ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1501/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1501/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale, deliberând, a reținut că:

Prin Sentința penală

nr. 316 din 16 iunie 2011, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații:

A.V. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani

închisoare (2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea

nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. c) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen,

art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 6 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. a) C. pen.) cu executare în regim de detenție, menținând

stare de arest și deducând prevenția de la 11 iunie 2010 la zi;

- C.C.T. la o

pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 2 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. c) C. pen.) cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen. și constatând prevenția de la 11 iunie 2010 la 8 octombrie

2010;

- Z.S. la o pedeapsă

rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută

de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., 2 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen, art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C.

pen. și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și

c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.) cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenția asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. și constatând prevenția de la 11 iunie 2010 la 8

octombrie 2010;

- A.A. la o pedeapsă

rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare (1 an și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și

1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și

c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.) cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.;

- P.P.L. la o

pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare (1 an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 1 an închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76

lit. c) C. pen.) cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de încercare de 3 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a ridicat măsura

sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța din 14 aprilie 2010 asupra

autoturismului inculpatului A.V., marca M.V., înmatriculat în Spania.

În baza art. 118

alin. (5) C. pen. s-au confiscat 637 RON de la inculpatul C.C.T., 110 RON, 100

euro și 105 gr. de rezină de cannabis de la inculpatul A.V., 100 RON de la

inculpata P.P.L., 100 RON, 5.000 RON și 2,3 gr. de rezină de cannabis de la

inculpatul Z.S. și 2280 gr. de rezină de cannabis de la inculpații A.V. și

C.C.T..

Pentru a pronunța

această hotărârea, instanța de fond a reținut, în esență, că, în luna noiembrie

2009, inculpatul A.V., zis "M.", aflându-se în Spania a inițiat

constituirea unui grup pe teritoriul României care să distribuie cantități

importante de droguri de risc în Județul Iași, sens în care a luat legătura cu

inculpatul C.C.T., zis "Ti." sau "T.", căruia i-a propus să

comercializeze droguri atât personal cât și prin intermediul altor persoane pe

care urma să le racoleze, stupefiante ce urmau să i le trimită în țară.

În concret,

inculpatul A.V. a trimis 200 gr. hașiș pe numele prietenei inculpatul C.C.T.,

martora V.A.-M., droguri ce au fost comercializate de acesta împreună cu

numiții Z.C., zis "Ș." și A.Ș.E., zis "E." contra sumei 40

- 70 RON/gr. Ulterior, la începutul anului 2010 au fost implicați în

activitatea de distribuire a drogurilor și inculpații A.A. și pe Z.S., sens în

care în luna februarie 2010, inculpatul Z.S. a ridicat de la domiciliul

martorei G.I. un colet conținând doua bucăți de hașiș de câte 200 gr., pe care

i l-a dat martorei V.A.M., stupefiante ce au fost comercializate de cei trei

inculpați.

În cursul aceleiași

luni, inculpatul C.C.T. a luat legătura cu investigatorii sub acoperire

"F." și "M.", cărora le-a comunicat că inculpatul A.V.

poate trimite în țară cantități însemnate de rezină de canabis.

În perioada noiembrie

2009 - martie 2010, inculpatul C.C.T. a ținut permanent legătura telefonic cu

inculpatul A.V. stabilind împreună modalitatea de acțiune a grupului

infracțional, respectiv cantitățile de droguri comercializate, prețul,

identitatea membrilor grupului, aspecte rezultate din interceptarea

convorbirilor, declarațiile investigatorilor sub acoperire și ale inculpatului

C.C.T..

Revenind în țară în

luna martie 2010, inculpatul A.V. și inculpatul C.C.T. au stabilit o întâlnire

cu investigatorii sub acoperire, sens în care la data de 24 martie 2010, cei

doi s-au deplasat la București unde s-au întâlnit cu F. și M., ocazie cu care

inculpatul A.V. relatându-le că locuiește în Spania de mai mulți ani, le-a

comunicat că are legături cu o rețea de trafic internațional de droguri de

risc, putând face rost, astfel de la niște cetățeni marocani de rezină de

canabis, stabilindu-se un preț 13.000 euro pentru 2 kg de canabis, care urma să

le fie predate martorilor în luna aprilie în parcarea de la H.A.

La data de 9 aprilie

2010, inculpații A.V. și C.C.T., însoțiți de inculpata P.P.L. s-au deplasat la

sediul S.C. S.T. SRL din Iași, unde inculpatul A.V. a rămas afară pentru a

asigura zona, timp în care cei doi au ridicat un pachet cu hașiș, deplasându-se

apoi cu un taxi la locuința lui F.C. din localitatea Holboca, județul Iași,

unde au lăsat drogurile, inculpata primind suma de 100 RON, pentru că a acceptat

să primească pe numele ei coletul ce conținea hașiș.

La data de 12 aprilie

2010, inculpații A.V., C.C.T. și P.P.T. au ridicat drogurile la locuința lui

F.C., pe care le-au depozitat în autoturismul marca S.F., proprietatea lui

T.A., care în jurul orei 12,00 i-a urmat alături de inculpată, cu mașina, până

la restaurantului "H.A., unde inculpații A.V. și C.C. au intrat în incintă

întâlnindu-se cu investigatorii sub acoperire "F." și "M.",

iar la un moment dat de la o altă masă a venit investigatorul "M.D."

care le-a dat suma de 13.000 euro pentru droguri, după care acesta l-a însoțit

pe inculpatul C.C.T. afară pentru a lua marfa. În timp ce inculpatul A.V.

număra bani primiți, celălalt inculpat era prins în flagrant în parcare când îi

dădea investigatorului "M.D.", geanta care conținea 2 kg de hașiș.

Situația de fapt a

fost reținută pe baza declarațiilor investigatorilor sub acoperire, ale

martorilor T.A., V.A.M., G.E., G.I. și F.C., coroborate cu procesele-verbale de

transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpații A.V. și C.C.T.,

concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de

efectuare a percheziție la locuințele inculpaților A.V., C.C.T. și Z.S.,

procesul-verbal de prindere în flagrant din 12 aprilie 2010, procesele-verbale

de supraveghere operativă și cu declarațiile inculpaților de la urmărire

penală.

În drept, instanța de

fond a reținut că activitățile infracționale desfășurate de inculpații A.V.,

C.C.T., Z.S., A.A. și P.P.L. se circumscriu elementelor constitutive ale

infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea cuantumului acestora reținând

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. întrucât niciunul

dintre inculpați nu era cunoscut cu antecedente penale.

Față de inculpații

C.C.T., Z.S., A.A. și P.P.L. care au avut o poziție procesuală de recunoaștere,

instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare

de libertate, însă cuantumului pedepselor a fost stabilit diferenția în funcție

de implicarea fiecăruia în activitatea infracțională.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași și inculpații

A.V., P.P.L. și A.A..

Procurorul a invocat

nelegalitatea soluției sub aspectul omisiuni aplicării pedepsei complementare

față de inculpatul C.C.T., în condițiile în care era obligatorie, dar și a

reținerii circumstanțelor atenuante față de acesta în raport de implicarea și

contribuția sa la realizarea activității infracționale, sens în care a

solicitat majorarea pedepselor și executarea în regim de detenție a rezultantei

stabilite.

Inculpatul A.V. a

solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.,

întrucât nu există probe care să facă dovada implicării în activitatea grupului

infracțional din România, implicarea acestuia în traficul de stupefiante

rezultând doar pentru tranzacția din aprilie 2010 privind cele 2 kg de hașiș,

fiind de altfel și singurul act material care se circumscrie și infracțiunii de

complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, acesta

contribuind la aducerea în țară a stupefiantelor care au făcut obiectul

vânzării din 12 aprilie 2010.

Ca atare, s-a

solicitat condamnarea pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 2 și art.

3 din Legea nr. 143/2000, în formă simplă, la pedepse coborâte sub minimul

special prevăzut de lege, în raport de circumstanțele personale, dar și cele

reale ale comiterii faptelor.

Inculpata P.P.L. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a

avut intenția să facă trafic de droguri necunoscând conținutului pachetului.

Inculpatul A.A. a

solicita achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat

în eroare de fapt dat fiind că nu a cunoscut conținutul pachetului.

Prin Decizia penală

nr. 182 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelurile DIICOT - Serviciul Teritorial Iași și ale

inculpaților A.V., P.P.L. și A.A., extinzând efectele acestora și asupra

inculpatului Z.S., a desființat, în parte, pe latură penală, hotărârea atacată

și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.C.T.

în pedepsele componente, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. proc. pen. pe o durată de 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., înlăturând dispozițiile

art. 75 lit. a) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea

nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și reținând pentru acesta faptă

prevederile art. 74 lit. a) și c) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca

inculpatul C.C.T. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. proc. pen., după executarea pedepsei principale.

A înlăturat

dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8

din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., reținută în sarcina

inculpatului A.V. și a reținut pentru acesta faptă prevederile art. 74 lit. a)

C. pen.

A înlăturat

dispozițiile art. 75 lit. a) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., reținută în sarcina

inculpaților A.A., P.P.L. și Z.S. și a reținut pentru acesta faptă prevederile

art. 74 lit. a) și c) C. pen. menținând celelalte dispoziții ale sentinței

penale și starea de arest a inculpatului A.V., deducându-i prevenția la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că, deși în cazul infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pedeapsa este de la 3 la

15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar potrivit dispozițiilor art.

65 alin. (2) C. pen. pedeapsa complementară se aplică obligatoriu dacă legea o

prevede și cuantumul pedepsei principale este de cel puțin 2 ani închisoare, la

fond s-a omis să se constate incidența acestor dispoziții cu toate că

inculpatul C.C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

trafic de stupefiante.

Pentru aceste

considerente s-a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. proc. pen. pe o durată de 2 ani,

ca pedeapsă complementară.

De altfel, s-a

constatat că nici unuia dintre inculpați nu i-a fost aplicată pedeapsa

complementară, deși toți au fost condamnați pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 din Legea nr. 143/2000, însă, având în vedere că parchetul a criticat

hotărârea sub acest aspect doar cu privire la inculpatul C.C.T., s-a considerat

că acest motiv de apel nu poate fi extins, întrucât s-ar crea inculpaților o

situație mai grea.

S-a stabilit că

pedepsele aplicate inculpatului C.C.T. au fost just individualizate, în raport

de activitatea infracțională desfășurată, modalitatea de săvârșire, grad de

pericol social concret, precum și de datele care caracterizează persoana

acestuia, inculpatul, fiind infractor primar și recunoscând comiterea faptelor,

a colaborat, totodată, cu organele judiciare pentru a fi identificați toți

participanții la acțiunile ilicite, motiv pentru care s-a apreciat că în mod

corect scopul pedepsei poate fi atins și cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

S-a constatat că față

de acest inculpat au fost reținute eronat dispozițiile circumstanțe agravante

prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., în condițiile în

care niciunul dintre inculpați nu era minor la data săvârșirii faptelor, iar

latura obiectivă a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional

presupune ca două sau mai multe persoane împreună să desfășoare o asemenea

activitate pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Pe de altă parte, s-a

reținut că circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

sunt incidente pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului

C.C.T..

Pentru aceleași

considerente, instanța de prim control judiciar a înlăturat, după caz

dispozițiile art. 75 lit. a) și c) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și pentru

ceilalți inculpați, constatând și incidența dispozițiilor art. 74 lit. a) și c)

C. pen., respectiv art. 74 lit. a) C. pen.

Din coroborarea

materialului probator, respectiv declarațiile inculpaților C.C.T. și A.V., și

chiar și cele ale inculpatei P.P.L. s-a reținut că rezultă că aceasta a

cunoscut activitatea desfășurată de inculpați, acceptând, de altfel, să ridice

coletul cu droguri venit din Spania pe numele ei de la firma S.C. S.T. SRL,

primind în schimb 100 RON, precum și că a acceptat să participe la

transportarea drogurilor, cu mașina condusă de T.A., conformându-se tuturor

indicațiilor date de cei doi.

Pe de altă parte,

inculpata nu a oferit nicio explicație pertinentă cu privire la faptul că i-a

însoțit pe cei doi inculpați la restaurantul H.A. când au fost prinși în

flagrant de organele judiciare.

De altfel, din

activitățile desfășurate de inculpată pe care nu le-a negat rezultă că aceasta

a acționat cu intenție, având reprezentarea conștientă că aderă și sprijină un

grup infracțional în transportarea drogurilor în scopul comercializării, motiv

pentru care a fost apreciată soluția de condamnare ca fiind legală și

temeinică.

Vinovăția

inculpatului A.A. a fost reținut prin raportare la declarațiile inculpaților

C.C.T. și Z.S. potrivit cărora acesta cunoștea conținutul pachetului de 400

gr., în condițiile în care se deplasau săptămânal la domiciliul său pentru a

lua diferite cantității de droguri, după ce în prealabil le măsurau greutatea

cu un cântar lăsat la inculpat, precum și la propriile sale declarații și ale

martorului l.I., dat fiind că asista la porționarea și cântărirea

stupefiantelor, nefiind astfel în eroare de fapt.

Cu privirea la

inculpatul A.V. s-a reținut că în luna noiembrie 2009, după ce în prealabil s-a

înțeles telefonic cu inculpatul C.C.T., i-a trimis, prin societatea L.E. SRL

Iași, un colet de 1 kg hașiș, pe numele V.A.-M., pe care inculpatul C. l-a

ținut o săptămână la domiciliul său, constatând existența a 5 plăci de hașiș de

câte 200 gr. fiecare, cantitate ce a plasat-o apoi spre vânzare numiților Z.C.,

A.E., P.S. și G.I., ultimele două restituindu-i pachetele care au fost apoi

depozitate la inculpații Z.S. și A.A..

După primirea coletului,

inculpatul C. a fost sunat de inculpatul A.V. căruia i-a comunicat că

drogurile, dar că fiecare placă cântărește cu 9 - 11 gr. de hașiș, acesta

dându-i la rândul său asigurări că va discuta cu traficanții de origine

marocană urmând ca la trimiterea unui nou pachet să pună o placă de hașiș în

plus, aspecte ce au rezultat din proces-verbal de transcriere a convorbirilor

telefonice purtate de cei doi.

În consecință, s-a

constatat că actele materiale din luna noiembrie 2009 nu pot fi excluse din

activitatea infracțională a inculpatului A.V. fiind pe deplin dovedite de

înregistrările convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului C.C.T., ale

martorilor V.A.M., P.S. și G.I., A.Ș.E., motiv pentru care reținerea formei

continuate pentru infracțiunile de trafic de droguri și complicitate la

introducerea în țară de droguri de risc de către prima instanță este legală și

temeinică.

Organele judiciare

care s-au sesizat din oficiu la data de 16 februarie 2010, întrucât existau

indicii că inculpatul C.C.T. făcea parte dintr-o grupare infracțională ce

trafica cannabis, adus din Spania și introdus în țară prin intermediul firmelor

de transport și coletărie de pe raza județului Iași, iar în faza actelor

premergătoare cât și ulterior în cea de urmărire penală au strâns probe din

care a rezultat că inculpatul A.V. a acționat încă din luna noiembrie 2009,

pentru ca începând cu luna februarie 2010 să autorizeze folosirea

investigatorilor sub acoperire.

În acest context s-a

apreciat că investigatorii sub acoperire și colaboratorii au limitele impuse de

lege, respectându-se garanțiile conferite de art. 6 din Convenția și art. 68

alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare a inculpaților, activitatea

acestora limitându-se la a examina de o manieră pasivă acțiunile infracționale,

fără a exercita vreo influență de natură a instiga la comiterea de infracțiuni.

Contactul

investigatorilor cu inculpații a avut loc ca urmare a faptului că aceștia din

urmă căutau în mod constant cumpărători și vânzători de droguri, inculpatul C.C.T.

contactându-i și propunându-le să le vândă droguri.

Într-un final s-a

concluzionat că vinovății inculpaților A.V. și C.C.T. este dovedită dincolo de

orice dubiu în baza probelor administrate, aceștia luând hotărârea de a

comercializa droguri aduse din Spania, încă din luna noiembrie 2009, abia

ulterior în februarie 2010 intrând în contact cu investigatorii sub acoperire.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat, în termen, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași și inculpații A.V.,

P.P.L., C.C.T. și A.A..

Parchetul a criticat

hotărârea numai sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de

executarea a acesteia față de inculpatul C.C.T. arătând că în raport de

implicare inculpatului în activitatea infracțională și gravitatea faptelor

comise se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și a suspendării

condiționate a executării pedepsei rezultante.

Inculpații A.V. și

C.C.T. au solicitat reducerea pedepselor, prin acordarea unei mai mari eficiente

datelor favorabile care îi caracterizează.

Inculpata P.P.L. a

solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Inculpatul A.A. a

arătat că a fost în eroare întrucât nu a cunoscut conținutul pachetului lăsat

la domiciliul său motiv pentru care se impune achitarea sa.

Deși inculpatul A.A.

a arătat că a fost în eroare de fapt, în raport cu criticile dezvoltate în

ședință publică, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina recursul său

prin prisma cazului de casare reglementat de pct. 12 al art. 385

9

.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor

de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12, 14 și C. proc. pen., precum

și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași și de recurentul

inculpat A.V., ca fiind fondate, iar ale inculpaților P.P.L., C.C.T. și A.A. ca

neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Din împrejurările de

fapt, corect stabilite de instanța inferioare, rezultă, fără echivoc, că

probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul

cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă,

vinovăția inculpatei P.P.L. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, chiar dacă acesta a

încercat să acrediteze ideea că nu știa ce conține pachetul pe care l-a ridicat

de la societatea de curierat și, ulterior, la data de 12 aprilie 2010, l-a

transportat la restaurantul H.A.

Relevante în acest

sens sunt declarațiile inculpaților A.V. și C.C.T. care au confirmat că pe

numele inculpatei P.P.L. a fost trimisă cantitatea de 2 kg hașiș din Spania,

aceasta ridicând pachetul, i-a însoțit la locuința lui F.C. unde l-a lăsat

pentru câteva zile, pentru ca la data prinderii în flagrant inculpata împreună

cu T.A. să transporte cu mașina drogurile la restaurantul H.A., care se

coroborează cu procesele-verbale de supraveghere și de prindere în flagrant

conform cărora pachetul aflat într-o geantă i-a fost predat în parcarea

localului inculpatului C.C.T. de către inculpată, urmând să-i fie remis

investigatorului sub acoperire "M.D." și, nu în ultimul rând

declarația de recunoaștere parțială a inculpatei care a arătat că pachetul care

a fost trimis din străinătate pe numele ei, l-a transportat la solicitarea inculpaților

A.V. și C.C.T., fără însă să-i cunoască conținutul.

Oricum, modalitatea

în care au acționat inculpații A.V., C.C.T. și P.P.L. atât în ziua de 9 aprilie

2010 când au fost ridicate drogurile de la firma de curierat (asigurarea pazei

de către inculpatul A.V. în timp ce ceilalți doi luau pachetul livrat din

străinătate, deplasarea acestora la locuința lui F.C. în două mașini separate)

cât și la data prinderii în flagrant depozitarea coletului în mașina lui T.A.

care împreună cu inculpata l-a transportat în apropierea H.A., secondând

autoturismul în care se aflau inculpații A. și C., staționarea în apropierea

localului pentru a nu atrage atenția, deplasarea ulterioară în parcarea

acestuia ca urmare a apelului telefonic primit de inculpată pentru a remite

pachetul inculpatului C.C.T., în timp ce inculpatul A.V. număra banii primiți

pentru marfă în incinta localului unde se discutaseră termenii tranzacției),

prin desfășurarea de activități materiale concordante, fiecare contribuind

nemijlocit la realizarea traficului de droguri conform sarcinilor prestabilite,

demonstrează faptul că inculpata știa ce conține pachetul, prudența manifestată

de cei patru și derularea evenimentelor nefiind justificată în condițiile în

care nu ar fi cunoscut caracterul ilicit al acțiunilor sale.

De altfel, atitudinea

inculpatei P.P.L. care a acceptat să fie trimise drogurile din Spania pe numele

său, primind în schimb o sumă de bani și respectarea indicațiilor date de

inculpații A.V., C.C.T. în realizarea activităților pentru plasare drogurilor

în siguranță, dar și în scopul vânzării, demonstrează apartenența inculpatei la

grupul infracțional constituit pentru a distribui stupefiantele trimise cu

ajutorul inculpatului A.V. din străinătate de o rețea de traficanți marocani.

De asemenea probele

administrate în cauză relevă faptul că și inculpatul A.A. a cunoscut conținutul

pachetului pe care inculpații C.C.T. și Z.S. l-au lăsat la domiciliul său în

luna februarie 2010, aceștia venind săptămânal să porționeze în cantități

diferite drogurile pentru a le distribui mai departe, sens în care le

cântăreau, la operațiuni fiind prezent și inculpatul A., împrejurări confirmate

de declarațiile inculpaților C. și Z., ale martorului I.I., dar nu în ultimul

rând de propriile declarații ale inculpatului care a recunoscut că a deținut la

domiciliul său coletul și un cântar pe care îl aduseseră ceilalți doi

inculpați. Depozitarea pachetului la domiciliul său în condițiile în care și

inculpații C.C.T. și Z.S. locuiau la casă cu curte, vizitele săptămânale ale

acestora, ocazie cu care au adus și un cântar, derulând și anumite activități

dovedește că inculpatul A.A. a cunoscut conținutul pachetului, nefiind în

eroare cu privire ia acest aspect, acordând chiar sprijin celor implicați în

acțiunile ilicite de trafic de droguri de risc, drept urmare, Înalta Curte

constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri de risc în formă continuată, dar și cele ale infracțiuni de

sprijinire a unui grup infracțional, atât din punct de vedere al laturii

subiective cât și din punct de vedere al laturii obiective, inculpații P.P.L.

și A.A. acționând cu intenție directă, motiv pentru care nu se poate reține

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se reține

că, în recurs, la termenul din 10 mai 2012, inculpatul A.V. a solicitat ca

judecata să se realizeze pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,

sens în care și-a exprimat fără echivoc poziția procesuală de recunoaștere a

faptelor așa cum au fost stabilite prin rechizitoriu, cu consecința aplicării

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta

Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 alin. (1)

C. proc. pen., întrucât, în cauză, cercetarea judecătorească a început anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, iar solicitarea inculpatului A.V. de

aplicare a dispozițiilor referitoare la procedura recunoașterii vinovăție s-a

făcut potrivit art. XI din O.U.G nr. 121/2011 publicată în M. Of. nr. 931 din

29 decembrie 2011 la primul termen de judecată cu procedură completă, imediat

următor intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv, în recurs, la

data de 10 mai 2012, în condițiile în care hotărârea instanței de apel a fost

pronunțată la data de 21 noiembrie 2011.

Pentru considerentele ce preced se va proceda la

aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca pedepsele

aplicate inculpatului A.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 8 din Legea

nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. să fie reduse de la 2 ani

închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, iar cea pentru infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare,

cu reținerea pentru toate cele trei infracțiuni a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și menținerea aceleiași modalități de

executare a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, respectiv în regim de

detenție.

La stabilirea

pedepselor în acest cuantum, Înalta Curte, raportându-se la criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., a avut în vedere circumstanțele în care au fost

comise faptele, respectiv contribuția determinantă a inculpatului în

activitatea infracțională, caracterul continuat al infracțiunilor la legea

drogurilor, gradul de pericol social generic rezultat din limitele de pedeapsă

stabilite de lege pentru fiecare infracțiune, dar și a celui concret ce reiese

din modalitate de realizare a acțiunilor ilicite, cantitatea drogurilor

traficate și importanța valorilor sociale, precum și datele care caracterizează

persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea de

recunoaștere a faptelor (valorificată prin incidența dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), motiv pentru care aplicarea unei pedepse rezultante

în cuantumul anterior menționat cu executarea în regim de detenție este de

natură a asigura reeducarea inculpatului și a realiza scopul preventiv prevăzut

de art. 52 C. pen.

Referitor la

pedepsele aplicate C.C.T. Înalta Curte constată că, în cauză, instanțele

inferioare nu le-au individualizat corect, tratamentul sancționator fiind

criticabil sub aspectul modalității de executare, care nu este apt a asigura în

concret realizarea scopului stabilit de dispozițiile legale aplicabile în

materie.

Reducerea pedepselor

sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii prevederilor art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. este justificată în opinia Înaltei Curții în

raport de circumstanțele favorabile care caracterizează persoana inculpatului,

respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția constant sinceră, vârsta

fragedă, date care reprezintă tot atâtea elemente care în mod corect au condus

în procesul de individualizare judiciară a pedepsei la condamnarea acestuia la

o pedeapsă rezultantă de 2 ani de închisoare, al cărei cuantum însă nu trebuia

să fie mai mic, așa cum a solicitat inculpatul.

De altfel, la

alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate atât de instanța de fond cât

și cea de prim control judiciar ar fi trebuit să țină seama, cu precădere, de

natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege (sănătatea publică) și

puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul continuat al infracțiunii de

trafic de droguri și gravitatea faptelor dedusă atât din limitele de pedeapsă

prevăzute de lege cât și din implicarea inculpatului în activitatea

infracțională, acesta preocupându-se de racolarea de persoane care să îl ajute

în traficarea stupefiantelor, precum și cantității de hașiș vândută și să nu

acorde o eficiență sporită circumstanțelor personale ale inculpatului C.C.T.,

care fuseseră deja valorificate în operațiunea de individualizare judiciară a

tratamentului sancționator, fiind reflectate în pedepse coborâte sub limita

minimă prevăzută de lege.

Ca atare, toate

aceste considerații exclud aplicarea unei pedepse rezultante a cărei executare

să fie suspendată, întrucât tratamentul sancționator pe lângă rolul de

constrângere, are și o finalitate de exemplaritate, iar felul și modalitatea de

executare trebuie individualizate în așa fel încât să convingă inculpatul

C.C.T. de necesitate respectării legii și a evitării în viitor de a comite alte

fapte penale.

În consecință, față

de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune executarea în

regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, întrucât numai o

asemenea modalitate de executare a sancțiunii penale este în măsură să asigure

reeducarea inculpatului C.C.T. și realizarea scopului preventiv - educativ

prevăzut de art. 52 C. pen.

Constatând, așadar,

că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași și

inculpatului A.V., casând în parte hotărârile atacate, va reduce pedepsele

aplicate inculpatului A.V. în condițiile dezvoltate anterior, va înlătură

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., art. 83 C. pen. și art. 71 alin. (5)

C. pen. față de inculpatul C.C.T., menținând celelalte dispoziții ale sentinței

și deciziei, respingând ca nefondate recursurile inculpaților P.P.L., C.C.T. și

A.A. și deducând prevenția la zi pentru inculpatul A.V. și de la 11 iunie 2010

la 8 octombrie 2010 pentru inculpatul C.C.T..

Având în vedere că

recurenții inculpați P.P.L., C.C.T. și A.A. sunt cei care se află în culpă

procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT

- Serviciul Teritorial Iași și de recurentul inculpat A.V. împotriva Deciziei

penale nr. 182 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia penală atacată și Sentința penală nr. 316 din 16 iunie 2011 pronunțată

de Tribunalul Iași, secția penală și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A.V. în pedepsele componente

de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 6 ani închisoare.

Face aplicarea art.

320 C. proc. pen. reduce pedepsele aplicate inculpatului A.V.:

- de la 2 ani

închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.;

- de la 2 ani

închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.;

- de la 6 ani

închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., art. 83 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în

privința inculpatului C.C.T..

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat C.C.T., durata reținerii și a arestării preventive, de la

11 iunie 2010 la 8 octombrie 2010.

Menține celelalte

dispoziții ale ambelor hotărâri.

Respinge, ca

nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați P.P.L., C.C.T. și A.A.

împotriva aceleiași hotărâri.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat A.V., durata reținerii și a arestării

preventive, de la 11 iunie 2010 la 10 mai 2012.

Obligă recurenții

inculpați P.P.L., C.C.T. și A.A. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, pentru recurentul inculpat A.V. în sumă de 75

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - CL