ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.A. a chemat în judecată pe pârâta SC C.D. SA Craiova solicitând obligarea acesteia la montarea contorului electric și conectarea acestuia la rețeaua de distribuție și totodată anularea facturilor din 3 decembrie 2008 prin care a fost obligat la plata verificării instalației, constatarea contravenției, întreruperea energiei electrice și plata consumului. Judecătoria Craiova, prin sentința nr. 5814 din 3 aprilie 2009 a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare, în favoarea Tribunalului Dolj, considerând incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Prin precizarea acțiunii formulată la 10 iunie 2009, reclamantul a cerut că în calitate de pârâtă să fie introdusă în cauză SC C.D.

SA. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 145 din 10 februarie 2010, a admis acțiunea precizată a reclamantului, a obligat pe pârâtă să reconecteze imobilul la rețeaua de curent electric și să furnizeze acestuia energie electrică și a anulat facturile din 3 decembrie 2008. Instanța de fond a reținut că reclamantul era beneficiarul contractului de furnizare de energie electrică pentru consumatori casnici, iar pârâta invocând consumul fraudulos de energie a refuzat reconectarea imobilului deși situația existentă s-a datorat culpei acesteia, care nu a asigurat în condiții de securitate serviciul de furnizare, menținând un transformator peste durata de funcționare, care funcționa fără o fază și în gol, datorită unui defect de izolație.

În privința facturii de plată a consumului estimat în funcție de bunurile consumatoare de energie electrică instanța a considerat că acestea aveau un consum mai mic decât cel trecut în actul de plată. Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 84 din 29 aprilie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtei. Instanța de apel a reținut, în esență că furnizorul energiei electrice a locuinței reclamantului nu a luat măsuri pentru asigurarea acestui serviciu iar intervenția unor persoane neautorizate și realizarea unei imposibilități la conectarea consumatorului se datorează pârâtei care a încălcat prevederile art. 85 din H.G. nr. 1007/2004. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs motivat pe inadmisibilitatea acțiunii în anularea notei de constatare și a facturilor emise și pe greșita interpretare a H.G.

nr. 1007/2004 și a art. 7 lit. f), art. 6 lit. h) și 29 alin. (2) lit. a) din contractul de furnizare a energiei electrice. Astfel recurenta susține că nota de constare prin care s-a stabilit situația de fapt și facturile fiscale nu sunt acte juridice săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice ci doar constată pretenția furnizorului de obligare a destinatarului la plata unei sume de bani. Expunând situația de fapt, recurenta mai susține că instanțele au interpretat greșit prevederile contractuale, care obligau consumatorul să posteze intacte contorul de decontare, plombele de la capacul de borne și celelalte instalații. Neînregistrând consumul de energie electrică instanțele în mod greșit au considerat că nu există un consum fraudulos și ar înlătura aplicarea prevederilor art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Reclamantul, beneficiar al unui contract de furnizare de energie electrică, urmare a avarierii transformatorului rețelei care-i alimenta proprietatea, în lipsa intervenției autorizate a firmelor specializate a procedat la realizarea unei improvizații, conectându-se la rețea astfel încât contorul de decontare să nu mai măsoare cantitatea de energie electrică pe care a consumat-o. În acest mod, prevederile contractuale (art. 6 și 7 din contractul de furnizare) au fost încălcate, consumatorul înlăturând una din plombele furnizorului alimentându-se printr-o improvizație efectuată de persoane neautorizate. În aceste condiții furnizorul, în aplicarea prevederilor art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G.

nr. 1007/2004, a recalculat consumul pe perioada necontorizată, constatând intervenții necontrolate la instalațiile furnizorului. Instanțele de fond, greșit au exonerat pe reclamant de plata facturilor privind consumul de energie electrică. Chiar dacă furnizorul a încălcat prevederile art. 85 din Regulamentul aprobat prin H.G. menționată, prin care era obligat să furnizeze, consumatorului, energie la puterea contractată, aceasta nu justifică efectuarea unor improvizații prin care consumul să nu fie contabilizat. Culpa reclamantului, pentru care este atrasă răspunderea constă în încălcarea prevederilor contractuale, care nu permiteau consumatorului să intervină la contorul de decontare sau la sigiliile aplicate și de a efectua intervenții neautorizate.

În mod greșit, însă, recurenta caracterizează nota de constatare și facturile ca nefiind acte juridice și invocă excepția inadmisibilității acțiunii în anularea acestora. Actul juridic este o manifestare de voință făcută cu intenția de a naște, modifica sau stinge un raport juridic. Atât nota de constatare cât și facturile emise sunt acte unilaterale care vădesc intenția de a obliga la o prestație - plata consumului efectuat. Așadar nu consumul fraudulos conduce la obligația reclamantului de plată a facturilor prin care s-a calculat consumul ce trebuia înregistrat în raport cu receptoarele inventariate, ci intervenția neautorizată, sancționată prin norma din regulament deja evocată. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia nr. 84 din 29 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova va admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 145 din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj pe care o va schimba în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii, obligării pârâtei să reconecteze imobilul reclamantului la rețeaua de distribuție a energiei electrice și să furnizeze energie electrică și va respinge capătul de cerere privind anularea facturilor din 3 decembrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.D. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 84 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeași parte, împotriva sentinței nr. 145 din 10 februarie 2010 a Tribunalului Dolj, secția comercială. Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea și respinge capătul de cerere privind anularea facturilor. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2010.