ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 531/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 531/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 914/F

din 28 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală

s-a dispus, între altele,

condamnarea inculpatului A.V.C., în baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. la o pedeapsă de

3 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (2)

C. pen., combinat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a

interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 65 C. pen. a fost anulată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 28/2010 a Tribunalului

Constanța, rămasă definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 33 lit. c)-34 lit. b) și art. 35 C.

pen. au fost

contopite pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată în cauză și cea de 3

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28/2010 a Tribunalului

Constanța, inculpatul având de executat pedeapsa

cea mai grea, de

3 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare, sub supraveghere, pe o

durată

de 6 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit conform

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului

de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri

de

supraveghere și obligații: să se prezinte la datele fixate, trimestrial, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, însărcinat cu supravegherea sa, pe toată durata

termenului de încercare;- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de

domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8

zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să

justifice schimbarea

locului de muncă;- să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență;- să se supună măsurilor de

control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării;

- să nu intre în legătură cu coinculpații.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) și 2 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea

pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

Prin aceeași sentință, în temeiul art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul V.V.

la o

pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată

condiționat

executarea pedepsei sub

supraveghere pe o durată de 4 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare,

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare în

sarcina inculpatului s-au

stabilit aceleași obligații și interdicții ca în

cazul inculpatului A.V.C., mai puțin măsurile de control și îngrijire

în

vederea dezintoxicării.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5)

C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere

a pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea

pedepsei accesorii.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., combinat cu art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat

inculpatul D.L.M. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare. Conform art. 65 alin. (2) C. pen.,

combinat cu art. 2 din

Legea nr. 143/2000

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată

condiționat

executarea pedepsei sub supraveghere

pe o durată de 6 ani, termen

de

încercare, stabilit conform art. 86

2

C. pen. Conform art. 86

3

C. pen.

pe durata termenului de

încercare inculpatul a fost obligat să se

supună acelorași obligații și restricții ca și V.V. și, în plus, să

desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori

calificare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării

executării pedepsei principale

s-a dispus suspendarea și a pedepsei accesorii. În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantități de

cannabis, indisponibilizate la

I.G.P.R.

- C.J.S.E.O.; 5,55 gr., 7,20 rezină cannabis, 19,82 grame

rezona

cannabis, precum și a 5 comprimate MDMA + C.P.P. + cafeină. În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea

de la inculpați a următoarelor sume dobândite de aceștia

în urma

comercializării drogurilor: 500 lei de la A.V.C.

, 1000 lei de la inculpatul V.V. și 600 lei de la

inculpatul D.L.M.

Pe baza materialului

probator administrat în cauză (declarațiile

colaboratorului cu nume de cod „T.B.", procesele-verbale

de

redare a rapoartelor întocmite de către investigatorul sub

acoperire „M.T.", procesele-verbale de redare

a convorbirilor înregistrate și interceptate audio, rapoartele de constatare

tehnico-

științifică și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,

care au

solicitat aplicarea prevederilor art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.), tribunalul a reținut următoarea

situație de fapt: La data de 01 iunie 2009

inculpații A.V.C. și V.V. au vândut

colaboratorului cu nume de

cod „T.B." cantitatea de 20,32 grame rezină de cannabis.

La data de 10 iulie 2009,

inculpații A.V.C. și

B.A.M., minoră, condamnată prin aceeași sentință la

10 luni închisoare, a cărei executare a

fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani, au vândut

aceluiași colaborator 7,90

grame rezină de cannabis.

De asemenea, la 16

iunie 2009 inculpatul D.L.M. a

vândut colaboratorului introdus în cauză

15 comprimate ecstasy contra sumei de 600 lei.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe

lângă Tribunalul București

și inculpații V.V. și D.L.M.

În apelul formulat de Parchet, sentința a fost

criticată sub trei aspecte:- existența unor neconcordanțe între minuta olografă

și dispozitivul hotărârii;- aplicarea netemeinică atât a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. cât și a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. în cazul

inculpaților;- greșita stabilire a termenului de încercare care este prea

scurt, în privința inculpatului A.V.C.

Inculpații V.V. și D.L.M. au solicitat prin apeluri

reducerea pedepselor aplicate.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul

criticilor formulate, Curtea a reținut că apelurile sunt nefondate, în sensul

considerațiilor ce succed.

Primul motiv de apel susținut de Parchet nu a putut fi

primit, neexistând vreun temei de desființare a hotărârii în sensul art. 197 C.

proc. pen.

S-a apreciat că este reală împrejurarea că între minuta

olografă și dispozitivul sentinței există o serie de diferențe absolut

nesemnificative (de pildă, enumerându-se măsurile de supraveghere a

inculpatului A.V.C., literele înșiruirii nu încep cu a) Conținutul este însă

corect, în deplin acord cu prevederile art. 86

3

C. pen. Alte minime

inadvertențe sunt evidente erori materiale, fără semnificație și fără

consecințe, despre care chiar în apel se arată că pot fi remediate pe calea

prevăzută de art. 195 C. proc. pen.

În ceea ce privește aplicarea concomitentă a

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și ale art. 74 lit. c) C. pen.,

în apelul Parchetului s-a afirmat de asemenea că cele două instituții nu se

confundă, nefiind vorba deci despre o problemă de nelegalitate, ci eventual de

netemeinicie. Or, Curtea a constatat că în raport de ansamblul datelor ce

caracterizează persoana inculpaților și atitudinea lor, încă de la primele

cercetări, reținerea circumstanței atenuante este pe deplin justificată.

În fine, s-a apreciat că termenul de încercare stabilit

pentru inculpatul A.V.C. - 3 ani, se situează între limitele prevăzute de lege

(2-5 ani) și nu există temeiuri să fie mărit

Apelurile inculpaților V.V. și D.L.M. au fost considerate ca

nefondate și respinse ca atare.

S-a apreciat că, instanța de fond a manifestat

clemență, justificată prin vârsta lor tânără și atitudinea sinceră manifestată

și a stabilit măsuri neprivative de libertate. Nu se poate, în nici un caz,

susține, că acest tratament sancționator ar fi prea sever și ar trebui reevaluat.

În consecință, cum toate apelurile au fost considerate

nefondate, ele au fost respinse ca atare, conform

prevederilor art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.,

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul V.V., criticând decizia recurată prin prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs

susținute oral de apărătorul desemnat

din oficiu, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reducerea pedepsei și

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. în loc de art. 86

1

C. pen.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere

critica

formulată de către recurentul

inculpat V.V., întrucât

din actele și lucrările dosarului rezultă că

pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată, atât din

punct de

vedere al cuantumului acesteia cât

și a modalității de executare,fiind valorificate toate circumstanțele

favorabile inculpatului.

Așadar, înalta Curte, reține că, la individualizarea

pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile suspendării condiționate a

executării pedepsei sub supraveghere în

baza art. 86

1

C. pen. pe o

durată de 4 ani și 6 luni, ce a

fost aplicată inculpatului de către

instanța

de fond, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptei,

constând în aceea că, la data de 01 iunie 2009 inculpații A.V.C. și V.V. au

vândut colaboratorului cu nume de cod „T.B." cantitatea de

20,32 grame rezină de cannabis, persoana

inculpatului, care nu are

antecedente

penale, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut

fapta în conformitate cu art. 320

1

C

proc. pen., însă, scopul

educativ al

pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea suspendării

sub

supraveghere pe o durată de 4 ani și 6 luni.

Astfel, înalta Curte

a apreciat că nu au fost identificate alte

circumstanțe favorabile

inculpatului care să conducă la o

reindividualizare

a pedepsei și la schimbarea modalității de executare

a acesteia, inculpatul având o atitudine

procesuală constant sinceră

și

cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., vârsta tânără precum și lipsa

antecedentelor

penale, au fost deja valorificate.

Față de aceste considerente, înalta Curte, reține că în

cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

neimpunându-se

reducerea pedepsei aplicată inculpatului V.V.

și nici schimbarea

modalității de executare.

Față de aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., se va

respinge ca nefondat recursul declarat

de

inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 285/A

din 28 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 285/A

din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2012.