ÎCCJ, decizie (scj.ro #84174)

Contestație

în anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Decizie pronunțată de către instanța de recurs cu privire

la executarea mandatului european de arestare. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- contestație în anulare întemeiată pe prevederile

art. 386 lit. c) C. proc. pen.

-

decizie

pronunțată de instanța de recurs cu privire la executarea

mandatului european de arestare

-

inadmisibilitate

C. proc. pen.,

art.

386 lit. c)

Contestația în

anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.,

formulată împotriva deciziei pronunțate de către instanța

de recurs cu privire la executarea mandatului european de arestare este

inadmisibilă, întrucât pe calea contestației în anulare

prevăzută în art. 386 lit. c) C. proc. pen. pot fi atacate numai

hotărârile penale definitive prin care se rezolvă acțiunea

penală, iar hotărârea privind executarea mandatului european de

arestare are ca obiect exclusiv predarea persoanei solicitate, iar nu

rezolvarea acțiunii penale.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3408 din 22 iunie

2007

Prin

sentința penală nr. 56/PI din 18 iunie 2007, Curtea de Apel

Timișoara, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată prin

Legea nr. 224/2006, a dispus predarea cetățeanului român

M.A.

autorităților judiciare

germane competente în baza mandatului european de arestare emis de Procuratura

din Hof, Germania, la 23 aprilie 2007.

Prin

decizia penală nr. 3141 din 12 iunie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de

persoana solicitată M.A. împotriva sentinței penale nr. 56/PI din 18

mai 2007 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva

deciziei penale nr. 3141 din 12 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, persoana urmărită, prin apărător, a

formulat contestație în anulare, prin care a invocat cazul de

contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen.,

potrivit căruia împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art.

10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care existau probe în

dosar. Potrivit susținerilor apărării, în cauză a

intervenit prescripția răspunderii penale, caz prevăzut în art.

10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., aflat între cele enumerate în art. 386 lit.

c) C. proc. pen., situație cu privire la care în momentul judecării

recursului existau probe la dosar.

Contestația

în anulare este inadmisibilă în principiu.

Din

examinarea dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen. rezultă

că în acest caz sunt susceptibile de a fi atacate în calea

extraordinară a contestației în anulare numai hotărârile penale

definitive care rezolvă acțiunea penală.

Potrivit

art. 9 C. proc. pen., acțiunea penală are ca obiect tragerea la

răspundere penală, condamnarea persoanelor care au săvârșit

infracțiuni.

Prin

urmare, în acest caz de contestație în anulare se tinde la retractarea

hotărârii definitive de către instanța de recurs și la

înlocuirea soluției de condamnare cu cea de încetare a procesului penal.

Prezenta

cauză, din punct de vedere al legii române, are un alt obiect decât

tragerea la răspundere penală a petentului contestator și se

referă exclusiv la executarea unui mandat european de arestare,

procedură reglementată în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală.

Potrivit

art. 7 din lege, referitor la dreptul aplicabil, cererile adresate

autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se

îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel.

Or,

executarea mandatului european de arestare reglementat în Titlul III, Capitolul

III al legii prevede și reglementări speciale care sunt de

strictă interpretare.

Astfel,

executarea mandatului european de arestare are ca obiect predarea, remiterea persoanei

solicitată către statul solicitant (care efectuează o

procedură de urmărire penală sau judecată ori de executare

a unei hotărâri de condamnare) de către statul solicitat.

Prin

urmare, în procedura executării mandatului european de arestare, nu autoritățile

judiciare ale statului solicitat - în cauză cele române - exercită

acțiunea penală împotriva persoanei urmărite, ci cele ale

statului solicitant - în cauză cele germane -, statul român nefăcând

altceva decât să pună la dispoziția autorităților germane,

potrivit unei proceduri prestabilite, persoana împotriva căreia s-a pus în

mișcare acțiunea penală în Germania.

Așa

fiind, chestiunile legate de condamnare sau încetarea procesului penal nu pot

fi rezolvate decât de autoritățile judiciare germane, după

procedura desfășurării procesului penal în acea țară.

Întrucât

prin decizia penală contestată instanța de recurs nu a avut de

rezolvat chestiunile referitoare la acțiunea penală pornită

împotriva făptuitorului, deci nu a soluționat fondul cauzei, această

decizie nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea

contestației în anulare prevăzută în art. 386 lit.

c) C. proc. pen.

Este

adevărat că, potrivit art. 88 alin. (2) lit. g) din Legea nr.

302/2004, prescripția răspunderii penale după legea română

ar putea constitui motiv facultativ de refuz al executării mandatului

european de executare.

Această

chestiune s-a rezolvat, însă, în cursul procesului având ca obiect

executarea mandatului european de arestare și a făcut obiectul

dezbaterii la instanța de fond și instanța de recurs.

În consecință,

contestația în anulare a fost respinsă ca

inadmisibilă.