ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 531/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 914/F din 28 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului A.V.C., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Conform art. 65 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen.

a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/2010 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin neapelare. În temeiul art. 33 lit. c)-34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză și cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28/2010 a Tribunalului Constanța, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: să se prezinte la datele fixate, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, însărcinat cu supravegherea sa, pe toată durata termenului de încercare;- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării; - să nu intre în legătură cu coinculpații.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și 2 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. Prin aceeași sentință, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare, stabilit conform art. 86 2 C. pen.

Conform art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare în sarcina inculpatului s-au stabilit aceleași obligații și interdicții ca în cazul inculpatului A.V.C., mai puțin măsurile de control și îngrijire în vederea dezintoxicării. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.L.M.

la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 65 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare, stabilit conform art. 86 2 C. pen. Conform art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună acelorași obligații și restricții ca și V.V. și, în plus, să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori calificare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea și a pedepsei accesorii. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantități de cannabis, indisponibilizate la I.G.P.R. - C.J.S.E.O.; 5,55 gr., 7,20 rezină cannabis, 19,82 grame rezona cannabis, precum și a 5 comprimate MDMA + C.P.P. + cafeină. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume dobândite de aceștia în urma comercializării drogurilor: 500 lei de la A.V.C.

, 1000 lei de la inculpatul V.V. și 600 lei de la inculpatul D.L.M. Pe baza materialului probator administrat în cauză (declarațiile colaboratorului cu nume de cod „T.B.", procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite de către investigatorul sub acoperire „M.T.", procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate și interceptate audio, rapoartele de constatare tehnico- științifică și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, care au solicitat aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 01 iunie 2009 inculpații A.V.C. și V.V. au vândut colaboratorului cu nume de cod „T.B." cantitatea de 20,32 grame rezină de cannabis.

La data de 10 iulie 2009, inculpații A.V.C. și B.A.M., minoră, condamnată prin aceeași sentință la 10 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani, au vândut aceluiași colaborator 7,90 grame rezină de cannabis. De asemenea, la 16 iunie 2009 inculpatul D.L.M. a vândut colaboratorului introdus în cauză 15 comprimate ecstasy contra sumei de 600 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații V.V. și D.L.M. În apelul formulat de Parchet, sentința a fost criticată sub trei aspecte:- existența unor neconcordanțe între minuta olografă și dispozitivul hotărârii;- aplicarea netemeinică atât a prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen. cât și a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. în cazul inculpaților;- greșita stabilire a termenului de încercare care este prea scurt, în privința inculpatului A.V.C. Inculpații V.V. și D.L.M. au solicitat prin apeluri reducerea pedepselor aplicate. Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea a reținut că apelurile sunt nefondate, în sensul considerațiilor ce succed. Primul motiv de apel susținut de Parchet nu a putut fi primit, neexistând vreun temei de desființare a hotărârii în sensul art. 197 C. proc. pen. S-a apreciat că este reală împrejurarea că între minuta olografă și dispozitivul sentinței există o serie de diferențe absolut nesemnificative (de pildă, enumerându-se măsurile de supraveghere a inculpatului A.V.C., literele înșiruirii nu încep cu a) Conținutul este însă corect, în deplin acord cu prevederile art. 86 3 C. pen.

Alte minime inadvertențe sunt evidente erori materiale, fără semnificație și fără consecințe, despre care chiar în apel se arată că pot fi remediate pe calea prevăzută de art. 195 C. proc. pen. În ceea ce privește aplicarea concomitentă a prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și ale art. 74 lit. c) C. pen., în apelul Parchetului s-a afirmat de asemenea că cele două instituții nu se confundă, nefiind vorba deci despre o problemă de nelegalitate, ci eventual de netemeinicie. Or, Curtea a constatat că în raport de ansamblul datelor ce caracterizează persoana inculpaților și atitudinea lor, încă de la primele cercetări, reținerea circumstanței atenuante este pe deplin justificată. În fine, s-a apreciat că termenul de încercare stabilit pentru inculpatul A.V.C.

- 3 ani, se situează între limitele prevăzute de lege (2-5 ani) și nu există temeiuri să fie mărit Apelurile inculpaților V.V. și D.L.M. au fost considerate ca nefondate și respinse ca atare. S-a apreciat că, instanța de fond a manifestat clemență, justificată prin vârsta lor tânără și atitudinea sinceră manifestată și a stabilit măsuri neprivative de libertate. Nu se poate, în nici un caz, susține, că acest tratament sancționator ar fi prea sever și ar trebui reevaluat. În consecință, cum toate apelurile au fost considerate nefondate, ele au fost respinse ca atare, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.V., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în loc de art. 86 1 C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat V.V., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare,fiind valorificate toate circumstanțele favorabile inculpatului.

Așadar, înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 86 1 C. pen. pe o durată de 4 ani și 6 luni, ce a fost aplicată inculpatului de către instanța de fond, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în aceea că, la data de 01 iunie 2009 inculpații A.V.C. și V.V. au vândut colaboratorului cu nume de cod „T.B." cantitatea de 20,32 grame rezină de cannabis, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 1 C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea suspendării sub supraveghere pe o durată de 4 ani și 6 luni.

Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei și la schimbarea modalității de executare a acesteia, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., vârsta tânără precum și lipsa antecedentelor penale, au fost deja valorificate. Față de aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului V.V. și nici schimbarea modalității de executare. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 285/A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 285/A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.