ÎCCJ, decizie (scj.ro #82587)

Imobil/Teren preluat în mod abuziv de stat. Cererea moștenitorilor proprietarilor deposedați pentru despăgubiri prin echivalent. Persoana căreia îî revine obligația de a plăti despăgubiri. Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil/Teren preluat în mod abuziv de stat. Cererea moștenitorilor proprietarilor deposedați pentru despăgubiri în echivelent. Persoana căreia îi revine obligația plății despăgubirilor . Index alfabetic. Drept civil. - Imobil/Teren preluat în mod abuziv de către stat. - Despăgubiri în echivalent. Legea nr. 10/2001: art. 1, art. 7, art. 9 art. 10, art. 14, art. 20, art. 33. - Despăgubiri în echivalent, pentru terenul preluat în mod abuziv de stat, se cuvin, persoanelor îndreptățite, numai în cazurile prevăzute de art. 12 alin. (2), art. 14 alin. (1), art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sau dacă restituirea în natură nu este posibilă din punct de vedere fizic și juridic.

- Despăgubile se stabilesc, conform art. 33 din Legea nr. 10/2001, prin decizie/dispoziție motivată a autorității administrative în a carei rază teritorială se află terenul, cu avizul consultativ, al organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, dat în urma verificării condițiilor de fond și de formă, prevăzute de lege. Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7282 din 17 decembrie 2004. Prin sentința civilă nr. 420 din 24 iunie 2003, Tribunalul Arad a admis acțiunea reclamanților I.E., I.M.T. și I.T.E., a anulat dispoziția cu nr. 265 din 12 august 2002 emisă de pârâta SC Central SA Arad și a obligat-o pe aceasta la acordarea de despăgubiri prin echivalent, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, pentru terenurile situate în Arad.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva APAPS București ca inadmisibilă. Instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat notificare, prin care au cerut despăgubiri prin echivalent, pentru suprafețele de teren care au fost preluate de stat fără titlu, așa cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, pârâta, ca deținătoare a parcelelor de teren în litigiu, are obligația să acorde despăgubirile, potrivit legii; că, chemata în garanție nu are obligația să plătească despăgubiri, deoarece imobilul trebuia restituit în natură foștilor proprietari. Prin decizia civilă nr. 223 din 10 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâtă.

Recursul pârâtei este fondat. Greșit prin sentința instanței de fond, menținută prin decizia pronunțată în apel, s-a reținut că pârâta are obligația să acorde reclamanților despăgubiri prin echivalent, pentru suprafețele de teren care fac obiectul procesului. Instanța de fond a reținut că obligația pârâtei este stabilită prin art. 21 din Legea nr.10/2001, iar instanța de apel a motivat că această obligație este prevăzută în art. 24 din lege. Aceste texte au fost greșit aplicate în cauză. Articolul 21 alin. (1) din lege prevede că persoana îndreptățită va notifica, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar art. 24 alin. (1) prevede că atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilul este obligat să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent.

Principiul restituirii în natură a imobilelor, preluate abuziv, este consacrat prin art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, iar posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent este prevăzută numai dacă restituirea în natură nu este posibilă nici măcar în parte. De aceea, persoana îndreptățită poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege (art. 12 alin. (2), art. 14 alin. (1), art. 20 alin. (4)) sau dacă restituirea în natură nu este posibilă din punct de vedere fizic sau juridic. În cauză, reclamanții, prin notificarea adresată Consiliului Local al Municipiului Arad, la data de 8 august 2001, transmisă pârâtei de Primăria Municipiului Arad, fără să susțină că s-ar încadra într-unul din cazurile prevăzute expres de Legea nr. 10/2001, care să le confere drept de opțiune potrivit art. 7 alin. (2) din lege, au solicitat numai acordarea de despăgubiri prin echivalent.

În notificare se invocă dispozițiile art. 10 alin. (4) partea finală și art. 33 din Legea nr. 10/2001. Articolul 10 alin. (4) din lege stabilește dreptul la despăgubiri, prin echivalent, numai dacă restituirea în natură nu este posibilă pentru că imobilele au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale; respectând principiul restituirii în natură, ori de câte ori este posibilă, textul prevede că persoana îndreptățită beneficiază de restituire în natură pentru terenul liber și de măsuri reparatorii stabilite în echivalent, dacă terenul nu este liber.

Dacă se solicită măsuri reparatorii prin echivalent, persoana îndreptățită, conform art. 33 din lege, adresează însă notificarea primăriei în raza căreia s-a aflat imobilul, iar măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului, cu avizul consultativ al organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, dat în urma verificării condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege. Întrucât, pentru situația invocată în notificare, nu este prevăzută obligația de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în sarcina pârâtei și intimații-reclamanți nu se află într-unul din cazurile prevăzute expres de lege, care să le confere dreptul de opțiune, corect, prin dispoziția contestată, pârâta a stabilit că despăgubirile cerute de reclamanți nu pot fi pretinse de la aceasta.

Prin urmare, fără a se analiza alte susțineri, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-au casat hotărârile atacate și s-a respins acțiunea.