ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iunie 2007,

reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.P.M.B. și M.E.F., obligarea pârâților

la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate de până la 20% din salariul de

bază pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu rata

inflației și obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că polițiștii sunt beneficiarii sporului de fidelitate,

conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003, de până la 20% din salariul de bază,

calculat conform Ordinului M.I.R.A. nr. 132/2004, însă acest drept a fost

suspendat prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004. Reclamantul a mai

susținut că suspendarea plății acestor drepturi nu echivalează cu abrogarea

lor, ci se amână doar exercitarea acestora, fiind vorba despre un drept

câștigat.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

cerere de chemare în garanție a M.E.F. pentru alocarea sumelor necesare plății

acestor drepturi.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2639

din 30 octombrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtul M.E.F. pe cererea principală, ca neîntemeiată, a admis

acțiunea și a obligat pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M.B. la plata sumelor

reprezentând contravaloarea sporului de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005 -

31 decembrie 2005 actualizat cu rata inflației de la data scadenței până la

plata efectivă.

Totodată a obligat pârâtul M.E.F.

la alocarea fondurilor necesare, iar pe cererea de chemare în garanție a

respins excepțiile ca neîntemeiate și a respins și cererea de chemare în

garanție, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în ceea ce privește fondul cauzei, polițiștii fiind

îndreptățiți la acordarea drepturilor salariale solicitate în temeiul

prevederilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 și ale Ordinului M.I.R.A. nr. 132/2004.

Că, deși aceste dispoziții

legale au fost suspendate prin O.U.G. nr. 118/2004, suspendarea nu echivalează

cu o anulare a dreptului, ceea ce ar fi neconstituțional, astfel încât la

încetarea suspendării se impunea plata drepturilor respective.

Cerere de chemare în

garanție a M.E.F. a fost respinsă, reținându-se că ministerul chemat în

garanție nu are calitatea de debitor față de pârâtul M.I.R.A. în temeiul

vreunei dispoziții legale, însă s-a considerat că, în calitate de pârât, M.E.F.

trebuie obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi, în temeiul

art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în

principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale

pasive și, în subsidiar, al respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că,

potrivit O.G. nr. 22/2002 sarcina executării obligațiilor de plată revine

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Prin urmare, a

menționat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art.

21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din aceeași lege, precum și faptul

că dreptul pretins derivă dintr-un raport de muncă în care M.E.F. nu este

implicat.

Recursul se va admite în

sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii îl

constituie, în cauză, dreptul polițiștilor la acordarea sporului de fidelitate

de până la 20% din salariul de bază.

În mod eronat instanța de fond

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în condițiile

în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a

obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor

executorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor

publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin

bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de

plată respectivă.

În conformitate cu

prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite

bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări

de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii

și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru

efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în cauză,

obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o

hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se

realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele M.E.F.

în materie de buget.

Intimatul - pârât M.I.R.A.

are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr.

500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează

creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele

instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F. elaborează

proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit

prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali

de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Trebuie avut în vedere și

faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material dedus

judecății.

De asemenea, trebuie

menționat că la data de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 146/2007

pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada

2001 - 2006.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în

sensul că va respinge acțiunea față de M.E.F., pentru lipsa calității

procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 2639 din 30 octombrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea față de M.E.F., pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.