ÎCCJ, decizie (scj.ro #84174)

Contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen. Decizie pronunțată de către instanța de recurs cu privire la executarea mandatului european de arestare. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen. - decizie pronunțată de instanța de recurs cu privire la executarea mandatului european de arestare - inadmisibilitate C. proc. pen., art. 386 lit. c) Contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., formulată împotriva deciziei pronunțate de către instanța de recurs cu privire la executarea mandatului european de arestare este inadmisibilă, întrucât pe calea contestației în anulare prevăzută în art. 386 lit. c) C. proc.

pen. pot fi atacate numai hotărârile penale definitive prin care se rezolvă acțiunea penală, iar hotărârea privind executarea mandatului european de arestare are ca obiect exclusiv predarea persoanei solicitate, iar nu rezolvarea acțiunii penale. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3408 din 22 iunie 2007 Prin sentința penală nr. 56/PI din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a dispus predarea cetățeanului român M.A. autorităților judiciare germane competente în baza mandatului european de arestare emis de Procuratura din Hof, Germania, la 23 aprilie 2007. Prin decizia penală nr. 3141 din 12 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată M.A.

împotriva sentinței penale nr. 56/PI din 18 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara. Împotriva deciziei penale nr. 3141 din 12 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoana urmărită, prin apărător, a formulat contestație în anulare, prin care a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen., potrivit căruia împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar. Potrivit susținerilor apărării, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, caz prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., aflat între cele enumerate în art. 386 lit. c) C. proc. pen., situație cu privire la care în momentul judecării recursului existau probe la dosar. Contestația în anulare este inadmisibilă în principiu. Din examinarea dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen. rezultă că în acest caz sunt susceptibile de a fi atacate în calea extraordinară a contestației în anulare numai hotărârile penale definitive care rezolvă acțiunea penală. Potrivit art. 9 C. proc. pen., acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală, condamnarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Prin urmare, în acest caz de contestație în anulare se tinde la retractarea hotărârii definitive de către instanța de recurs și la înlocuirea soluției de condamnare cu cea de încetare a procesului penal.

Prezenta cauză, din punct de vedere al legii române, are un alt obiect decât tragerea la răspundere penală a petentului contestator și se referă exclusiv la executarea unui mandat european de arestare, procedură reglementată în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Potrivit art. 7 din lege, referitor la dreptul aplicabil, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Or, executarea mandatului european de arestare reglementat în Titlul III, Capitolul III al legii prevede și reglementări speciale care sunt de strictă interpretare.

Astfel, executarea mandatului european de arestare are ca obiect predarea, remiterea persoanei solicitată către statul solicitant (care efectuează o procedură de urmărire penală sau judecată ori de executare a unei hotărâri de condamnare) de către statul solicitat. Prin urmare, în procedura executării mandatului european de arestare, nu autoritățile judiciare ale statului solicitat - în cauză cele române - exercită acțiunea penală împotriva persoanei urmărite, ci cele ale statului solicitant - în cauză cele germane -, statul român nefăcând altceva decât să pună la dispoziția autorităților germane, potrivit unei proceduri prestabilite, persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală în Germania.

Așa fiind, chestiunile legate de condamnare sau încetarea procesului penal nu pot fi rezolvate decât de autoritățile judiciare germane, după procedura desfășurării procesului penal în acea țară. Întrucât prin decizia penală contestată instanța de recurs nu a avut de rezolvat chestiunile referitoare la acțiunea penală pornită împotriva făptuitorului, deci nu a soluționat fondul cauzei, această decizie nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare prevăzută în art. 386 lit. c) C. proc. pen. Este adevărat că, potrivit art. 88 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, prescripția răspunderii penale după legea română ar putea constitui motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de executare.

Această chestiune s-a rezolvat, însă, în cursul procesului având ca obiect executarea mandatului european de arestare și a făcut obiectul dezbaterii la instanța de fond și instanța de recurs. În consecință, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.