ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2010

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12676 din

21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI - a comerciala,

instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC U.P. SA,

în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, având drept obiect obligarea pârâtei la

emiterea facturilor aferente plăților făcute în avans pentru lunile septembrie

- noiembrie 2007 în baza contractului de prestări servicii pază și protecție

din 24 noiembrie 2006.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut faptul ca dispozițiile art. 16 Cap. III din

contractul de prestări servicii încheiat de părți nu pot justifica incidența

dispozițiilor art. 155 alin. (1) teza finală din codul fiscal, clauza penală

neputând primi calificarea unor plăți făcute în avans, așa cum a solicitat reclamanta.

Împotriva acestei

sentințe comerciale, reclamanta SC U.P. SA a declarat apel criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 194 din 13 aprilie 2009 a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC U.P. SA, reținând că la

termenul din 13 aprilie 2009, apelanta a renunțat la judecata capătului doi de

cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii de 1.000 lei/ zi

întârziere până la executarea obligației de emitere a facturilor.

Pe fondul

cauzei s-a reținut că între apelantă, în calitate de beneficiar și intimată, în

calitate de prestator la data de 24 noiembrie 2006 s-a încheiat contractul de

prestări servicii de pază, iar prin clauza inserata la cap. III art. 16,

părțile au convenit ca în cazul în care beneficiarul constată prin orice

mijloace că un agent de pază nu respectă fișa postului, prestatorul sa fie

obligat la plata unei penalități de 10% din valoarea facturata, pentru fiecare

caz in parte.

S-au avut în

vedere dispozițiilor art. 969 C. civ., potrivit căruia, convențiile legal

încheiate au putere de lege între părțile contractante, astfel că, obligarea

intimatei la emiterea facturilor aferente plăților făcute în avans pentru

lunile septembrie-noiembrie 2007, în baza contractului din 24 noiembrie 2006

s-a apreciat că, întrucât părțile nu au stabilit convențional o astfel de

obligație in sarcina intimatei, aceasta nu putea fi obligata pe cale

judecătorească la emiterea unei facturi de stornare cu privire la sumele

facturate în conformitate cu dispozițiile art. 1 cap. V din contract.

De asemenea,

s-a constatat ca și instanța de fond, că aplicarea clauzei penale de către

apelantă, raportat la prestațiile facturate de intimată pentru lunile septembrie

- noiembrie 2007, nu poate fi calificată drept plați făcute în avans, astfel

că, în cauză nu pot fi incidente dispozițiile articolului 155 alin. (1) teza

finala din C. fisc.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamanta SC U.P. SA a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului

formulat și obligării intimatei la emiterea facturilor aferente plăților făcute

în avans pentru lunile septembrie, octombrie si noiembrie 2007, plăți făcute în

baza contractului de prestări servicii pază și protecție din data de 24

noiembrie 2006.

Critica adusă

deciziei atacate, se referă în esență la faptul că instanța de apel nu arată

motivele pentru care înțelege să nu facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin.

(1) C. fisc., iar în considerentele deciziei nu se regăsește vreo referire la

aspectele invocate cu privire la aplicabilitatea art. 155 alin. (1) din C. fisc.

Se mai susține

că cele două instanțe nu au avut în vedere faptul că art. 16 din Cap. III din

Contractul de prestări servicii a fost stipulat pentru garantarea calității

serviciilor prestatorului, astfel că beneficiarul nu este ținut să achite decât

valoarea reala a prestațiilor care poate fi obținută scăzând din suma totală

penalitățile pentru neregulile constatate.

O altă critică

vizează faptul că, clauzele contractuale nu au fost raportate la prevederile

legale interpretate în sensul aplicării art. 155 alin. (1) din C. fisc., astfel

încât, intimata-pârâtă SC R. SA era obligată să emită facturile pentru sumele

încasate, chiar daca părțile nu au prevăzut expres în contract emiterea unei

facturi pentru serviciile efectiv prestate.

Analizând

critica adusă deciziei atacate se constată că aceasta este nefondată, urmând a

fi respins recursul pentru următoarele considerente:

Susținerea

recurentei, potrivit căreia, instanța de apel nu arată motivele pentru care

înțelege să nu facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. fisc., nu

poate fi primită, deoarece în considerentele deciziei recurate s-a reținut, în

raport de dispozițiile art. 4 cap. V din contract, că obligarea intimatei la

emiterea facturilor aferente plăților făcute în avans pentru lunile septembrie

- noiembrie 2007, nu poate fi dispusă, întrucât părțile nu au stabilit

convențional o astfel de obligație în sarcina intimatei, astfel că aceasta nu

putea fi obligată la emiterea unei facturi, în conformitate cu dispozițiile art.

1 cap. V din contract.

De asemenea,

s-a apreciat în aceste condiții, că aplicarea clauzei penale de către apelantă,

astfel cum a fost menționată în art. 16 cap. III din contract, raportat la

prestațiile facturate de intimată pentru lunile septembrie - noiembrie 2007, nu

poate fi calificată drept plați făcute în avans, astfel că, în cauză nu pot fi

incidente dispozițiile art. 155 alin. (1) teza finala din C. fisc.

Așa fiind, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC U.P. SA Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC U.P. SA Ilfov împotriva deciziei nr. 194 din 13

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 martie 2010.