ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iunie 2007, reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.P.M.B. și M.E.F., obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu rata inflației și obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că polițiștii sunt beneficiarii sporului de fidelitate, conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003, de până la 20% din salariul de bază, calculat conform Ordinului M.I.R.A.

nr. 132/2004, însă acest drept a fost suspendat prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004. Reclamantul a mai susținut că suspendarea plății acestor drepturi nu echivalează cu abrogarea lor, ci se amână doar exercitarea acestora, fiind vorba despre un drept câștigat. Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. pentru alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2639 din 30 octombrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M.E.F. pe cererea principală, ca neîntemeiată, a admis acțiunea și a obligat pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M.B.

la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 actualizat cu rata inflației de la data scadenței până la plata efectivă. Totodată a obligat pârâtul M.E.F. la alocarea fondurilor necesare, iar pe cererea de chemare în garanție a respins excepțiile ca neîntemeiate și a respins și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că soluția se impune, în ceea ce privește fondul cauzei, polițiștii fiind îndreptățiți la acordarea drepturilor salariale solicitate în temeiul prevederilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 și ale Ordinului M.I.R.A. nr. 132/2004. Că, deși aceste dispoziții legale au fost suspendate prin O.U.G.

nr. 118/2004, suspendarea nu echivalează cu o anulare a dreptului, ceea ce ar fi neconstituțional, astfel încât la încetarea suspendării se impunea plata drepturilor respective. Cerere de chemare în garanție a M.E.F. a fost respinsă, reținându-se că ministerul chemat în garanție nu are calitatea de debitor față de pârâtul M.I.R.A. în temeiul vreunei dispoziții legale, însă s-a considerat că, în calitate de pârât, M.E.F. trebuie obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi, în temeiul art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în subsidiar, al respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că, potrivit O.G. nr. 22/2002 sarcina executării obligațiilor de plată revine instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Prin urmare, a menționat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din aceeași lege, precum și faptul că dreptul pretins derivă dintr-un raport de muncă în care M.E.F. nu este implicat. Recursul se va admite în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii îl constituie, în cauză, dreptul polițiștilor la acordarea sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. În mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în condițiile în care, prin O.G.

nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de plată respectivă. În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele M.E.F. în materie de buget. Intimatul - pârât M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Trebuie avut în vedere și faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material dedus judecății. De asemenea, trebuie menționat că la data de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea față de M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 2639 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea față de M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.