ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 291/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 510 din 5 octombrie 2010 Tribunalul Iași a hotărât condamnarea inculpaților:

I. N.V., pentru săvârșirea infracțiunii de "viol", prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

II. I.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii de "viol", prevăzută și pedepsită de 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1), (4) C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pentru o durată de 5 (cinci) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare calculat în conformitate cu art. 110 C. pen.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen.

În baza art. 110

1

C. pen. s-a dispus, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și s-a impus respectarea, de către acesta, a obligațiilor prev. de art. 103 alin. (3) C. pen., respectiv.

- să nu frecventeze baruri, localuri, săli de internet și jocuri mecanice;

- să nu intre în legătură cu inculpatul N.V.

S-a dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

lit. a), b), c) și d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, precum și modalitatea de petrecere a timpului liber.

S-a dispus respectarea de către inculpat, pe durata termenului de încercare și după împlinirea vârstei de 18 ani, a următoarelor obligații prev. de art. 86

3

alin. (3) C. pen.:

- să urmeze un curs de calificare;

- să nu frecventeze baruri, localuri, jocuri mecanice;

- să participe la programele educative derulate de organul de supraveghere.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 110

1

alin. (3) C. pen. și asupra disp. art. 86

4

alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul major N.V. în solidar cu inculpatul minor I.A.C., cel din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente T. (fostă I.) L. (reprezentată în proces de N.I.) și I.D., să plătească părții civile minore P.N. suma de 7.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: S-a reținut că în noaptea de 23/24 august 2008 prin jurul orelor 24:00 inculpatul major N.V. a întreținut prin constrângere, imobilizarea mâinilor fiind asigurată de inculpatul minor I.A.C. și prin desconsiderarea refuzului victimei, un raport sexual cu partea vătămată minoră P.N., în vârstă de 14 ani și 9 luni la momentul comiterii faptei, cunoscând vârsta acesteia.

Starea de fapt a fost probată cu declarațiile martorilor C.P., R.I., A.D., M.V.C., B.A. și B.A. precum și cu Expertiza medico-legală nr. 5563/OF din 5 septembrie 2008 a I.M.L. Iași, procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată și inculpați, procesul-verbal de confruntare dintre inculpați.

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 15739 din 9 octombrie 2010 al I.M.L. Iași a rezultat că inculpatul I.A.C. a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei.

Instanța de fond a reținut că inculpatul I.A.C. a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, pe când inculpatul N.V. a avut o atitudine oscilantă nerecunoscând comiterea faptei.

Deși inculpatul I.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de viol, instanța de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în cea prev de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen. întrucât în alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de viol, infracțiune complexă, intră două activități, strâns legate între ele, respectiv o activitate principală, care constă în realizarea unui act sexual, de orice natură, și o activitate secundară, care constă într-o constrângere care poate fi fizică sau morală.

În speța de față, prima instanță a constatat că inculpatul minor I.A.C. a realizat activitatea infracțională care intră în elementul constitutiv al infracțiunii complexe de viol, respectiv activitatea secundară de constrângere, care s-a constituit într-o presiune fizică și psihică (inculpații și martorii oculari au recunoscut că partea vătămată plângea), ce a determinat înfrângerea rezistenții părții vătămate.

Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a dispus condamnarea inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului de executare, instanța a ținut cont de dispozițiile art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de împrejurările ce au generat ideea de a întreține relații sexuale, de contribuția fiecăruia dintre cei doi inculpați, de urmările grave efectiv produse, cât și de gradul de pericol social concret al faptelor, precum și de atitudinea procesuală și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul N.V. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât deși inculpatul minor I.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., el a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de ar. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., fără a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către acesta.

În motivarea apelului, inculpatul N.V. a arătat că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, întrucât partea vătămată P.N. a mers de bună voie cu cei doi inculpați "sub coastă" în afara satului, noaptea și nu s-a opus nici măcar formal la intențiile inculpaților, pe care le-a perceput și înțeles foarte bine, mai ales că, în antecedentele sale, există multe asemenea "aventuri" și "peripeții" pe care le-a căutat singură.

S-a susținut de către inculpatul N.V. că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii și nu rezultă din ele că el ar fi știut vârsta părții vătămate.

Pe de altă parte s-a mai arătat că mijloacele materiale de probă și urmărirea penală nu s-au efectuat conform normelor legale, solicitându-se restituirea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond care nu s-a pronunțat pe toate problemele ridicate privind cercetarea la fața locului și reconstituirea faptelor.

Inculpatul N.V. a mai precizat că pedeapsa aplicată este prea mare față de vârsta sa și lipsa antecedentelor penale, solicitând reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 81 din 12 aprilie 2011 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale 510 din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în latură penală și rejudecând, s-a menținut condamnarea inculpatului I.A.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. arătându-se că această încadrare a fost stabilită, conform art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că instanța de fond a analizat în mod judicios toate probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești și a stabilit corect că prin ele a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații.

Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpați și s-a reținut în mod corect vinovăția acestora.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor și urmările produse, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, ambii fiind infractori primari, inculpatul N.V. nerecunoscând săvârșirea faptei și având o atitudine necorespunzătoare în cauză, încercând să inducă în eroare organele judiciare iar inculpatul I.A.C. recunoscând și regretând sincer faptele comise.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cazul inculpatului N.V. scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât pentru executarea pedepsei minime aplicate în regim de detenție în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații N.V. și I.A.C. Inculpatul N.V. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Inculpatul I.A.C. a precizat, în scris, că înțelege să își retragă recursul.

Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:

Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 17 ianuarie 2012 inculpatul N.V. a solicitat ca judecata să aibe loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere poziția procesuală a acestui inculpat exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană.

Astfel, având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul N.V. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 197 C. pen. de la 10 ani la 7 ani și 4 luni închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Cât privește recursul declarat de inculpatul I.A.C., având în vedere declarația notarială prin care acesta arăta că își retrage recursul promovat în prezenta cauză, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a inculpatului, retragerea acestuia fiind făcută cu respectarea condițiilor legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.: Admite recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 81 din 12 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează Decizia penală nr. 81 din 12 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 510 din 05 octombrie 2010 a Tribunalului Iași, Secția penală, minori, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul N.V. referitor la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și rejudecând:

Condamnă pe inculpatul N.V., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și art. 13 C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.

Conform art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

Ia act de retragerea recursului declarat de I.A.C., împotriva Deciziei penale nr. 81 din 12 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori .

Cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatului N.V. rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul I.A.C. la plata a 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM