G.

i-a trimis un mesaj pe telefonul mobil, numitului B.A.A., din care reieșea că ar

vrea să se sinucidă. În după-amiaza zilei de 24 mai 2010, minora a fost contactată

de martorul M.A.C. care a invitat-o la locuința lui, în prezența martorei V.A.,

cu care el era prieten. În timpul discuției telefonice, minora a plâns, dar nu a

spus martorului care era motivul.

În momentul în care partea

vătămată M.G. s-a întâlnit cu V.A., aceasta a constatat că minora avea ochii umflați

de plâns, iar când a fost întrebată ce a pățit, aceasta a spus că a fost violată

de inculpații P.I. și D.G.G. Ulterior și martorul M.A.C. a văzut starea în care

era minora, dar nu a purtat discuții asupra motivului.

Faptul că minora a fost

abătută și a plâns în zilele de 24, 25 și 26 mai a fost observat și de străbunică,

însă minora a refuzat să îi spună motivul. Abia în ziua de 26 mai 2010, după o discuție

telefonică avută cu mama ei, la îndemnul acesteia, partea vătămată i-a relatat străbunicii

cele întâmplate, iar ea a sesizat organele de poliție.

Minora M.G. a fost examinată

în cadrul Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui, iar din raportul de expertiză

medico-legală întocmit în cauză rezultă că minora a prezentat o echimoză la nivelul

pleoapei inferioare stângi și excoriații la nivelul regiunii cervicale, care pot

data din noaptea de 23 din 24 mai 2010. Aceste leziuni s-au putut produce prin loviri

cu sau de un corp dur, precum și prin comprimare (pentru leziunea de la nivelul

regiunii cervicale), iar pentru vindecarea leziunilor nu a necesitat zile de îngrijiri

medicale.

Întrucât minora M.G. a

afirmat că în timp ce se opunea întreținerii primului act sexual cu inculpatul P.I.,

l-a zgâriat pe acesta pe spate, inculpatul a fost și el examinat în cadrul aceluiași

serviciul medico-legal, iar din raportul de expertiză medico-legală întocmit rezultă

că inculpatul a prezentat leziuni traumatice de tipul excoriației și echimozei,

dispuse la nivelul hemitoracelui stâng și pe regiunea scapulară, pentru care nu

a necesitat zile de îngrijiri medicale.

În timpul urmăririi penale,

partea vătămată a avut o atitudine constantă și a relatat condițiile în care a fost

comisă fapta, explicând coerent și credibil contextul în care a ajuns să aibă raporturi

sexuale cu inculpații și că acestea au fost determinate prin actele de violență

și amenințările exercitate de către cei doi inculpați.

Inculpații au avut o atitudine

oscilantă în timpul procesului. La procuror inculpații au declarat că partea vătămată

a refuzat propunerea lui D.G.G. de a avea raport sexual cu el. Pe timpul raporturilor

sexuale minora a început să plângă și îi cerea lui P.I. să o lase în pace. Acesta

a continuat raportul sexual iar la finalizarea lui, D.G.G. a inițiat un al doilea

raport sexual, deși partea vătămată plângea și îi cerea să o lase în pace.

Recunoașterile parțiale

ale inculpaților din timpul urmăririi penale au fost retractate în timpul cercetării

judecătorești. De această dată, inculpații au susținut că i-au dat părții vătămate

unele sume de bani și că știau că partea vătămată obișnuia să întrețină raporturi

sexuale cu diferiți bărbați contra unor sume de bani.

Examinând declarațiile

inculpaților, în contextul întregului ansamblu probator administrat în cauză, Tribunalul

constată că acestea sunt nesincere.

Rezultă din declarațiile

părții vătămate că la terminarea petrecerii de la discotecă, aceasta a avut o discuție

cu prietenul ei B.A.A. Discuția a fost surprinsă în parte și de către inculpați

care au intervenit mai mult în scopul de a o aborda pe partea vătămată. Potrivit

unei înțelegeri pe care inculpații o avuseseră în timpul desfășurării discotecii,

aceștia sub un pretext privind conflictul ce exista între partea vătămată și prietenul

ei, au atras-o pe partea vătămată la locuința inculpatului P.I. Au invitat-o pe

partea vătămată să intre în locuință, sub pretextul că vor să continue discuția.

Partea vătămată a acceptat și a precizat că poate să rămână doar o jumătate de oră.

Inculpații care erau deja sub influența alcoolului au continuat să consume alcool,

respectiv țuică și bere.

La un moment dat, D.G.G.

s-a dezbrăcat la bustul gol și a început să o mângâie pe partea vătămată și să o

sărute. Pentru câteva momente, cei doi inculpați au ieșit din cameră și au revenit

reluând discuția despre răzbunarea asupra lui B.A.A. La un moment dat P.I. s-a ridicat

de pe scaun și a ieșit afară, stingând becul. La ieșire, a încuiat ușa cu cheia.

D.G.G., rămas singur cu partea vătămată, a început să o sărute și încerca să o dezbrace

pe aceasta, fără să reușească datorită opoziției ei.

După 2-3 minute, P.I.

a revenit în cameră. Văzând că D.G.G. nu a reușit să o dezbrace pe partea vătămată,

i-a făcut semn lui acesta să iasă afară din cameră și a rămas singur cu partea vătămată.

A tras de pantalonii acesteia și a reușit să o dezbrace. Pentru că partea vătămată

continua să se opună la intențiile inculpatului, acesta a lovit-o cu palma peste

față, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să abandoneze orice idee de a se

opune, astfel că inculpatul a avut un raport sexual normal cu aceasta. L-a strigat

pe D.G.G. care a venit în cameră și a avut și el un raport sexual cu partea vătămată,

deși a văzut că aceasta plângea și spunea că o doare organul genital și că vrea

să plece acasă. Inculpatul P.I. a ieșit din cameră, însă a revenit la scurt timp

și l-a tras de o parte pe inculpatul D.G.G. și s-a urcat el peste partea vătămată

și a continuat raportul sexual, care l-a finalizat ejaculând pe pat. Apoi peste

partea vătămată s-a urcat din nou inculpatul D.G.G. care a continuat actul sexual,

însă la rugămințile părții vătămate s-a oprit și i-a permis acesteia să se îmbrace

și a condus-o acasă.

Declarații părții vătămate

se coroborează cu declarațiile date de martori în timpul urmăririi penale și în

parte cu cele date la cercetarea judecătorească. Este evident că martorii au circumstanțiat

ceea ce au constatat imediat după săvârșirea faptei, având în vedere încercarea

întregii comunități, practic, de a-i caracteriza pozitiv pe inculpați și de a-i

scăpa pe aceștia, eventual, de răspunderea penală.

Declarațiile martorilor

trebuie apreciate în contextul întregului material probator administrat în cauză,

inclusiv cu datele ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală, raportul

de constatare tehnico-științifică privind detectarea comportamentului simulat și

raportul întocmit de psihologii din cadrul D.A.S.P.C. Vaslui. Din acest din urmă

act, rezultă că s-a încercat o evaluare psihologică a părții vătămate, dar s-a observat

la aceasta somatizarea efectelor trăite, transpirație continuă a mâinilor, plâns,

agitație psihomotrică, motiv pentru care nu s-a reușit consilierea psihologică a

părții vătămate.

Inculpații și martorii

au încercat să acrediteze ideea că partea vătămată era o persoană „ușuratică” și

că a avut relații intime cu mai mulți bărbați, atât din sat cât și din alte localități,

că a plecat de mai multe ori de la locuința străbunicii sale, fiind adusă înapoi

de către polițiști. Aceste susțineri par puțin credibile întrucât, pe de o parte

martorii nu au putut indica în concret cu ce persoane ar fi avut relații partea

vătămată iar, pe de altă parte, dacă lucrătorii de poliție ar fi fost solicitați

în mai multe rânduri să o aducă înapoi pe partea vătămată, aceștia ar fi trebuit

să încheie anumite acte și să ia anumite măsuri de protecție, ceea ce în fapt nu

s-a întâmplat.

Declarația martorului

D.G. trebuie privită cu circumspecție atâta timp cât declarațiile sale nu se coroborează

cu alte date concrete din dosar și este puțin credibil ca partea vătămată să abordeze

un bărbat care putea să-i fie tată, doar pentru a întreține raporturi sexuale în

schimbul unor sume de bani pe care în mod evident martorul nu avea de unde să îi

dea, el fiind paznic comunal.

În contextul în care s-au

desfășurat faptele este greu de crezut că partea vătămată ar fi acceptat să întrețină

raporturi sexuale cu doi bărbați mult mai în vârstă decât ea, urmărind sau nu să

obțină câte o sumă de bani de la aceștia. Nu trebuie ignorat faptul că inculpații

au avut inițiativa și au abordat-o pe partea vătămată conducând-o la domiciliul

lui P.I. fără să-i spună pe timpul deplasării că doresc să întrețină raporturi sexuale

cu aceasta. Modul conjugat în care inculpații au acționat, evidențiază faptul că,

într-adevăr, așa cum au declarat ei în primele declarații date la urmărirea penală,

între ei a existat o înțelegere în sensul de a avea în acea seară raporturi sexuale

cu partea vătămată. În realizarea acestei intenții ei au condus-o la locuința lui

P.I. și, pe rând, încuind ușa, stingând lumina, iar apoi exercitând violențe asupra

părții vătămate, au determinat-o pe aceasta să consimtă la consumarea raporturilor

sexuale.

Susținerile inculpaților

precum că partea vătămată ar fi consimțit la consumarea acelor raporturi sexuale,

iar apoi că i-ar fi dat și diferite sume de bani, sunt doar apărări de circumstanță,

de natură a atenua sau a înlătura răspunderea penală pentru fapta comisă.

Conduita părții vătămate

în societate, chiar dacă ar fi „ușuratică”, așa cum au încercat inculpații să demonstreze,

nu influențează în niciun fel existența faptei și vinovăția inculpaților. Fiecare

persoană are dreptul să aibă propria viață personală, ceea ce nu îndreptățește,

într-o situație dată, constrângerea ei la acte pe care nu le dorește și nu le acceptă.

Că partea vătămată nu a dorit să aibă raporturi sexuale cu inculpații în acea seară

rezultă din modul în care a debutat întâlnirea între ea și inculpați, aceștia din

urmă având inițiativa abordării și conducerii părții vătămate la locuința lui P.I.,

precum și din modul în care aceasta a fost determinată să accepte consumarea raporturilor

sexuale, respectiv prin constrângere și violențe exercitate de cei doi inculpați.

Dacă partea vătămată ar

fi dorit să obțină de la inculpați beneficii materiale, este evident că ea ar fi

avut inițiativa întâlnirii din acea seară și dacă ar fi urmărit să-i șantajeze pe

inculpați, ar fi avut posibilitatea să o facă înainte de sesizarea organelor de

urmărire penală.

În susținerea acestei

idei vine și conduita procesuală a părții vătămate care a solicitat doar tragerea

la răspunderea penală a inculpaților și nu a avut pretenții civile de la aceștia.

În acest context, declarațiile martorilor D.J.F., care pretinde că a fost sunată

de partea vătămată care a emis pretenții față de familiile inculpaților pentru a-și

schimba declarațiile, precum și ale lui D.C., care pretinde că a asistat la acea

discuție, sunt apreciate ca fiind nesincere și date pro-causa.

Faptul că inculpații au

acționat împreună în realizarea unei intenții pe care de comun acord au stabilit-o,

justifică aprecierea că aceștia au comis fapta de viol împreună, în sensul dispozițiilor

art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. Chiar dacă nu ambii inculpați au exercitat acte

de violență asupra părții vătămate, conduita și prezența lor, uneori în aceeași

cameră în care unul dintre ei avea raporturi sexuale cu partea vătămată sau în imediata

apropiere, au ajutat la constrângerea și la acceptarea în final a părții vătămate

să aibă raporturi sexuale cu ei. Inculpatul D.G.G. a sesizat că partea vătămată

plângea și solicita să fie lăsată în pace și aceasta ca urmare a violențelor exercitate

asupra ei de către inculpatul P.I., însă a avut și el raporturi sexuale cu partea

vătămată, beneficiind astfel de violențele exercitate asupra părții vătămate. Este

evident că partea vătămată, văzându-i pe cei doi inculpați care aveau doar un singur

scop și-a dat seama că rezistența ei este inutilă și astfel a cedat presiunilor

exercitate asupra ei.

Pentru aceste considerente

a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării

dispozițiilor art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

S-a considerat justificată

cererea de schimbare a încadrării juridice doar în sensul înlăturării dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen. Este adevărat că cei doi inculpați au comis mai multe

acte materiale care intră în conținutul infracțiunii de viol, însă acestea au fost

comise în aceleași împrejurări și nu la anumite intervale de timp care ar justifica

reținerea caracterului continuat al infracțiunii de viol.

În ceea ce privește agravanta

prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., solicitarea de înlăturare a acesteia a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Inculpații o cunoșteau

pe partea vătămată și știau că este elevă la școala din localitatea B. La această

școală sunt doar clasele I-VIII și partea vătămată nu putea să aibă mai mult de

14 ani în condițiile în care era elevă la acea școală.

Inculpatul D.G.G. a susținut

că era în relații apropiate cu partea vătămată și că discutau foarte des. De altfel

între familia părții vătămate și cea a inculpatului D.G.G. existau relații destul

de apropiate, ceea ce justifică încrederea pe care partea vătămată o avea în acest

inculpat și este logică explicația părții vătămate, în sensul că a acceptat să meargă

în locuința lui P.I., întrucât prezența inculpatului D.G.G. îi dădea încredere.

Inculpatul P.I. a dat

declarații contradictorii în ceea ce privește cunoștințele pe care le avea despre

partea vătămată. A susținut că știa foarte bine care era conduita și viața intimă

a părții vătămate, însă nu știa de vârstă are. Ca și inculpatul D.G.G., P.I. știa

că este elevă la școala din sat. Sub acest aspect, partea vătămată a declarat că

inculpatul P.I. știa câți ani are și chiar a întrebat-o care este vârsta ei, iar

ea i-a spus că are vârsta de 14 ani.

Pentru aceste considerente

a fost respinsă cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în sensul

înlăturării agravantei prev. de art. 197 alin. (3) C. pen.

Faptele inculpaților, așa cum au fost dovedite prin probele

administrate în cauză realizează conținutul infracțiunii de viol, prev. de art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Pentru săvârșirea infracțiunilor, inculpaților li s-a aplicat

câte o pedeapsă la

individualizarea cărora în cadrul general, prev. de art. 52

și 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret deosebit

de ridicat al faptelor comise, așa cum rezultă aceasta din modul în care inculpații

le-au comis, vârsta părții vătămate și urmarea produsă. S-a avut în vedere, de asemenea,

conduita oscilantă, preponderent nesinceră a inculpaților în timpul procesului penal.

S-a aplicat de asemenea

și pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen., raportat la infracțiunile de viol comise. Este evident că gravitatea

acestora îi fac pe inculpați nedemni de a alege, de a fi aleși în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității

de stat, precum și de a fi tutori sau curatori.

Pe durata executării pedepselor,

s-au interzis inculpaților P.I. și D.G.G., exercitarea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C.

pen.

S-a menținut starea de

arest a inculpaților P.I. și D.G.G. și s-a dedus din pedepsele aplicate acestora

durata arestării preventive de la 27 mai 2010 la zi.

S-a luat act că partea

vătămată M.G., asistată de mama sa U.M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D.G.G. un cuțit aflat la Camera de corpuri

delicte a instanței și înregistrat la poziția nr. P1/2010 din Registrul de corpuri

delicte a Tribunalului Vaslui.

În termen, hotărârea a

fost apelată de inculpatul D.G.G. cu motivarea că fapta realizează elementele constitutive

ale infracțiunii act sexual cu minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. având

în vedere că victima a acceptat să întrețină relații sexuale și în consecință solicită

achitarea pentru fapta de viol și urmare a schimbării de încadrare juridică să i

se aplice o pedeapsă orientată spre minimum special, că se impune înlocuirea măsurii

arestării preventive cu o altă măsură; de inculpatul P.I. cu motivarea că fapta

de viol nu există, că pedeapsa aplicată este prea mare.

La cererea inculpatului

D.G.G. a fost audiat martorul M.V., tatăl victimei, care a relatat împrejurările

în care a luat cunoștință de la victimă că aceasta a întreținut relații sexuale

cu inculpații.

Au fost depuse înscrisuri

care caracterizează persoana inculpatului D.G.G.

S-a reținut de către Curtea

de Apel Iași că apelurile formulate sunt fondate sub aspectul criticii care privește

individualizarea pedepselor.

S-a consemnat că este

întemeiată critica inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor dacă avem

în vedere toate împrejurările săvârșirii faptei, inclusiv percepția comunității

asupra victimei.

În raport de împrejurările

în care s-au consumat faptele, de ușurința cu care victima a acceptat să meargă

la domiciliul inculpatului P.I., de conduita generală bună a inculpaților până la

momentul săvârșirii faptelor, influența consumului de alcool al părților, pedepsele

principale aplicate sunt prea mari.

Pentru a da eficiență

și dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. pen., pedepsele au fost reduse în apropierea

minimului special prevăzut de art. 197 alin. (3) C. pen.

În baza art. 383 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a computat din pedepse timpul

arestării preventive de după pronunțarea hotărârii apelate.

Concret, pe calea deciziei

penale nr. 154 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași s-a dispus:

„Admite apelurile declarate

de inculpații P.I. și D.G.G., deținuți în Penitenciarul Iași împotriva sentinței

penale nr. 73 din 01 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul

nr. 2517/89/2010, pe care o casează în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

Reduce cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților P.I. și D.G.G., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev.

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., de la câte 14 ani

închisoare, la câte 11 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

Menține starea de arest

a inculpaților P.I. și D.G.G. și deduce din pedepsele aplicate acestora durata arestării

preventive de la 01 aprilie 2011 la zi.

Obligă pe inculpatul P.I.

la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce va fi suportată inițial

din fondurile statului.

Obligă pe inculpatul D.G.G.

la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat”.

În continuare împotriva

acestei hotărâri, în termen legal s-au exercitat recursuri de către aceleași persoane.

S-au invocat cazurile

de casare de la pct. 9, 14, 17 ale art. 385

9

C. proc. pen.

S-a specificat că decizia

nu este motivată, nu s-a făcut o analiză temeinică și o interpretare a probelor,

se impune schimbarea de încadrare juridică în art. 198 C. pen. vizând raportul sexual

cu un minor, precum și reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii lor.

Avem de a face cu infractori

primari, s-au depus caracterizări favorabile acestora, nu se cunoștea vârsta părții

vătămate, aceasta obișnuia să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane,

nu s-a prezentat niciodată la proces.

Instanța de recurs reține

însă că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate

și a făcut o încadrare corectă a faptelor săvârșite de inculpați.

Practic cazul de casare

de la pct. 9 invocat urmărește o reapreciere și o reinterpretare probatorie, favorabilă

inculpaților, ce s-ar impune a fi realizată la nivelul instanței de recurs.

Indiferent de încadrarea

în drept a criticilor, cert este că plângerea și declarația părții vătămate se coroborează

cu declarațiile martorei M.M. care a perceput de la partea vătămată la două zile

împrejurările în care a fost victima violului, în parte cu declarațiile martorilor

D.F., B.A.A., V.A., M.A.C. și M.V., precum și cu declarațiile inculpaților care

recunosc că au întreținut relații sexuale cu victima, specificând, în ideea de diminuare

a răspunderii penale - cu consimțământul acesteia.

În raport de declarațiile

martorilor M.A.C. și V.A., ale părții vătămate și ale inculpatului D.G.G. din cursul

urmăririi penale, declarații prin care au recunoscut săvârșirea faptei, cu expertiza

medico-legală din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni ce pot data din

data de 23 din 24 mai 2010, rezultă fără echivoc că relațiile sexuale au fost întreținute

fără a exista voința părții vătămate.

Din probele administrate

rezultă că relațiile sexuale au fost întreținute prin constrângerea victimei, prin

întrebuințarea de violențe de mică intensitate așa cum rezultă din cele două expertize

medico-legale.

Ambii inculpați fac parte

din aceeași comunitate cu partea vătămată, se cunoșteau anterior săvârșirii faptelor

cu aceasta, știau că este elevă, că are vârsta sub 15 ani, fără a se putea da alte

interpretări, atitudinile subiective raportat la aceste aspecte din partea inculpaților

necoroborându-se cu anumite considerente obiective în sens contrar învederate de

instanțele ierarhic inferioare.

Față de aceste împrejurări

fapta nu poate primi o altă încadrare juridică decât cea reținută de prima instanță,

consemnată și la nivelul instanței de apel.

Raportat la chestiunile

ce țin de individualizarea pedepsei principale, aspect esențial adus în discuție

de către inculpații recurenți, este de subliniat că în apel corecturile de rigoare

în ideea de a fi în fața unui raport echilibrat, obiectiv dintre fapte, persoane,

urmări, pe de o parte, și sancțiunile punitive de suportat, în alt plan, au fost

deja realizate.

Așa fiind, orice alte

intervenții pe acest palier juridic nu au suportul necesar în a fi primite, decizia

în ansamblul său este una pronunțată sub auspicii de deplină legalitate și temeinicie,

recursurile de față fiind de respins ca nefondate pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.I. și D.G.G. împotriva deciziei penale

nr. 154 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 27 mai 2010 la 13 aprilie

2012.

Obligă recurentul inculpat

P.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat

D.G.G. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.