ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4208/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4208/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 398 din 9 noiembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița i-a condamnat pe inculpații:

- B.D.N.M. și O.C. la

câte 6 pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare (4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenție și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani, deducând prevenția de la 12 mai

2009 la 6 septembrie 2010, respectiv de la 6 iunie 2009 la 6 septembrie 2010;

- B.C. la o pedeapsă

rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (2 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 2 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenție și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen.,

ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani, deducând prevenția de la 12 mai

2009 la 6 septembrie 2010;

- C.M. la o pedeapsă

rezultantă de 3 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit a) și art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41

C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare

în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6

ani;

- M.A. la o pedeapsă

rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare (2 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C.

pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu executare în

regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 4

ani;

- S.F., S.I., S.B.V.,

S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I. la câte o

pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și 2

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani,

atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și deducându-le

prevenția primilor trei;

- M.C.F. la o

pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1)

lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 83

C. pen.;

- N.I. la o pedeapsă

rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați

inculpații S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M.,

I.F., U.D., M.D., N.I., M.C.F. și N.I. pentru săvârșirea câte unei infracțiuni

prevăzute de art. 7 alin. - (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. ) raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a fost

admisă acțiunea civilă formulată de CEC Bank Sucursala Târgoviște, fiind

obligați în solidar la despăgubiri civile inculpații A.M., C.M., B.D., N.M.,

O.C.M. și M.A. la 6.723,77 RON și dobânzi; inculpații C.A., C.M., N.M. și

O.C.M. la 154,20 RON și dobânzi; inculpații S.I., C.M., B.D., B.C., O.C.M. la

32.692,63 RON și dobânzi; inculpații S.B.V., C.M., B.D.N. 618,31 RON și

dobânzi; inculpații T.M., C.M., B.D., N.M. și O.C.M. la 14.023,83 RON și

dobânzi și inculpații M.D., C.M., B.D., O.C.M. și N.M. la 6.710,61 RON și

dobânzi.

S-a luat act că

inculpații S.M., D.M.C., S.F., U.D., C.I.B., N.I., D.M., M.A. au achitat

integral prejudiciul cauzat părții civile CEC Bank Sucursala Târgoviște.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpata O.C.M. tehnica de

calcul folosită la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e) C. pen. s-au confiscat de la inculpați bani obținute prin

săvârșirea infracțiunilor: de la C.M. și B.D. 46.300 RON; de la O.C.M. 600 RON;

de la C.M., B.D. și B.C. 16.300 RON; de la C.M. 25.300 RON; de C.M. și B.C.

8.300 RON; de la B.D. 21.700 RON.

În baza art. 14 și

art. 348 C. proc. pen. s-au desființat înscrisurile false folosite de inculpați

la săvârșirea infracțiunilor.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că în lunile februarie -

martie 2007, în vederea obținerii în mod fraudulos de credite bancare,

inculpații C.M., B.D., O.C.M., au inițiat un grup infracțional organizat la

care au aderat inculpații N.M., B.C. și M.A., participația lor fiind

determinată de sarcinile primite, de modul de organizare a grupului și de

scopul urmărit.

Astfel, inculpații au

falsificat piesele dosarelor de creditare (contract individual de muncă,

adeverință de venit, factură de utilități, carnete de muncă etc), banii

obținuți .împărțindu-i între ei și titulari contractelor de credite obținute

prin inducerea în eroare a părților civile. S-a reținut că titulari ai

contractelor de credite au fost inculpații S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M.,

C.A., C.I.B., D.M., I.F., A.M., U.D., M.D., N.I. și M.C.F., în timp ce de

falsificarea actelor se ocupa inculpata O.C.M. fie prin scrieri de mână,

(completare cu date neconforme realității), fie prin folosirea tehnicii de

calcul, la domiciliul acesteia fiind găsite mai multe bucăți de hârtie cu

impresiunea ITM-ului, care era aplicată pe actele contrafăcute și xerocopiate,

relevante sub acest aspect fiind apreciate și declarațiile inculpatului C.M. și

raportul de constatare tehnică grafică/expertiza de grafologică.

Grupul infracțional

organizat era coordonat de inculpații C.M. și B.D., care împreună cu inculpatul

B.C. profitând de starea materială precară a unora dintre coinculpați sau având

acordul acestora (S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M.,

I.F., A.M., U.D., M.D., N.I., M.C.F.) îi racolau în scopul obținerii de

credite, în timp ce inculpații O.C.M. și N.M. falsificau actele necesare

încheierii contractelor.

Coinculpații

racolați, care de regulă nu aveau un loc de muncă și prin urmare nu puteau

obține în mod legal credite bancare, predau actele lor de identitate pentru

întocmirea pieselor dosarului de creditare și în baza acestora se falsificau

contracte individuale de muncă, adeverințe de venit și facturi de utilități.

Apoi, „persoane racolate erau prelucrate", sens în care erau învățați să

declare organelor de poliție în cazul în care ar fi depistate că au fost

păcăliți cu angajarea sau că au fost forțați să facă creditul de către

necunoscuți.

Datele de

identificare ale firmelor „angajatoare" și numele administratorilor,

contabililor sau directorilor economici, erau luate de pe internet de către

inculpata O.C.M., de regulă de pe site-urile Ministerului Justiției,

Ministerului Finanțelor ori Camerei de Comerț, iar adeverințele de venit care

aveau o rubrică destinată salariului brut și una pentru salariului net, erau

completate corespunzător de aceiași inculpată care știa cum să coreleze datele

dintre cele două valori. În adeverințele de venit erau trecute numerele de

telefon fix ale martorilor M.Gh., M.D., mama inculpatei O.C.M. și M.Gh., tatăl

vitreg al inculpatei O.C.M., ca fiind datele de contact ale societății

angajatoare. Aceiași inculpată, în calitate de reprezentant al societăților

comerciale angajatoare confirma realitate datelor înscrise în adeverința de

venit și în contractul individual de muncă.

Formularele de

contracte individuale de muncă se completau, prin scriere de mână, atât cu

datele societății comerciale angajatoare cât și cu datele de identitate ale

persoanelor racolate (coinculpați), apoi li se aplica ștampila firmei și un

înscris cu dimensiunea de aproximativ 3 x 3 cm, pe care erau atașate

impresiunile Inspectoratului Teritorial de Muncă, în final era xerocopiat, iar

inculpata O.C.M. menționa olograf „conform cu originalul", semna în numele

directorului firmei angajatoare și ștampila, în această ultimă formă,

contractele de muncă erau introduse în dosarul de creditare, împrejurări

reținute de judecătorul fondului pe baza raportului de constatare grafică, expertizei

criminalistică grafologice și a declarațiilor lui C.M. și O.C.

Formularul

adeverințelor de venit era procurat de la părțile civile, completat prin

scriere de mână cu datele societății angajatoare și ale persoanei racolate de

către inculpații B.C. și N.M., fiind apoi trecut fictiv numărul de telefon fix

al angajatorului, salariul brut și salariul net al coinculpatului, în final

fiind semnat la rubricile destinate reprezentantului firmei și ștampilat.

Facturile de

utilități ale persoanelor racolate erau falsificate de către inculpata O.C.M.,

cu ajutorul tehnicii de calcul.

Transportul

coinculpații racolați și al nucleului grupului infracțional sediul părților

civile pentru depunerea dosarelor și pentru a ridicarea banilor era efectuat de

către inculpatul M.A., care primea în schimb o parte din banii obținuți în mod

fraudulos, aspecte reținute din coroborarea declarațiilor inculpaților C.M.,

C.B., A.M., I.F.

Dosarul de creditare

era înmânat persoanei racolate-coinculpate care îi memora conținutul pentru a

putea să răspundă corect întrebărilor adresate de funcționarul bancar.

La sediul părții

civile inculpații racolați erau însoțite de inculpații B.D., B.C., M.A. și

C.M., care-i sfătuiau cum să se comporte în fața funcționarilor bancari.

Relevante în

fundamentarea vinovăției inculpaților C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C. și M.A.

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

au fost apreciate declarațiile inculpaților C.M., S.F., S.I., S.B., S.M., D.M.,

T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., rapoartele tehnico

științifice grafologice, procesele verbale de percheziție domiciliară,

procesele-verbale de confruntare și procesele-verbale de recunoaștere după

fotografii.

S-a reținut că

inculpatul S.F. a obținut creditul bancar cu ajutorul inculpaților B.D. și

N.M.; inculpații S.I., S.M., D.M., T.M., D.M. și S.B.V. cu cel al inculpaților

B.D. și C.M.; inculpata C.A. cu cel al inculpatului C.M.; inculpatul C.I.B. cu

cel al inculpaților B.C. și M.A.; inculpatul A.M. cu cel al inculpaților B.D.,

C.M. și M.A.; inculpatul I.F. cu cel al inculpaților B.D., C.M., O.C.M. și

M.A.; inculpatul M.D. cu cel al inculpaților B.D., C.M. și O.C.M.; inculpatul

N.I. cu cel al inculpaților C.M. și B.C.; iar inculpatul M.C. cu cel al

inculpatului B.C..

Pentru inculpații

S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I.,

M.C., trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, în modalitatea normativă a „aderării" s-a constatat că nu

sunt îndeplinite condițiile pentru existența acestei forme a infracțiunii.

Pornind de la aceste

considerații, judecătorul fondului a constatat că acțiunile inculpaților S.F.,

S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C.

nu echivalează cu activitatea de „aderare" în sensul normei de

incriminare, ci cea conformă înțelesului comun al acestui verb, adică a se

lipi/fixa/atașa printr-o solidaritate conștientă, cuiva/la ceva pentru

obținerea unui credit de nevoi personale.

Edificatoare sub

acest aspect au fost apreciate declarațiile inculpatelor C.A., D.M.C. și S.B.V.

de la urmărire penală și din instanță.

Pentru aceste

rațiuni, instanța de fond apreciat că activitatea inculpaților S.F., S.I.,

S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C. nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003.

În drept, s-a

stabilit că activitatea inculpaților B.D., N.M., O.C.M., C.M. și M.A. se

circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (diferite forme de participație) și art. 290

C. pen., în timp ce pentru restul inculpaților sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., art. 291 C. pen. și art. 290 C. pen.

S-a reținut în cazul

infracțiunii de înșelăciune și agravanta de la alin. (5) al art. 215 C. pen.,

pentru inculpații din nucleul grupului infracțional, întrucât aceștia au

realizat o activitate de obținere în mod fraudulos a mai multor credite

bancare, iar totalul sumelor de bani depășește valoarea stabilită în art. 146

C. pen.

Față de inculpatul

M.A. care a asigurat transportul persoanelor racolate și al inculpaților din

cadrul nucleului grupului la instituții bancar pentru depunerea dosarelor și

ridicarea sumelor de bani, împrejurări faptice reținute în baza susținerilor

constante ale inculpaților C.M., C.I.B. și A.M., s-a stabilit că acțiunile sale

S-a mai constatat că

modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, materializată prin încheierea unor

contracte de credit bancar în nume personal de către persoanele racolate care

în schimbul unei părți din suma împrumută au acceptat să se prezinte la

instituția bancară și să uzeze de adeverințe de venituri și contracte

individuale de muncă false realizează conținutul constitutiv al infracțiunile

de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.

pen., respectiv faptele; amploarea prejudiciilor; metodele folosite pentru

săvârșirea activității infracționale; gradul de organizare și calitatea

atribuită în interiorul grupului; conduita socială anterioară ; antecedența

penală; poziția procesuală; încercarea sau chiar înlăturarea efectelor

infracțiunii; pericolul social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni

și de persoane implicate în activitatea infracțională; perseverența

infracțională; capacitatea reală a persoanelor inculpate de a se îndrepta, în

raport de care a apreciat că inculpații C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C., M.A.

trebuie să execute pedepsele în detenție, în timp ce pentru ceilalți inculpați

suspendarea condiționată a apărut ca suficientă pentru atingerea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe latură civilă

obligarea inculpaților la repararea pagubelor s-a făcut în solidar

stabilindu-se în raport de participarea acestora la fiecare acte material, a

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpații

B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. și C.I.B.

Parchetul a criticat

greșita achitare a inculpaților S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A.,

C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I., M.C.F. și N.I. pentru săvârșirea

infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât,

chiar dacă aceștia nu au avut roluri bine definite în cadrul grupului, din

probele administrate în cauză rezultă că nu se au sprijinit grupul infracțional

organizat în condițiile în care au luat credite în nume propriu, banii

împărțindu-i cu inculpații care formau nucleul acestui grup, precum și

reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. față de toți inculpații, în

raport de circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale acestora.

S-a mai invocat

nelegalitate pedepsei aplicate inculpatului M.A., întrucât pentru infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aplicarea circumstanțelor

atenuante permitea reducerea pedepsei până la minimul special de 3 ani închisoare,

a inculpatului C.I.B. în condițiile în care acesta este recidivist

postexecutoriu, dispoziții care însă nu au fost reținute în sarcina sa, dar și

a pe inculpatului M.C.F. dat fiind faptul că deși s-a constatat incidența

circumstanțelor atenuante pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special de 1

an și 6 luni pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune în contracte.

Inculpatul B.D. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât

activitatea nu s-a desfășurat după un plan, coordonat și organizat, iar în baza

art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice în

sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de

înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii

dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Inculpatul B.C. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate

infracțiunile reținute în sarcina sa, întrucât nu sunt probe din care să

rezulte că a racolat potențiali beneficiari ai creditelor bancare și a

falsificat cele trei adeverințe, relevante fiind declarațiile inculpaților

C.I.B. și M.C.

Inculpatul N.M. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât

declarațiile inculpaților și martorilor dovedesc că nu cunoștea nicio persoană

din grup, cu excepția unui coleg de serviciu, iar în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art.

290 C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării

alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar în

subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii dispozițiilor art.

81 C. pen. sau art. 86 C. pen., în raport de probleme grave de sănătate și

faptul că are în îngrijire cinci copii minori.

Inculpatul M.A. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu

i-a cunoscut pe ceilalți coinculpați, iar activitatea sa s-a limitat la a-l

transporta cu taxiul pe inculpatul B.C., schimbarea încadrării juridice în

sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv al infracțiunii de

înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii

dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Inculpata O.C.M. a

solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, întrucât l-a cunoscut doar pe inculpatul C.M., schimbarea

încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conținutul constitutiv

al infracțiunii de înșelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei

în raport de lipsa antecedentelor penale, și împrejurarea că are un copil

minor.

Inculpatul C.M. a

solicitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile pentru a exista un grup infracțional organizat, precum și

reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni în sensul reținerii

dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen., având în vedere

conduita și poziția procesuală.

Inculpata S.B.V. a

solicitat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul N.I. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât are

discernământul diminuat în raport cu infracțiunile comise.

Inculpatul I.F. a

solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.

Inculpatul C.I.B. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru

infracțiunea de înșelăciune, întrucât i-a lipsit intenția de a induce în eroare

dat fiind faptul că s-a folosit de acte originale, iar pentru infracțiunea de

fals pentru că s-a aflat în eroare și în subsidiar, reindividualizarea

pedepselor în raport de împrejurarea că acoperit prejudiciul.

Prin Decizia penală nr.

164 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie a admis apelurile DIICOT - Biroul Teritorial

Dâmbovița și al inculpatei O.C.M. a desființat în parte sentința atacată și

rejudecând a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților M.A., S.F.,

M.C.F. și N.I. în pedepsele componente; a majorat pedeapsa principală aplicată

inculpatului M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C.

pen. și art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 3 ani de

închisoare; i-a condamnat pe inculpații S.F. și N.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea

art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 2 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani ca pedeapsă complementară; l-a

condamnat pe inculpatul M.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art.

74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 1 an și 3 luni închisoare; a

contopit pedepsele aplicate celor 4 inculpați cu cele din sentința atacată,

stabilind să execute pedepsele cele mai grele de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu executare în regim de detenție pentru

inculpatul M.A., de câte 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă

de 4 ani, cu executare în regim de detenție pentru inculpații S.F. și N.I., de

1 an și 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de încercare în dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. față de

inculpatul C.I.B.; a înlăturat dispoziția privind confiscarea sumelor de bani

obținute din săvârșirea infracțiunilor dispusă conform art. 118 lit. e) C.

pen.; a desființat în totalitate înscrisurile folosite de inculpați la

săvârșirea infracțiunilor în temeiul și art. 348 C. proc. pen.; a respins

apelurile inculpaților B.D., B.C., N.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. și C.I.B.;

a dedus prevenția pentru inculpații B.D., O.C.M., N.M., B.C., S.F., S.I. și

S.B.V.; menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat că situația de

fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect

reținute de către judecătorul fondului, excepție făcând nereținerea față de

inculpații S.F. și N.I. a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003.

În aceste condiții

s-a reținut că inculpatul S.F., pe lângă activitatea de obținere a creditelor

în nume propriu, s-a ocupat și de racolarea de persoane (S.I., N.M., T.M.), în

timp ce inculpatul N.I. a desfășurat doar activitatea de racolare de persoane

pentru obținerea de credite în mod fraudulos, fără însă a lua credite în nume

propriu, relevante sub acest aspect fiind considerate propriile-i declarații,

precum și cele ale coinculpați.

În drept, s-a

stabilit că faptele inculpaților S.F. și N.I. întrunesc și elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, iar în raport de criteriile generale de individualizare s-a apreciat

că se impune condamnarea lor pentru această infracțiunea la 2 ani și 6 luni

închisoare.

În plus, pentru a se

asigura scopul preventiv educativ al regimul sancționator s-a considerat că

pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpați trebuie să fie executate în

regim de detenție, contrar celor reținute de prima instanță.

Referitor la

achitarea inculpaților S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M.,

A.M., I.F., U.D., M.D., N.I. și M.C.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța de prim contro judiciar a constatat

că activitatea lor s-a materializat în a apela la grupul infracțional

organizat, nicidecum de a adera ori sprijini prin anumite acțiuni care este

necesar să îmbrace o anumită formă calificată pentru a putea fi caracterizate

în acest mod.

De altfel, atât

activitatea de aderare cât și cea de sprijinire a grupului ar fi trebuit să

aparțină în mod obligatoriu unor persoane care ar cunoaște în integralitate pe

toți membrii grupului, ori instanța de apel a reținut că acest fapt nu s-a

realizat în cauză.

S-a mai constatat că

probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice dubiu vinovăția

inculpaților B.D. și N.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 C. pen. raportat la art.

290 C. pen., a inculpatului B.C. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina

sa și a inculpaților M.A., O.C.M., C.M. și N.I. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpaților s-a constatat că judecătorul

fondului a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72 C. pen., luând în

considerare gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete de

comitere a acestora, precum și circumstanțele persoanele ale inculpaților,

exceptându-i pe inculpații C.I.B. pentru care eronat nu s-a reținut incidența

art. 37 lit. b) C. pen., M.A. căruia i s-a stabilit pentru infracțiunea de

complicitate la înșelăciune în formă calificată și continuată o pedeapsă

nelegală în condițiile în care limita minimă specială a pedepsei fiind de 10 ani,

o dată aplicate circumstanțele atenuante cuantumul pedepsei nu putea fi coborât

sub 3 ani închisoare și M.C.F. în cazul căruia pedeapsa trebuia redusă sub

limita specială de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de tentativă la

înșelăciune în convenții, dată fiind aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

S-a mai constatat și

încălcarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., în condițiile în

care s-a admis acțiunea civilă și inculpații au fost obligați la plata sumelor

de bani obținute în mod fraudulos către partea vătămată.

Ca nefondate au fost

apreciate criticile procurorului privind reținerea față de toți inculpații a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dar și cele

referitoare la nulitatea absolută a contractelor de credit, în condițiile în

care Codul de procedură penală reglementează desființarea totală a

înscrisurilor false pentru a se restabili situația anterioară comiterii

activității infracționale.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și

inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. și N.I., S.B.V. și S.F.

Parchetul, invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 și 14 C. proc. pen., a arătat

că în mod greșit au fost achitați inculpații S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M.,

C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, aceștia le-au

înmânat membrilor nucleului grupului infracțional actele de identitate pe baza

cărora s-au acordat creditele, deși au prezentat adeverințe false de venituri

neavând locuri de muncă, pentru ca în final banii obținuți să fie împărțiți cu

aceștia, criticând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicată inculpatului C.I.B. întrucât este recidivist postexecutoriu, dar și

reținerea dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. față de cei 14 inculpați, iar

față de inculpată S.M. s-a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. ca urmare a

decesului survenit.

Inculpata S.B.V.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen., a solicitat achitarea și aplicarea unei amenzi administrative

întrucât faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, iar în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Inculpatul B.D.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14

C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7

din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., întrucât

nu s-a făcut dovada existenței unor relații prestabilite între inculpați,

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune în sensul

înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. nefiind incidente dispozițiile art.

146 C. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei

mai mari eficiente circumstanțelor atenuante, respectiv atitudinii sincere și

situației familiale, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul B.C.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14

C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7

din Legea nr. 39/2003 și art. 290 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada

existenței unui grup infracțional organizat cu roluri bine prestabilite și cu o

activitate coordonată și a falsificării celor trei adeverințe, în condițiile în

care expertiza extrajudiciară a stabilit că scrisul de pe cele 3 adeverințe nu

este al inculpatului B.C., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei cu

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere că este

infractor primar, provine dintr-o familie respectabilă, are un loc de muncă și

se află în continuarea studiilor.

Deși inculpatul a

criticat hotărârile și din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest motiv a fost invocat

formal în condițiile în care, nici în scris și nici în ședință publică nu s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor sale într-alte infracțiuni.

Inculpatul N.M.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14

C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 7

din Legea nr. 39/2003 și art. 290 C. pen., întrucât nu cunoștea nicio persoană

din grup, ci doar pe inculpatul S.I. care era colegul său de serviciu,

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune în sensul

înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., nefiind- incidente dispozițiile art.

146 C. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei

mai mari eficiente circumstanțelor atenuante, întrucât are în întreținerea 5

copii și este infractor primar, motiv pentru care se impune și aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpata O.C.M.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 18 și 14

C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare în apel, întrucât motivele pe care se întemeiază soluția contrazic

dispozitivul deciziei, achitarea sa dat fiind faptul că în activitatea

desfășurată nu a luat legătura cu nicio altă persoană în afară de inculpatul

M.C., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reținerii

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., în raport de faptul că nu s-a

sustras de la urmărire penală fiind plecată la muncă în Austria, are un copil

minor în întreținere, este angajată și a executat deja 1 an și 6 luni închisoare

din pedeapsă.

Inculpatul M.A.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

,

18 și 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea de complicitate la înșelăciune întrucât nu

sunt îndeplinite condițiile ce caracterizează grupul organizat care trebuie să

funcționeze o perioadă de timp, în mod coerent, consecvent, iar membrii

grupului să-și cunoască fiecare rolul, iar în subsidiar reindividualizarea

pedepsei aplicate în sensul reținerii circumstanțelor atenuante și a

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Întrucât criticile

inculpatului cu privire la acuzațiile aduse vizează lipsa mijloacelor de probă

care să-i dovedească vinovăția, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu

doar cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

fiind astfel invocat formal motivul reglementat în 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Inculpatul C.M.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate nu rezultă că cele 6

persoane care se presupune că formau nucleul grupului infracțional se cunoșteau

între ele, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității

de executare, urmând să fie suspendată sub supraveghere, dată fiind faptul că

este singurul care a ajutat la aflarea adevărului, furnizând date și informații

pertinente și are 4 copii minori în întreținere.

Inculpații N.I. și

S.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., au solicitat redozarea pedepselor aplicate, primul susținând că

sunt îndeplinite condițiile și pentru suspendarea condiționată sau suspendare

sub supraveghere a tratamentului sancționator.

Cu toate că în

motivele de recurs dezvoltate în scris inculpatul N.I. a invocat și cazurile de

casare prevăzute de art. 385 pct. 17 și 18 C. proc. pen., oral nu le-a mai

susținut, criticând hotărârea doar prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel că Înalta Curte va analiza calea de atac a

acestuia doar sub aspectul tratamentului sancționator.

Examinând hotărârile

atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 9, 17, 17

2

, 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești ca fiind fondat,

iar cele promovate de inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. și N.I.,

S.B.V. și S.F., ca nefondate pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs,

conform dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) și (3) C. proc. pen. se

formulează în scris și trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile

înaintea primului termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând

examinarea cauzei de către instanță numai sub aspectul cazurilor de casare care

în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în

considerare doar din oficiu.

Ca atare, cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen invocat de

inculpata O.C.M., nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât aceasta a depus

motivele de recurs la 10 mai 2012, în condițiile în care primul termen acordat

în cauză a fost la 10 aprilie 2012, iar potrivit dispozițiilor legale aplicabile

în materie trebuiau depuse cu cel puțin 5 zile înaintea acestei date.

Pornind de la

principiul conform căruia răspunderea penală este personală, legiuitorul a

stabilit în art. 385 pct. 15 C. proc. pen., că hotărârile sunt supuse casării

dacă a intervenit decesul inculpatului.

Având în vedere

relațiile emise de Primăria Orașului Găiești (£159, dos. instanței de

recurs) care atestă că inculpata S.M. a decedat la data de 27 martie 2012,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesului penal față de această

inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.

Conform art. 37 lit.

b) C. pen., starea de recidivă postexecutorie există dacă infracțiunea care

formează cel de-al doilea termen al recidivei a fost săvârșită cu intenție după

executarea unei pedepse mai mari de 6 luni sau după grațierea totală ori a

restului de pedeapsă, iar în condițiile art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen.

pedeapsa aplicată poate fi suspendată condiționat dacă infractorul nu a mai

suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, excepție

făcând cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.

În speță, inculpatul

C.I.B. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin

Sentința penală nr. 424 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș, definitivă

prin neapelare, fiind arestat la 3 martie 2004 și eliberat condiționat la 14

noiembrie 2005, rămânându-i de executat un rest de 230 zile, iar înainte de

reabilitarea sa a comis în anul 2007 infracțiunile pentru care este cercetat în

prezenta, motiv pentru care instanțele inferioare au constatat în mod corect că

sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. privind starea de recidivă

postexecutorie.

În aceste condiții

executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată de judecătorul

fondului și menținută de instanța de prim control judiciar nu putea fi

suspendată condiționat, motiv pentru care Înalta Curte constată ca fiind

întemeiată critica parchetului formulată sub acest aspect, dat fiind faptul că

din interpretarea dispozițiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. rezultă că

executarea pedepsei închisorii se face în regim de detenție în cazul în care

infractorul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni.

În cazul infracțiunii

de înșelăciune în formă continuată, reținerea agravantei consecințelor deosebit

de grave, astfel cum sunt definite în art. 146 C. pen. se face independent de

numărul părților vătămate, dacă totalul pagubelor provocate prin acțiunile sau

inacțiunile componente este mai mare decât cuantumul stabilit de lege pentru

incidența acestei agravante.

Deci, în cazul

infracțiunii continuate prejudiciul este format din totalul pagubelor cauzate

prin actele materiale care se circumscriu unității legale de infracțiuni.

Având în vedere că

prejudiciul total cauzat de către inculpații B.D. și N.M. prin actele materiale

de inducere în eroare a unității de creditare care realizează conținutul

constitutiv al aceleași infracțiuni continuate, este mai mare de 200.000 RON,

în mod corect instanțele inferioare au reținut în încadrarea juridică a

infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. și alineatul (5), privind

consecințele deosebit de grave.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt

constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea

eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în

împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu

condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor

administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o

probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe

demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă

reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației

de fapt.

Ca atare, existența

erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a

probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim

control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speță, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial

Ploiești și inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. și S.B.V., în

cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris și în ședință publică, nu au

fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între

conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanțele

inferioare.

Mijloacele de probă

administrate dovedesc că inculpații S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.I.B.,

C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. au avut un rol important și

foarte bine definit în cadrul grupului infracțional organizat menit să asigure

membrilor săi folos material injust, obținut ca urmare a fraudării instituției

bancare, dar și cele ale celor șapte inculpați privind neimplicarea în

activitatea infracțională a grupului.

Din împrejurările de

fapt, corect stabilite de judecătorul fondului și instanța de prim control

judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza

de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc,

dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpaților B.D., B.C., N.M.,

O.C.M., M.A. și C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., precum și a

infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu

aplicarea art. 41 C. pen., excepție făcând M. cu privire la infracțiunea de

fals.

Relevante în acest

sens sunt declarațiile coinculpaților C.M., S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M.,

C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., rapoartele tehnico

științifice grafologice, procesele verbale de percheziție domiciliară

procesele-verbale de confruntare și procesele-verbale de recunoaștere după

fotografii care au confirmat că inculpații B.D., B.C., N.M., C.M. și O.C.M.

erau implicați în racolarea persoanelor care obțineau în mod nelegal credite,

sens în care după ce în prealabil i determina pe titularii de contracte să

solicite împrumuturi, le contrafăceau adeverința de venituri (O.C.M.),

formularele de venit (B.D., B.C., N.M.) sau după caz facturile de utilități

(O.C.M.) și în final îi însoțeau la instituțiile de creditare pentru a le

explica cum trebuie să acționeze și pentru a-și asigura partea cuvenită din

această afacere frauduloasă, precum și declarațiile coinculpaților C.M., A.M.

și C.I.B. conform cărora inculpatul M.A. asigura transportul cu taxi-ul celor racolați

la instituția bancară, aspect recunoscut chiar de către inculpat, în schimb

acesta primind diferite sume de bani.

Oricum, modalitatea

în care au acționat inculpații C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C. și M.A., prin

desfășurarea de activități materiale concordante, fiecare contribuind

nemijlocit la realizarea inducerii în eroare a angajaților instituțiilor

bancare în scopul obținerii de credite în mod fraudulos conform sarcinilor

prestabilite, demonstrează faptul că aceștia făceau parte activ din grupul infracțional

organizat, acțiunile lor negăsindu-și altfel justificare în condițiile în care

nu ar fi cunoscut caracterul ilicit al demersurilor făcute de titularii de

credite, pe care de altfel primii șase inculpați în racolau, ba chiar le

falsificau documentele din dosarele de credit în timp ce M.A. îi transporta la

și de la bancă.

De asemenea, și

vinovăția inculpatei S.B.V. sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune în

convenții și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată este

susținută de probatoriul administrat (propriile-i declarații, cele ale

inculpatului C.M., adeverința falsă de venit și formularul de venit completat

cu date nereale) din care rezultă că aceasta a solicitat creditul după ce a

fost racolată și îndrumată de inculpații B.D. și C.M.

Contrar solicitărilor

inculpatei, se apreciază că faptele inculpatului sale prezintă gradul de

pericol social cerut de lege, ca trăsătură esențială a infracțiunii, date fiind

natura importanțe valorilor sociale proteguite de legiuitor, natura și gravitatea

faptelor, motiv pentru care se impune menținerea soluției de condamnare.

În acest context,

Înalta Curte constatată că doar elementele favorabile ce țin de persoana

inculpatei S.B.V. (conduita bună avută anterior comiterii faptelor, vârsta,

împrejurarea că este integrat în societate), necoroborate ceilalți factori de

apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni, nu pot fundamenta

concluzia că faptele acesteia sunt în mod vădit lipsite de importanță, în

condițiile în care oricum datele ce-o caracterizează au fost valorificate la

stabilirea cuantumului și la alegerea modalității de executare a pedepsei

aplicate.

Pe de altă parte,

nici parchetul nu a prezentat elemente care să reliefeze existența unei

evidente contradicții între probele administrate și soluția de achitare a

inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F.,

M.D., N.I. și M.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care, conform propriilor lor

declarații, proceselor verbale de confruntare, dar și a susținerilor

coinculpaților C.M., B.D., O.C.M., nu s-a demonstrat că cei paisprezece

inculpați au avut conștiința apartenenței la un grup infracțional organizat

constituit pentru fraudarea instituțiilor creditare, dat fiind faptul că

activitățile lor s-au limitat la a solicita credite deși nu îndeplineau

condițiile legale, sens în care foloseau adeverințe de venituri false, fără să

cunoască amănunte cu privire la obținerea lor și potențialele activității

desfășurate de membrii grupului, aceștia intrând în contact doar cu persoana

care îi racolase și, uneori și cu cel care-i transporta. În aceste condiții

este greu de crezut că au putut să realizeze că sunt membrii ai unui grup

infracțional organizat, cu atât mai mult cu cât nu dețineau informații despre

existența și activitățile desfășurate de către inițiatorii grupului."

Ca atare, probele

administrate pe parcursul procesului penal nu au condus la răsturnarea

prezumției de nevinovăție a inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B.,

C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. sub aspectul infracțiunii de

aderare la grup infracțional organizat.

De altfel, prin

criticile formulate de procuror și inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A.,

C.M. și S.B.V. se tinde la o reapreciere a materialului probator din

perspectiva unor raționamente care în opinia acestora ar putea demonstra

vinovăția, respectiv nevinovăția pentru infracțiunile de aderare la grup

infracțional organizat, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură

privată, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., față de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M.,

C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. au fost corect

individualizate atât sub aspectul cuantumului stabilit pentru fiecare

infracțiune cât și sub aspectul modalității de executare a acestora, în raport

de criteriile generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen.

Au fost avute în

vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în

pericol prin acțiunea ilicită, precum și conduita inculpaților înainte, dar și

după comiterea faptelor.

În acest context,

Înalta Curte constată că în mod just, instanțele inferioare au reținut în

favoarea inculpaților S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M.,

U.D., I.F., M.D., N.I. și M.C.F. circumstanțe atenuante în raport de gradul de

implicare în activitatea infracțională, aceștia fiind simpli executanți ai

planului pus la punct de membrii grupului infracțional organizat care racolau

numai persoane cu nevoi materiale, în schimbul solicitării creditelor primind o

parte din banii obținuți nelegal și de lipsa antecedentelor penale.

Ca atare, tratamentul

sancționator aplicat celor treisprezece inculpați a fost judicios

proporționalizat și nu există temeiuri care să justifice majorarea pedepselor,

așa cum a solicitat parchetul, întrucât cuantumul stabilit de instanțele

inferioare este în măsură să asigure reeducarea inculpaților S.I., S.B.V