ÎCCJ, decizie (scj.ro #82596)

Proprietate preluată abuziv de stat. Măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Procedura prevăzută de legea nr.10/2001 Persoana îndreptățită la restituirea prin echivalent bănesc se adresează prefecturii în raza căreia se află imobilul, preluat abuziv de stat, în temeiul și în condițiile prevăzute de art.21 al Legii nr.10/2001. Secția civilă, decizia nr.824 din 4 martie 2003 Reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.A. Tehnometalica Arad pentru a fi obligată la măsuri reparatorii, prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești pentru un imobil situat în Arad, constând din casă și teren în suprafață de 1774 mp, preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr.73 din 18.02.2002, a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.72 din 14.05.2002, a respins apelul declarat de reclamantă. S-a reținut, în motivarea deciziei, că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică față de notificarea transmisă pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc și care intră sub incidența art.36 și urm. din Legea 10/2001, soluționarea unei asemenea cereri fiind de competența prefecturii pe a cărei rază teritorială se află imobilul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta pentru faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.20 alin.1 și 4 din Legea 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul 92/1950; că, alin. 4 al art.20 trebuie interpretat ca fiind o normă derogatorie de la regula înscrisă în art.36 din aceeași lege.

Recurenta și-a manifestat nelămurirea față de norma legală care prevede competența unității deținătoare pentru restituirea în natură dar nu și pentru o cerere de restituire prin echivalent de vreme ce consecința pentru ambele situații este identică, diminuarea patrimoniului unității deținătoare cu bunul respectiv de care va fi lipsită fie în natură fie prin echivalent. Recursul este neîntemeiat. Legea 10/2001 referitor la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1980, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, prevede, în cap.5, măsuri reparatorii prin echivalent și reglementează procedura de urmat în această situație. Astfel art.36 prevede că depăgubirile bănești se acordă conform prevederilor din prezentul capitol.

Ca urmare, indiferent că în cuprinsul legii, în alte articole, se face vorbire de despăgubirile bănești, procedura de urmat pentru primirea acestora, este numai cea prevăzută în cap.5 conform regulilor cuprinse în cele cinci articole ale acestui capitol. Procedura de urmat este cea arătată la art.36 alin.2 potrivit căruia „notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești (cum este cazul reclamantei) se adresează prefecturii în a cărei rază se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul și condițiile prevăzute de art.21”. Excepția prevăzută de art.20 alin.4 este nu de la regulile înscrise în cap.5 (procedura de restituire prin echivalent), ci de la regula cuprinsă în alin1 și 2 din art.20 după cum precizează chiar textul în discuție.

Ca urmare, pentru situația prevăzută în art.20 alin.4, procedura este cea din art.36-40 ale legii. Deci, în mod temeinic s-a respins acțiunea ca fiind greșit îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Cât privește aprecierea inclusă în motivele de recurs referitoare la greșita reglementare, diferențiată, a modului de recuperare după natura cererii, în natură sau prin echivalent, ea este de fapt un comentariu la reglementările legale în vigoare și nu se poate reține ca motiv legal de recurs. Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul.