ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4208/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 398 din 9 noiembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița i-a condamnat pe inculpații: - B.D.N.M. și O.C. la câte 6 pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare (4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani, deducând prevenția de la 12 mai 2009 la 6 septembrie 2010, respectiv de la 6 iunie 2009 la 6 septembrie 2010; - B.C. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani, deducând prevenția de la 12 mai 2009 la 6 septembrie 2010; - C.M. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani; - M.A. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

și 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani; - S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I. la câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și deducându-le prevenția primilor trei; - M.C.F. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.; - N.I. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I., M.C.F. și N.I. pentru săvârșirea câte unei infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. - (1) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. ) raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de CEC Bank Sucursala Târgoviște, fiind obligați în solidar la despăgubiri civile inculpații A.M., C.M., B.D., N.M., O.C.M.

și M.A. la 6.723,77 RON și dobânzi; inculpații C.A., C.M., N.M. și O.C.M. la 154,20 RON și dobânzi; inculpații S.I., C.M., B.D., B.C., O.C.M. la 32.692,63 RON și dobânzi; inculpații S.B.V., C.M., B.D.N. 618,31 RON și dobânzi; inculpații T.M., C.M., B.D., N.M. și O.C.M. la 14.023,83 RON și dobânzi și inculpații M.D., C.M., B.D., O.C.M. și N.M. la 6.710,61 RON și dobânzi. S-a luat act că inculpații S.M., D.M.C., S.F., U.D., C.I.B., N.I., D.M., M.A. au achitat integral prejudiciul cauzat părții civile CEC Bank Sucursala Târgoviște. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpata O.C.M. tehnica de calcul folosită la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

s-au confiscat de la inculpați bani obținute prin săvârșirea infracțiunilor: de la C.M. și B.D. 46.300 RON; de la O.C.M. 600 RON; de la C.M., B.D. și B.C. 16.300 RON; de la C.M. 25.300 RON; de C.M. și B.C. 8.300 RON; de la B.D. 21.700 RON. În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-au desființat înscrisurile false folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că în lunile februarie - martie 2007, în vederea obținerii în mod fraudulos de credite bancare, inculpații C.M., B.D., O.C.M., au inițiat un grup infracțional organizat la care au aderat inculpații N.M., B.C. și M.A., participația lor fiind determinată de sarcinile primite, de modul de organizare a grupului și de scopul urmărit.

Astfel, inculpații au falsificat piesele dosarelor de creditare (contract individual de muncă, adeverință de venit, factură de utilități, carnete de muncă etc), banii obținuți .împărțindu-i între ei și titulari contractelor de credite obținute prin inducerea în eroare a părților civile. S-a reținut că titulari ai contractelor de credite au fost inculpații S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., I.F., A.M., U.D., M.D., N.I. și M.C.F., în timp ce de falsificarea actelor se ocupa inculpata O.C.M. fie prin scrieri de mână, (completare cu date neconforme realității), fie prin folosirea tehnicii de calcul, la domiciliul acesteia fiind găsite mai multe bucăți de hârtie cu impresiunea ITM-ului, care era aplicată pe actele contrafăcute și xerocopiate, relevante sub acest aspect fiind apreciate și declarațiile inculpatului C.M.

și raportul de constatare tehnică grafică/expertiza de grafologică. Grupul infracțional organizat era coordonat de inculpații C.M. și B.D., care împreună cu inculpatul B.C. profitând de starea materială precară a unora dintre coinculpați sau având acordul acestora (S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., I.F., A.M., U.D., M.D., N.I., M.C.F.) îi racolau în scopul obținerii de credite, în timp ce inculpații O.C.M. și N.M. falsificau actele necesare încheierii contractelor. Coinculpații racolați, care de regulă nu aveau un loc de muncă și prin urmare nu puteau obține în mod legal credite bancare, predau actele lor de identitate pentru întocmirea pieselor dosarului de creditare și în baza acestora se falsificau contracte individuale de muncă, adeverințe de venit și facturi de utilități.

Apoi, „persoane racolate erau prelucrate", sens în care erau învățați să declare organelor de poliție în cazul în care ar fi depistate că au fost păcăliți cu angajarea sau că au fost forțați să facă creditul de către necunoscuți. Datele de identificare ale firmelor „angajatoare" și numele administratorilor, contabililor sau directorilor economici, erau luate de pe internet de către inculpata O.C.M., de regulă de pe site-urile Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor ori Camerei de Comerț, iar adeverințele de venit care aveau o rubrică destinată salariului brut și una pentru salariului net, erau completate corespunzător de aceiași inculpată care știa cum să coreleze datele dintre cele două valori.

În adeverințele de venit erau trecute numerele de telefon fix ale martorilor M.Gh., M.D., mama inculpatei O.C.M. și M.Gh., tatăl vitreg al inculpatei O.C.M., ca fiind datele de contact ale societății angajatoare. Aceiași inculpată, în calitate de reprezentant al societăților comerciale angajatoare confirma realitate datelor înscrise în adeverința de venit și în contractul individual de muncă. Formularele de contracte individuale de muncă se completau, prin scriere de mână, atât cu datele societății comerciale angajatoare cât și cu datele de identitate ale persoanelor racolate (coinculpați), apoi li se aplica ștampila firmei și un înscris cu dimensiunea de aproximativ 3 x 3 cm, pe care erau atașate impresiunile Inspectoratului Teritorial de Muncă, în final era xerocopiat, iar inculpata O.C.M.

menționa olograf „conform cu originalul", semna în numele directorului firmei angajatoare și ștampila, în această ultimă formă, contractele de muncă erau introduse în dosarul de creditare, împrejurări reținute de judecătorul fondului pe baza raportului de constatare grafică, expertizei criminalistică grafologice și a declarațiilor lui C.M. și O.C. Formularul adeverințelor de venit era procurat de la părțile civile, completat prin scriere de mână cu datele societății angajatoare și ale persoanei racolate de către inculpații B.C. și N.M., fiind apoi trecut fictiv numărul de telefon fix al angajatorului, salariul brut și salariul net al coinculpatului, în final fiind semnat la rubricile destinate reprezentantului firmei și ștampilat.

Facturile de utilități ale persoanelor racolate erau falsificate de către inculpata O.C.M., cu ajutorul tehnicii de calcul. Transportul coinculpații racolați și al nucleului grupului infracțional sediul părților civile pentru depunerea dosarelor și pentru a ridicarea banilor era efectuat de către inculpatul M.A., care primea în schimb o parte din banii obținuți în mod fraudulos, aspecte reținute din coroborarea declarațiilor inculpaților C.M., C.B., A.M., I.F. Dosarul de creditare era înmânat persoanei racolate-coinculpate care îi memora conținutul pentru a putea să răspundă corect întrebărilor adresate de funcționarul bancar. La sediul părții civile inculpații racolați erau însoțite de inculpații B.D., B.C., M.A.

și C.M., care-i sfătuiau cum să se comporte în fața funcționarilor bancari. Relevante în fundamentarea vinovăției inculpaților C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C. și M.A. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 au fost apreciate declarațiile inculpaților C.M., S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., rapoartele tehnico științifice grafologice, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de confruntare și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii. S-a reținut că inculpatul S.F. a obținut creditul bancar cu ajutorul inculpaților B.D. și N.M.; inculpații S.I., S.M., D.M., T.M., D.M. și S.B.V.

cu cel al inculpaților B.D. și C.M.; inculpata C.A. cu cel al inculpatului C.M.; inculpatul C.I.B. cu cel al inculpaților B.C. și M.A.; inculpatul A.M. cu cel al inculpaților B.D., C.M. și M.A.; inculpatul I.F. cu cel al inculpaților B.D., C.M., O.C.M. și M.A.; inculpatul M.D. cu cel al inculpaților B.D., C.M. și O.C.M.; inculpatul N.I. cu cel al inculpaților C.M. și B.C.; iar inculpatul M.C. cu cel al inculpatului B.C.. Pentru inculpații S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în modalitatea normativă a „aderării" s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența acestei forme a infracțiunii.

Pornind de la aceste considerații, judecătorul fondului a constatat că acțiunile inculpaților S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C. nu echivalează cu activitatea de „aderare" în sensul normei de incriminare, ci cea conformă înțelesului comun al acestui verb, adică a se lipi/fixa/atașa printr-o solidaritate conștientă, cuiva/la ceva pentru obținerea unui credit de nevoi personale. Edificatoare sub acest aspect au fost apreciate declarațiile inculpatelor C.A., D.M.C. și S.B.V. de la urmărire penală și din instanță. Pentru aceste rațiuni, instanța de fond apreciat că activitatea inculpaților S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C.

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În drept, s-a stabilit că activitatea inculpaților B.D., N.M., O.C.M., C.M. și M.A. se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (diferite forme de participație) și art. 290 C. pen., în timp ce pentru restul inculpaților sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 290 C. pen. S-a reținut în cazul infracțiunii de înșelăciune și agravanta de la alin. (5) al art. 215 C. pen., pentru inculpații din nucleul grupului infracțional, întrucât aceștia au realizat o activitate de obținere în mod fraudulos a mai multor credite bancare, iar totalul sumelor de bani depășește valoarea stabilită în art. 146 C. pen.

Față de inculpatul M.A. care a asigurat transportul persoanelor racolate și al inculpaților din cadrul nucleului grupului la instituții bancar pentru depunerea dosarelor și ridicarea sumelor de bani, împrejurări faptice reținute în baza susținerilor constante ale inculpaților C.M., C.I.B. și A.M., s-a stabilit că acțiunile sale S-a mai constatat că modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, materializată prin încheierea unor contracte de credit bancar în nume personal de către persoanele racolate care în schimbul unei părți din suma împrumută au acceptat să se prezinte la instituția bancară și să uzeze de adeverințe de venituri și contracte individuale de muncă false realizează conținutul constitutiv al infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

La individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv faptele; amploarea prejudiciilor; metodele folosite pentru săvârșirea activității infracționale; gradul de organizare și calitatea atribuită în interiorul grupului; conduita socială anterioară ; antecedența penală; poziția procesuală; încercarea sau chiar înlăturarea efectelor infracțiunii; pericolul social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni și de persoane implicate în activitatea infracțională; perseverența infracțională; capacitatea reală a persoanelor inculpate de a se îndrepta, în raport de care a apreciat că inculpații C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C., M.A. trebuie să execute pedepsele în detenție, în timp ce pentru ceilalți inculpați suspendarea condiționată a apărut ca suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe latură civilă obligarea inculpaților la repararea pagubelor s-a făcut în solidar stabilindu-se în raport de participarea acestora la fiecare acte material, a Împotriva acestei hotărâri au declarat apel DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. și C.I.B. Parchetul a criticat greșita achitare a inculpaților S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I., M.C.F. și N.I. pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât, chiar dacă aceștia nu au avut roluri bine definite în cadrul grupului, din probele administrate în cauză rezultă că nu se au sprijinit grupul infracțional organizat în condițiile în care au luat credite în nume propriu, banii împărțindu-i cu inculpații care formau nucleul acestui grup, precum și reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.

față de toți inculpații, în raport de circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale acestora. S-a mai invocat nelegalitate pedepsei aplicate inculpatului M.A., întrucât pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aplicarea circumstanțelor atenuante permitea reducerea pedepsei până la minimul special de 3 ani închisoare, a inculpatului C.I.B. în condițiile în care acesta este recidivist postexecutoriu, dispoziții care însă nu au fost reținute în sarcina sa, dar și a pe inculpatului M.C.F. dat fiind faptul că deși s-a constatat incidența circumstanțelor atenuante pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune în contracte.

Inculpatul B.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât activitatea nu s-a desfășurat după un plan, coordonat și organizat, iar în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. Inculpatul B.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, întrucât nu sunt probe din care să rezulte că a racolat potențiali beneficiari ai creditelor bancare și a falsificat cele trei adeverințe, relevante fiind declarațiile inculpaților C.I.B.

și M.C. Inculpatul N.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât declarațiile inculpaților și martorilor dovedesc că nu cunoștea nicio persoană din grup, cu excepția unui coleg de serviciu, iar în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen., în raport de probleme grave de sănătate și faptul că are în îngrijire cinci copii minori.

Inculpatul M.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu i-a cunoscut pe ceilalți coinculpați, iar activitatea sa s-a limitat la a-l transporta cu taxiul pe inculpatul B.C., schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. Inculpata O.C.M. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât l-a cunoscut doar pe inculpatul C.M., schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în raport de lipsa antecedentelor penale, și împrejurarea că are un copil minor.

Inculpatul C.M. a solicitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru a exista un grup infracțional organizat, precum și reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni în sensul reținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen., având în vedere conduita și poziția procesuală. Inculpata S.B.V. a solicitat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul N.I. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât are discernământul diminuat în raport cu infracțiunile comise. Inculpatul I.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.

Inculpatul C.I.B. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât i-a lipsit intenția de a induce în eroare dat fiind faptul că s-a folosit de acte originale, iar pentru infracțiunea de fals pentru că s-a aflat în eroare și în subsidiar, reindividualizarea pedepselor în raport de împrejurarea că acoperit prejudiciul. Prin Decizia penală nr. 164 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița și al inculpatei O.C.M. a desființat în parte sentința atacată și rejudecând a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților M.A., S.F., M.C.F.

și N.I. în pedepsele componente; a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 3 ani de închisoare; i-a condamnat pe inculpații S.F. și N.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani ca pedeapsă complementară; l-a condamnat pe inculpatul M.C.F.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 1 an și 3 luni închisoare; a contopit pedepsele aplicate celor 4 inculpați cu cele din sentința atacată, stabilind să execute pedepsele cele mai grele de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu executare în regim de detenție pentru inculpatul M.A., de câte 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu executare în regim de detenție pentru inculpații S.F.

și N.I., de 1 an și 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare în dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. față de inculpatul C.I.B.; a înlăturat dispoziția privind confiscarea sumelor de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor dispusă conform art. 118 lit. e) C. pen.; a desființat în totalitate înscrisurile folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor în temeiul și art. 348 C. proc. pen.; a respins apelurile inculpaților B.D., B.C., N.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. și C.I.B.; a dedus prevenția pentru inculpații B.D., O.C.M., N.M., B.C., S.F., S.I. și S.B.V.; menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de către judecătorul fondului, excepție făcând nereținerea față de inculpații S.F.

și N.I. a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În aceste condiții s-a reținut că inculpatul S.F., pe lângă activitatea de obținere a creditelor în nume propriu, s-a ocupat și de racolarea de persoane (S.I., N.M., T.M.), în timp ce inculpatul N.I. a desfășurat doar activitatea de racolare de persoane pentru obținerea de credite în mod fraudulos, fără însă a lua credite în nume propriu, relevante sub acest aspect fiind considerate propriile-i declarații, precum și cele ale coinculpați. În drept, s-a stabilit că faptele inculpaților S.F. și N.I. întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar în raport de criteriile generale de individualizare s-a apreciat că se impune condamnarea lor pentru această infracțiunea la 2 ani și 6 luni închisoare.

În plus, pentru a se asigura scopul preventiv educativ al regimul sancționator s-a considerat că pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpați trebuie să fie executate în regim de detenție, contrar celor reținute de prima instanță. Referitor la achitarea inculpaților S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I. și M.C.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de prim contro judiciar a constatat că activitatea lor s-a materializat în a apela la grupul infracțional organizat, nicidecum de a adera ori sprijini prin anumite acțiuni care este necesar să îmbrace o anumită formă calificată pentru a putea fi caracterizate în acest mod.

De altfel, atât activitatea de aderare cât și cea de sprijinire a grupului ar fi trebuit să aparțină în mod obligatoriu unor persoane care ar cunoaște în integralitate pe toți membrii grupului, ori instanța de apel a reținut că acest fapt nu s-a realizat în cauză. S-a mai constatat că probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice dubiu vinovăția inculpaților B.D. și N.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., a inculpatului B.C. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa și a inculpaților M.A., O.C.M., C.M. și N.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților s-a constatat că judecătorul fondului a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72 C. pen., luând în considerare gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete de comitere a acestora, precum și circumstanțele persoanele ale inculpaților, exceptându-i pe inculpații C.I.B. pentru care eronat nu s-a reținut incidența art. 37 lit. b) C. pen., M.A. căruia i s-a stabilit pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă calificată și continuată o pedeapsă nelegală în condițiile în care limita minimă specială a pedepsei fiind de 10 ani, o dată aplicate circumstanțele atenuante cuantumul pedepsei nu putea fi coborât sub 3 ani închisoare și M.C.F.

în cazul căruia pedeapsa trebuia redusă sub limita specială de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune în convenții, dată fiind aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. S-a mai constatat și încălcarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., în condițiile în care s-a admis acțiunea civilă și inculpații au fost obligați la plata sumelor de bani obținute în mod fraudulos către partea vătămată. Ca nefondate au fost apreciate criticile procurorului privind reținerea față de toți inculpații a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dar și cele referitoare la nulitatea absolută a contractelor de credit, în condițiile în care Codul de procedură penală reglementează desființarea totală a înscrisurilor false pentru a se restabili situația anterioară comiterii activității infracționale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. și N.I., S.B.V. și S.F. Parchetul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 și 14 C. proc. pen., a arătat că în mod greșit au fost achitați inculpații S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, aceștia le-au înmânat membrilor nucleului grupului infracțional actele de identitate pe baza cărora s-au acordat creditele, deși au prezentat adeverințe false de venituri neavând locuri de muncă, pentru ca în final banii obținuți să fie împărțiți cu aceștia, criticând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului C.I.B.

întrucât este recidivist postexecutoriu, dar și reținerea dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. față de cei 14 inculpați, iar față de inculpată S.M. s-a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. ca urmare a decesului survenit. Inculpata S.B.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea și aplicarea unei amenzi administrative întrucât faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată. Inculpatul B.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor relații prestabilite între inculpați, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. nefiind incidente dispozițiile art. 146 C. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor atenuante, respectiv atitudinii sincere și situației familiale, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Inculpatul B.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc.

pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 290 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui grup infracțional organizat cu roluri bine prestabilite și cu o activitate coordonată și a falsificării celor trei adeverințe, în condițiile în care expertiza extrajudiciară a stabilit că scrisul de pe cele 3 adeverințe nu este al inculpatului B.C., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., având în vedere că este infractor primar, provine dintr-o familie respectabilă, are un loc de muncă și se află în continuarea studiilor. Deși inculpatul a criticat hotărârile și din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că acest motiv a fost invocat formal în condițiile în care, nici în scris și nici în ședință publică nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor sale într-alte infracțiuni. Inculpatul N.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 290 C. pen., întrucât nu cunoștea nicio persoană din grup, ci doar pe inculpatul S.I. care era colegul său de serviciu, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., nefiind- incidente dispozițiile art. 146 C. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor atenuante, întrucât are în întreținerea 5 copii și este infractor primar, motiv pentru care se impune și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Inculpata O.C.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, întrucât motivele pe care se întemeiază soluția contrazic dispozitivul deciziei, achitarea sa dat fiind faptul că în activitatea desfășurată nu a luat legătura cu nicio altă persoană în afară de inculpatul M.C., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reținerii dispozițiilor art. 86 1 C. pen., în raport de faptul că nu s-a sustras de la urmărire penală fiind plecată la muncă în Austria, are un copil minor în întreținere, este angajată și a executat deja 1 an și 6 luni închisoare din pedeapsă. Inculpatul M.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 , 18 și 14 C. proc.

pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea de complicitate la înșelăciune întrucât nu sunt îndeplinite condițiile ce caracterizează grupul organizat care trebuie să funcționeze o perioadă de timp, în mod coerent, consecvent, iar membrii grupului să-și cunoască fiecare rolul, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reținerii circumstanțelor atenuante și a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Întrucât criticile inculpatului cu privire la acuzațiile aduse vizează lipsa mijloacelor de probă care să-i dovedească vinovăția, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu doar cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., fiind astfel invocat formal motivul reglementat în 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Inculpatul C.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate nu rezultă că cele 6 persoane care se presupune că formau nucleul grupului infracțional se cunoșteau între ele, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, urmând să fie suspendată sub supraveghere, dată fiind faptul că este singurul care a ajutat la aflarea adevărului, furnizând date și informații pertinente și are 4 copii minori în întreținere. Inculpații N.I.

și S.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat redozarea pedepselor aplicate, primul susținând că sunt îndeplinite condițiile și pentru suspendarea condiționată sau suspendare sub supraveghere a tratamentului sancționator. Cu toate că în motivele de recurs dezvoltate în scris inculpatul N.I. a invocat și cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 și 18 C. proc. pen., oral nu le-a mai susținut, criticând hotărârea doar prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel că Înalta Curte va analiza calea de atac a acestuia doar sub aspectul tratamentului sancționator. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 17, 17 2 , 18 și 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești ca fiind fondat, iar cele promovate de inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. și N.I., S.B.V. și S.F., ca nefondate pentru următoarele considerente: Motivele de recurs, conform dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) și (3) C. proc. pen. se formulează în scris și trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând examinarea cauzei de către instanță numai sub aspectul cazurilor de casare care în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare doar din oficiu.

Ca atare, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen invocat de inculpata O.C.M., nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât aceasta a depus motivele de recurs la 10 mai 2012, în condițiile în care primul termen acordat în cauză a fost la 10 aprilie 2012, iar potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie trebuiau depuse cu cel puțin 5 zile înaintea acestei date. Pornind de la principiul conform căruia răspunderea penală este personală, legiuitorul a stabilit în art. 385 pct. 15 C. proc. pen., că hotărârile sunt supuse casării dacă a intervenit decesul inculpatului. Având în vedere relațiile emise de Primăria Orașului Găiești (£159, dos. instanței de recurs) care atestă că inculpata S.M.

a decedat la data de 27 martie 2012, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesului penal față de această inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. Conform art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă postexecutorie există dacă infracțiunea care formează cel de-al doilea termen al recidivei a fost săvârșită cu intenție după executarea unei pedepse mai mari de 6 luni sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, iar în condițiile art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen.

pedeapsa aplicată poate fi suspendată condiționat dacă infractorul nu a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, excepție făcând cazurile prevăzute de art. 38 C. pen. În speță, inculpatul C.I.B. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 424 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș, definitivă prin neapelare, fiind arestat la 3 martie 2004 și eliberat condiționat la 14 noiembrie 2005, rămânându-i de executat un rest de 230 zile, iar înainte de reabilitarea sa a comis în anul 2007 infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta, motiv pentru care instanțele inferioare au constatat în mod corect că sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

privind starea de recidivă postexecutorie. În aceste condiții executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată de judecătorul fondului și menținută de instanța de prim control judiciar nu putea fi suspendată condiționat, motiv pentru care Înalta Curte constată ca fiind întemeiată critica parchetului formulată sub acest aspect, dat fiind faptul că din interpretarea dispozițiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. rezultă că executarea pedepsei închisorii se face în regim de detenție în cazul în care infractorul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni. În cazul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, reținerea agravantei consecințelor deosebit de grave, astfel cum sunt definite în art. 146 C. pen.

se face independent de numărul părților vătămate, dacă totalul pagubelor provocate prin acțiunile sau inacțiunile componente este mai mare decât cuantumul stabilit de lege pentru incidența acestei agravante. Deci, în cazul infracțiunii continuate prejudiciul este format din totalul pagubelor cauzate prin actele materiale care se circumscriu unității legale de infracțiuni. Având în vedere că prejudiciul total cauzat de către inculpații B.D. și N.M. prin actele materiale de inducere în eroare a unității de creditare care realizează conținutul constitutiv al aceleași infracțiuni continuate, este mai mare de 200.000 RON, în mod corect instanțele inferioare au reținut în încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen.

și alineatul (5), privind consecințele deosebit de grave. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției.

Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt. Ca atare, existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen. În speță, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M.

și S.B.V., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris și în ședință publică, nu au fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele inferioare. Mijloacele de probă administrate dovedesc că inculpații S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. au avut un rol important și foarte bine definit în cadrul grupului infracțional organizat menit să asigure membrilor săi folos material injust, obținut ca urmare a fraudării instituției bancare, dar și cele ale celor șapte inculpați privind neimplicarea în activitatea infracțională a grupului.

Din împrejurările de fapt, corect stabilite de judecătorul fondului și instanța de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpaților B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A. și C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., precum și a infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., excepție făcând M. cu privire la infracțiunea de fals.

Relevante în acest sens sunt declarațiile coinculpaților C.M., S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., rapoartele tehnico științifice grafologice, procesele verbale de percheziție domiciliară procesele-verbale de confruntare și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii care au confirmat că inculpații B.D., B.C., N.M., C.M. și O.C.M. erau implicați în racolarea persoanelor care obțineau în mod nelegal credite, sens în care după ce în prealabil i determina pe titularii de contracte să solicite împrumuturi, le contrafăceau adeverința de venituri (O.C.M.), formularele de venit (B.D., B.C., N.M.) sau după caz facturile de utilități (O.C.M.) și în final îi însoțeau la instituțiile de creditare pentru a le explica cum trebuie să acționeze și pentru a-și asigura partea cuvenită din această afacere frauduloasă, precum și declarațiile coinculpaților C.M., A.M.

și C.I.B. conform cărora inculpatul M.A. asigura transportul cu taxi-ul celor racolați la instituția bancară, aspect recunoscut chiar de către inculpat, în schimb acesta primind diferite sume de bani. Oricum, modalitatea în care au acționat inculpații C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C. și M.A., prin desfășurarea de activități materiale concordante, fiecare contribuind nemijlocit la realizarea inducerii în eroare a angajaților instituțiilor bancare în scopul obținerii de credite în mod fraudulos conform sarcinilor prestabilite, demonstrează faptul că aceștia făceau parte activ din grupul infracțional organizat, acțiunile lor negăsindu-și altfel justificare în condițiile în care nu ar fi cunoscut caracterul ilicit al demersurilor făcute de titularii de credite, pe care de altfel primii șase inculpați în racolau, ba chiar le falsificau documentele din dosarele de credit în timp ce M.A.

îi transporta la și de la bancă. De asemenea, și vinovăția inculpatei S.B.V. sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune în convenții și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată este susținută de probatoriul administrat (propriile-i declarații, cele ale inculpatului C.M., adeverința falsă de venit și formularul de venit completat cu date nereale) din care rezultă că aceasta a solicitat creditul după ce a fost racolată și îndrumată de inculpații B.D. și C.M. Contrar solicitărilor inculpatei, se apreciază că faptele inculpatului sale prezintă gradul de pericol social cerut de lege, ca trăsătură esențială a infracțiunii, date fiind natura importanțe valorilor sociale proteguite de legiuitor, natura și gravitatea faptelor, motiv pentru care se impune menținerea soluției de condamnare.

În acest context, Înalta Curte constatată că doar elementele favorabile ce țin de persoana inculpatei S.B.V. (conduita bună avută anterior comiterii faptelor, vârsta, împrejurarea că este integrat în societate), necoroborate ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni, nu pot fundamenta concluzia că faptele acesteia sunt în mod vădit lipsite de importanță, în condițiile în care oricum datele ce-o caracterizează au fost valorificate la stabilirea cuantumului și la alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate. Pe de altă parte, nici parchetul nu a prezentat elemente care să reliefeze existența unei evidente contradicții între probele administrate și soluția de achitare a inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I.

și M.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care, conform propriilor lor declarații, proceselor verbale de confruntare, dar și a susținerilor coinculpaților C.M., B.D., O.C.M., nu s-a demonstrat că cei paisprezece inculpați au avut conștiința apartenenței la un grup infracțional organizat constituit pentru fraudarea instituțiilor creditare, dat fiind faptul că activitățile lor s-au limitat la a solicita credite deși nu îndeplineau condițiile legale, sens în care foloseau adeverințe de venituri false, fără să cunoască amănunte cu privire la obținerea lor și potențialele activității desfășurate de membrii grupului, aceștia intrând în contact doar cu persoana care îi racolase și, uneori și cu cel care-i transporta.

În aceste condiții este greu de crezut că au putut să realizeze că sunt membrii ai unui grup infracțional organizat, cu atât mai mult cu cât nu dețineau informații despre existența și activitățile desfășurate de către inițiatorii grupului." Ca atare, probele administrate pe parcursul procesului penal nu au condus la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. sub aspectul infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat. De altfel, prin criticile formulate de procuror și inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. și S.B.V.

se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia acestora ar putea demonstra vinovăția, respectiv nevinovăția pentru infracțiunile de aderare la grup infracțional organizat, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., față de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului stabilit pentru fiecare infracțiune cât și sub aspectul modalității de executare a acestora, în raport de criteriile generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen.

Au fost avute în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită, precum și conduita inculpaților înainte, dar și după comiterea faptelor. În acest context, Înalta Curte constată că în mod just, instanțele inferioare au reținut în favoarea inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. circumstanțe atenuante în raport de gradul de implicare în activitatea infracțională, aceștia fiind simpli executanți ai planului pus la punct de membrii grupului infracțional organizat care racolau numai persoane cu nevoi materiale, în schimbul solicitării creditelor primind o parte din banii obținuți nelegal și de lipsa antecedentelor penale.

Ca atare, tratamentul sancționator aplicat celor treisprezece inculpați a fost judicios proporționalizat și nu există temeiuri care să justifice majorarea pedepselor, așa cum a solicitat parchetul, întrucât cuantumul stabilit de instanțele inferioare este în măsură să asigure reeducarea inculpaților S.I., S.B.V