ÎCCJ, decizie (scj.ro #84991)

. Funcționar public. Litigiu privind drepturi de

natură salarială. Corecta delimitare a calității procesual

pasive.

Codul de

procedură civilă, art.

Legea nr. 500/2002, art.

21

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic:            Calitate

procesual pasivă

Drepturi de

natură salarială

Funcționar public

Ordonator principal de credite

În litigiul

având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială,

calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de

către instituția cu care funcționarul public are stabilit

raportul de serviciu.

Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția

publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia

de ordinator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate

creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia

în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că

obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată,

neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile

de exercițiu ale acțiunii civile.

I.C.C.J. , Secția

de contencios administrativ și fiscal

Decizia

nr. 3522 din 16 octombrie 2008

Prin cererea de intervenție înregistrată pe

rolul Curții de Apel  București la  data  de

13.09.2007,  reclamanții  D.C, G.F, ș.a. au solicitat

să intervină în dosarul nr. 3920/2/2007, urmând ca instanța

să oblige Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sporului de fidelitate

pentru anul 2005, actualizat.

In motivarea cererii, reclamanții au arătat că

obligația de plată a sporului de fidelitate se întemeiază pe

dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003, iar faptul că acest act

normativ a fost suspendat succesiv nu prezintă relevanță în

cauză, întrucât pe calea suspendării nu se poate ajunge la anularea

unui drept legal acordat.

Pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative a

formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și

Finanțelor.

Avându-se în vedere că reclamanții au invocat drepturi

proprii, distincte de ale reclamanților din dosarul nr.3920/2/2007,

cererea acestora a fost calificată ca acțiune principală.

Prin Sentința Civilă nr. 521 din 19 februarie 2008 a

Curții de Apel București - Secția a VIII a Contencios

Administrativ și Fiscal, instanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și

Finanțelor, excepție invocată din oficiu și a respins

acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără

calitate. Totodată, prima instanță a respins și cererea de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca

fiind rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că reclamanții sunt funcționari în cadrul

Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, astfel

încât Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ordonator

principal de credite, nu îi incumbă obligația principală,

respectiv cea de plată efectivă a acestor drepturi.

Totodată, judecătorul fondului a apreciat că

plata sporului de fidelitate trebuie să se facă, în măsura în

care se stabilește că este datorat, de către instituția

publică la care este încadrat funcționarul public.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât

reclamanții și intervenienții.

Recurenții consideră că în mod greșit

instanța de fond a ridicat din  oficiu și a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei

Administrative.

Ministerul Internelor și Reformei Administrative are

calitate de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu

dispozițiile art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de

credite sunt cei care repartizează creditele bugetare, aprobate pentru

bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic

inferioare.

Bugetul se alocă M.I.R.A. și nu Direcției

Generale de Poliție a

m

unicipiului

București care este  ordonator terțiar de credite și nu

poate dispune de sumele alocate de către minister pentru alte

plăți decât pentru cele care au fost repartizate.

Direcțiile generale ale unui minister pot fi oricând

restructurate, iar salariații pot trece de la o direcție la

cealaltă, atâta timp cât sunt angajații ministerului .

Recursul este nefondat.

Calitatea procesuală este definită ca fiind

existența unei identități între reclamant și cel care este

titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (cu referire

la reclamant), precum și între pârât și cel obligat în același

raport juridic (cu referire la pârât).

În speță, s-a pus problema lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată și anume a

Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Reclamanții și intervenienții și-au

desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale de

Poliție a Municipiului București, iar  obiectul

acțiunii  îl reprezintă plata unor drepturi salariale.

Direcția Generală de Poliție a Municipiului

București este ordonator terțiar de credite și este

obligată în virtutea raporturilor de serviciu încheiate cu

reclamanții și intervenienții să achite drepturile salariale.

Numai această instituție publică poate fi

chemată în judecată pentru neplata salariului sau a altor

pretenții bănești.

Ceea ce invocă recurenții nu are legătură cu

calitatea procesuală pasivă.

Recurenții nu au chemat în judecată M.I.R.A. în

calitate de obligat în cadrul unui raport juridic (plata salariului), ci pentru

calitatea acestuia de ordonator principal de credite.

Este adevărat că M.I.R.A. are această calitate

și repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu

și pentru bugetele  instituțiilor publice ierarhic inferioare,

conform art.21 din Legea nr.500/2002.

Recurenții  consideră că  atragerea

M.I.R.A. în proces reprezintă o garanție că obligația

bănească a Direcției Generale de Poliție a Municipiului

București va fi executată.

Această  interpretare a recurenților se opune

condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile stabilite de

codul de procedură civilă și în mod corect nu a fost

primită de instanța de fond și nici de prezenta

instanță care este  investită cu soluționarea

recursului.

Recursul a fost respins ca nefondat.