ÎCCJ, decizie (scj.ro #82596)

Proprietate preluată abuziv de stat. Măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc. Procedura prevăzută de legea nr.10/2001

Persoana

îndreptățită la restituirea prin echivalent bănesc se adresează prefecturii în

raza căreia se află imobilul, preluat abuziv de stat, în temeiul și în

condițiile prevăzute de art.21 al Legii nr.10/2001.

Secția

civilă, decizia nr.824 din 4 martie 2003

Reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.A. Tehnometalica Arad

pentru a fi obligată la măsuri reparatorii, prin echivalent, sub formă de

despăgubiri bănești pentru un imobil situat în Arad, constând din casă și teren

în suprafață de 1774 mp, preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950.

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr.73 din 18.02.2002, a respins acțiunea

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

nr.72 din 14.05.2002, a respins apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut, în motivarea deciziei, că

instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică față de notificarea transmisă

pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc și care

intră sub incidența art.36 și urm. din Legea 10/2001, soluționarea unei

asemenea cereri fiind de competența prefecturii pe a cărei rază teritorială se

află imobilul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta pentru faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.20 alin.1

și 4 din Legea 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul

92/1950; că, alin. 4 al art.20 trebuie interpretat ca fiind o normă derogatorie

de la regula înscrisă în art.36 din aceeași lege.

Recurenta și-a manifestat nelămurirea față de norma legală care prevede

competența unității deținătoare pentru restituirea în natură dar nu și pentru o

cerere de restituire prin echivalent de vreme ce consecința pentru ambele

situații este identică, diminuarea patrimoniului unității deținătoare cu bunul

respectiv de care va fi lipsită fie în natură fie prin echivalent.

Recursul este neîntemeiat.

Legea 10/2001 referitor la  regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1980,

în vigoare la momentul introducerii acțiunii, prevede, în cap.5, măsuri

reparatorii prin echivalent și reglementează procedura de urmat în această

situație. Astfel art.36 prevede că depăgubirile bănești se acordă conform

prevederilor din prezentul capitol.

Ca urmare, indiferent că în cuprinsul

legii, în alte articole, se face vorbire de despăgubirile bănești, procedura de

urmat pentru primirea acestora, este numai cea prevăzută în cap.5 conform

regulilor cuprinse în cele cinci articole ale acestui capitol.

Procedura de urmat este cea arătată la

art.36 alin.2 potrivit căruia „notificările prin care persoana îndreptățită

solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri

bănești (cum este cazul reclamantei) se adresează prefecturii în a cărei rază

se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul și condițiile

prevăzute de art.21”.

Excepția prevăzută de art.20 alin.4 este nu de la regulile înscrise în cap.5

(procedura de restituire prin echivalent), ci de la regula cuprinsă în alin1 și

2 din art.20 după cum precizează chiar textul în discuție.

Ca urmare, pentru situația prevăzută în art.20 alin.4, procedura este cea din

art.36-40 ale legii.

Deci, în mod temeinic s-a respins acțiunea ca fiind greșit îndreptată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cât privește aprecierea inclusă în motivele de recurs referitoare la greșita

reglementare, diferențiată, a modului de recuperare după natura cererii, în

natură sau prin echivalent, ea este de fapt un comentariu la reglementările

legale în vigoare și nu se poate reține ca motiv legal de recurs.

Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul.