ÎCCJ, decizie (scj.ro #82587)

Imobil/Teren

preluat în mod abuziv de stat. Cererea moștenitorilor proprietarilor deposedați

pentru despăgubiri prin echivalent. Persoana căreia îî revine obligația de a

plăti despăgubiri.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil/Teren

preluat în mod abuziv de stat. Cererea moștenitorilor proprietarilor deposedați

pentru despăgubiri în echivelent. Persoana căreia îi revine obligația plății

despăgubirilor .

Index alfabetic.

Drept civil.

-

Imobil/Teren preluat în mod abuziv de către stat.

-

Despăgubiri în echivalent.

Legea nr. 10/2001: art. 1, art. 7, art. 9

art. 10, art. 14, art. 20, art. 33.

- Despăgubiri în echivalent, pentru terenul preluat în mod abuziv de stat,

se cuvin, persoanelor îndreptățite, numai în cazurile  prevăzute de art.

12 alin. (2), art. 14 alin. (1), art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sau

dacă restituirea în natură nu este posibilă din punct de vedere fizic și

juridic.

-  Despăgubile se stabilesc, conform art. 33 din Legea nr. 10/2001, prin

decizie/dispoziție motivată a autorității administrative în a carei rază

teritorială se află terenul, cu avizul consultativ, al organelor teritoriale

ale Ministerului Finanțelor Publice, dat în urma verificării condițiilor de

fond și de formă, prevăzute de lege.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr. 7282 din 17 decembrie 2004.

Prin sentința civilă nr. 420 din 24 iunie 2003, Tribunalul Arad

a admis acțiunea reclamanților I.E., I.M.T. și I.T.E.,  a anulat

dispoziția cu nr. 265 din 12 august 2002 emisă de pârâta SC Central SA Arad și

a obligat-o pe aceasta la acordarea de despăgubiri prin echivalent, în baza

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, pentru terenurile situate în Arad.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtă împotriva APAPS București ca inadmisibilă.

Instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat

notificare, prin care au cerut despăgubiri prin echivalent, pentru suprafețele

de teren care au fost preluate de stat fără titlu, așa cum s-a stabilit

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și, conform art. 21

din Legea nr. 10/2001, pârâta, ca deținătoare a parcelelor de teren în litigiu,

are obligația să acorde despăgubirile, potrivit legii; că, chemata în garanție

nu are obligația să plătească despăgubiri, deoarece imobilul trebuia restituit

în natură foștilor proprietari.

Prin decizia civilă nr. 223 din 10 decembrie 2003, Curtea de

Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâtă.

Recursul pârâtei este fondat.

Greșit prin sentința instanței de fond, menținută prin decizia

pronunțată în apel, s-a reținut că pârâta are obligația să acorde reclamanților

despăgubiri prin echivalent, pentru suprafețele de teren care fac obiectul

procesului. Instanța de fond a reținut că obligația pârâtei este stabilită prin

art. 21 din Legea nr.10/2001, iar instanța de apel a motivat că această

obligație este prevăzută în art. 24 din lege.

Aceste texte au fost greșit aplicate în cauză.

Articolul 21 alin. (1) din lege prevede că persoana îndreptățită

va notifica, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii,

persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului,

iar art. 24 alin. (1) prevede că atunci când restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilul este obligat să facă

persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent.

Principiul restituirii în natură a imobilelor, preluate abuziv,

este consacrat prin art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, iar

posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent este prevăzută

numai dacă restituirea în natură nu este posibilă nici măcar în parte.

De aceea, persoana îndreptățită poate opta pentru măsuri

reparatorii prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege (art. 12 alin.

(2), art. 14 alin. (1), art. 20 alin. (4)) sau dacă restituirea în natură nu

este posibilă din punct de vedere fizic sau juridic.

În cauză, reclamanții, prin notificarea adresată Consiliului

Local al Municipiului Arad, la data de 8 august 2001, transmisă pârâtei de

Primăria Municipiului Arad, fără să susțină că s-ar încadra într-unul din

cazurile prevăzute expres de Legea nr. 10/2001, care să le confere drept de

opțiune potrivit art. 7 alin. (2) din lege, au solicitat numai acordarea de

despăgubiri prin echivalent.

În notificare se invocă dispozițiile art. 10 alin. (4) partea

finală și art. 33 din Legea nr. 10/2001.

Articolul 10 alin. (4) din lege stabilește dreptul la

despăgubiri, prin echivalent, numai dacă restituirea în natură nu este posibilă

pentru că imobilele au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale;

respectând principiul restituirii în natură, ori de câte ori este posibilă,

textul prevede că persoana îndreptățită beneficiază de restituire în natură

pentru terenul liber și de măsuri reparatorii stabilite în echivalent, dacă

terenul nu este liber.

Dacă se solicită măsuri reparatorii prin echivalent, persoana

îndreptățită, conform art. 33 din lege, adresează însă notificarea primăriei în

raza căreia s-a aflat imobilul, iar măsurile reparatorii în echivalent se

stabilesc prin dispoziția motivată a primarului, cu avizul consultativ al

organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, dat în urma

verificării condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.

Întrucât, pentru situația invocată în notificare, nu este

prevăzută obligația de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent

în  sarcina pârâtei   și intimații-reclamanți  nu se

află  într-unul din cazurile prevăzute expres de lege, care să le confere

dreptul de opțiune, corect, prin dispoziția contestată, pârâta a stabilit că

despăgubirile cerute de reclamanți nu pot fi pretinse de la aceasta.

Prin urmare, fără a se analiza alte susțineri, s-a admis

recursul declarat de pârâtă, s-au casat hotărârile atacate și s-a respins

acțiunea.