ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.A. a chemat în judecată pe

pârâta SC C.D. SA Craiova solicitând obligarea acesteia la montarea contorului

electric și conectarea acestuia la rețeaua de distribuție și totodată anularea

facturilor din 3 decembrie 2008 prin care a fost obligat la plata verificării

instalației, constatarea contravenției, întreruperea energiei electrice și

plata consumului.

Judecătoria Craiova,

prin sentința nr. 5814 din 3 aprilie 2009 a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare, în favoarea Tribunalului Dolj,

considerând incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin precizarea

acțiunii formulată la 10 iunie 2009, reclamantul a cerut că în calitate de

pârâtă să fie introdusă în cauză SC C.D. SA.

Tribunalul Dolj, prin

sentința nr. 145 din 10 februarie 2010, a admis acțiunea precizată a reclamantului, a obligat pe pârâtă să reconecteze imobilul la rețeaua de curent

electric și să furnizeze acestuia energie electrică și a anulat facturile din 3

decembrie 2008.

Instanța de fond a

reținut că reclamantul era beneficiarul contractului de furnizare de energie

electrică pentru consumatori casnici, iar pârâta invocând consumul fraudulos de

energie a refuzat reconectarea imobilului deși situația existentă s-a datorat

culpei acesteia, care nu a asigurat în condiții de securitate serviciul de

furnizare, menținând un transformator peste durata de funcționare, care

funcționa fără o fază și în gol, datorită unui defect de izolație.

În privința facturii

de plată a consumului estimat în funcție de bunurile consumatoare de energie

electrică instanța a considerat că acestea aveau un consum mai mic decât cel trecut

în actul de plată.

Curtea de Apel

Craiova, prin Decizia nr. 84 din 29 aprilie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Instanța de apel a

reținut, în esență că furnizorul energiei electrice a locuinței reclamantului

nu a luat măsuri pentru asigurarea acestui serviciu iar intervenția unor

persoane neautorizate și realizarea unei imposibilități la conectarea

consumatorului se datorează pârâtei care a încălcat prevederile art. 85 din H.G.

nr. 1007/2004.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs motivat pe inadmisibilitatea

acțiunii în anularea notei de constatare și a facturilor emise și pe greșita

interpretare a H.G. nr. 1007/2004 și a art. 7 lit. f), art. 6 lit. h) și 29 alin.

(2) lit. a) din contractul de furnizare a energiei electrice.

Astfel recurenta

susține că nota de constare prin care s-a stabilit situația de fapt și

facturile fiscale nu sunt acte juridice săvârșite cu intenția de a produce

efecte juridice ci doar constată pretenția furnizorului de obligare a

destinatarului la plata unei sume de bani.

Expunând situația de

fapt, recurenta mai susține că instanțele au interpretat greșit prevederile

contractuale, care obligau consumatorul să posteze intacte contorul de

decontare, plombele de la capacul de borne și celelalte instalații.

Neînregistrând consumul de energie electrică instanțele în mod greșit au

considerat că nu există un consum fraudulos și ar înlătura aplicarea

prevederilor art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:

Reclamantul,

beneficiar al unui contract de furnizare de energie electrică, urmare a

avarierii transformatorului rețelei care-i alimenta proprietatea, în lipsa

intervenției autorizate a firmelor specializate a procedat la realizarea unei

improvizații, conectându-se la rețea astfel încât contorul de decontare să nu

mai măsoare cantitatea de energie electrică pe care a consumat-o.

În acest mod,

prevederile contractuale (art. 6 și 7 din contractul de furnizare) au fost

încălcate, consumatorul înlăturând una din plombele furnizorului alimentându-se

printr-o improvizație efectuată de persoane neautorizate.

În aceste condiții

furnizorul, în aplicarea prevederilor art. 142 din Regulamentul de furnizare a

energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, a recalculat consumul pe

perioada necontorizată, constatând intervenții necontrolate la instalațiile

furnizorului.

Instanțele de fond,

greșit au exonerat pe reclamant de plata facturilor privind consumul de energie

electrică. Chiar dacă furnizorul a încălcat prevederile art. 85 din

Regulamentul aprobat prin H.G. menționată, prin care era obligat să furnizeze,

consumatorului, energie la puterea contractată, aceasta nu justifică efectuarea

unor improvizații prin care consumul să nu fie contabilizat.

Culpa reclamantului,

pentru care este atrasă răspunderea constă în încălcarea prevederilor

contractuale, care nu permiteau consumatorului să intervină la contorul de

decontare sau la sigiliile aplicate și de a efectua intervenții neautorizate.

În mod greșit, însă,

recurenta caracterizează nota de constatare și facturile ca nefiind acte

juridice și invocă excepția inadmisibilității acțiunii în anularea acestora.

Actul juridic este o manifestare de voință făcută cu intenția de a naște,

modifica sau stinge un raport juridic. Atât nota de constatare cât și facturile

emise sunt acte unilaterale care vădesc intenția de a obliga la o prestație -

plata consumului efectuat.

Așadar nu consumul

fraudulos conduce la obligația reclamantului de plată a facturilor prin care

s-a calculat consumul ce trebuia înregistrat în raport cu receptoarele

inventariate, ci intervenția neautorizată, sancționată prin norma din

regulament deja evocată.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul pârâtei, va modifica Decizia nr. 84 din 29 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Craiova va admite apelul declarat împotriva

sentinței nr. 145 din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj pe care o

va schimba în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii, obligării pârâtei

să reconecteze imobilul reclamantului la rețeaua de distribuție a energiei

electrice și să furnizeze energie electrică și va respinge capătul de cerere

privind anularea facturilor din 3 decembrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.D. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 84 din 29 aprilie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o modifică în sensul

că admite apelul declarat de aceeași parte, împotriva sentinței nr. 145 din 10

februarie 2010 a Tribunalului Dolj, secția comercială.

Schimbă în parte

sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea și respinge capătul de

cerere privind anularea facturilor.

Menține restul

dispozițiilor sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2010.