ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2012

Ședința publică de la 18 ianuarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. 3032/104/2009, reclamanta T.C. a chemat în judecată pe pârâta SC C.V. SA Craiova, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la reluarea furnizării energiei electrice la punctul de consum situat în satul Falcuieni, comuna Potcoava, județul Olt. Prin sentința nr. 916/2009 a Tribunalului Olt a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea promovată de reclamanta T.C., iar prin decizia nr. 270/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de reclamanta T.C., a fost desființată sentința nr. 916/2009 a Tribunalului Olt, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 269/104/2010, iar prin sentința nr. 230/2010 pronunțată de Tribunalul Olt a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.V. SA Craiova – Punct de Lucru Slatina și în consecință a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.C., în contradictoriu cu pârâta, aceasta fiind obligată să reia furnizarea energiei electrice la punctul de consum cu destinație de locuință situată în localitatea Potcoava, sat Fălcuieni, județul Olt. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta SC C.V. SA, iar prin decizia comercială nr. 144 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul formulat, a fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu consecința respingerii acțiunii . În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâta SC C.V.

SA nu are calitatea de a relua furnizarea energiei electrice ci doar pe aceea de a factura și comercializa energia electrică, calitatea de a relua furnizarea așa cum a solicitat reclamantul revenind SC C.D. SA care transportă energia electrică și o măsoară, societate care a și efectuat operațiunea de deconectare de la rețeaua electrică a reclamantei. Potrivit Legii nr. 13/2007, energia electrică se transportă către punctul de consum și se măsoară de operatorul de distribuție C.D. SA, iar C.V. SA facturează și comercializează energia electrică pe baza măsurătorilor efectuate de operatorul de distribuție. Persoana ce ar trebui obligată în raportul dedus judecății este distribuitorul SC C.D. SA și nu SC C.V.

SA care nu are calitatea de a furniza energie electrică în sensul asigurării acesteia la punctul de consum. Ca urmare, pârâta SC C.V. SA nu are calitate procesuală în prezenta cauză, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, acțiunea fiind respinsă pe această excepție. Împotriva deciziei comerciale nr. 144 din 28 iunie 2010 a declarat recurs reclamanta T.C. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de prima instanță. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a concluzionat că pârâta SC C.V.

SA nu are calitate procesuală invocând dispozițiile art. 3 pct. 28 din Legea nr. 13/2007. Instanța a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății făcând trimitere la o terță persoană care ar trebui chemată în judecată față de care nu există raporturi contractuale. Printr-o greșită aplicare a legii speciale în materia furnizării energiei electrice și printr-o interpretare greșită a dispozițiilor art. 969 și urm. C. civ., instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.V. SA. Intimata pârâtă SC C.V. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, motivat de faptul că în raport de Legea nr. 13/2007 care a statuat separarea activităților de distribuitor de cea de furnizor a energiei electrice nu are calitate procesuală în cauză.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat se constată că recursul este nefondat. Prin hotărârea recurată, instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.V. SA, cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, argumentând pe larg soluția pronunțată astfel că dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate formal de recurent nu-și găsesc incidența în cauză. Nu subzistă nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, textul menționat vizând actele juridice în sens de negotium iuris, recurenta invocând dispozițiile legale fără a arăta în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate în raport de textul menționat, criticile vizând interpretarea și aplicarea Legii nr. 13/2007.

Nu se poate reține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale Legii nr. 13/2007 motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care prin adoptarea Legii nr. 13/2007 privind energia electrică au fost separate activitatea de distribuție de cea de furnizare a energiei electrice. Astfel, art. 3 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 13/2007, definește noțiunea de distribuție a energiei electrice, iar pct. 23 din același articol, definește noțiunea de furnizare a energiei electrice. Instanța de apel a interpretat corect dispozițiile legale incidente, intimata pârâtă SC C.V. SA având atribuții de facturare și comercializare a energiei electrice și nu de furnizare în sensul asigurării acesteia la punctul de consum.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat reluarea furnizării energiei electrice la punctul de consum dar furnizarea energiei electrice la punctul de consum este atributul exclusiv al SC C.D. SA în raport de dispozițiile Legii nr. 13/2007. Dispozițiile art. 56 alin. (3) din același act normativ,, dă posibilitatea legală operatorului de distribuție să deconecteze pe consumator de la rețeaua electrică în cazul consumului fraudulos, același operator având dreptul și obligația de conectare a consumatorului la rețeaua electrică. În temeiul art. 56 alin. (3) din Legea nr. 13/2007, SC C.D. SA a încheiat nota de constatare nr. 702 din 13 februarie 2009 vizând consumul fraudulos și a întrerupt furnizarea de energie electrică.

Este evident că operatorul care a întrerupt furnizarea energiei electrice la consumator are posibilitatea de a relua furnizarea de energie electrică, iar instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 13/2007 având în vedere că prin acest act normativ s-a dispus separarea activităților de distribuire de cea de furnizare precum și drepturile/obligațiile: SC C.V. SA, SC C.D. SA și ale consumatorilor. Ținând cont de pretenția recurentei reclamante, vizând „reluarea furnizării energiei electrice” și dispozițiile Legii nr. 13/2007, în mod corect instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C.V. SA care nu are atribuții de furnizare a energiei electrice ci de facturare și comercializare.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va r espinge recursul declarat de reclamanta T.C. împotriva deciziei nr. 144 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta T.C. împotriva deciziei nr. 144 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.