ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 824/2003

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

februarie 2002, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.A. T. Arad

pentru a fi obligată pârâta la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Arad, str. Andrei Saguna (fostă

Dimitrov) înscris în cartea funciară la nr. 8092 Arad nr. top. 7053/740/0

constând din casă și teren aferent în suprafață de 493 stânjeni, respectiv 1774

mp.

Tribunalul Arad prin sentința civilă

nr. 73 din 18 februarie 2002, a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că restituirile prin echivalent bănesc sunt de competența

prefecturii și că ele se supun unei proceduri administrative obligatorie

prealabile care nu a fost parcursă de reclamantă.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 72 din 14 mai 2002 a calificat cererea de recurs formulată de

reclamantă drept apel și a  respins-o ca neîntemeiată.

S-a reținut în motivarea deciziei că

instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică față de notificarea transmisă

pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc și care

intră sub incidența art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001, soluționarea unei

asemenea cereri fiind de competența prefecturii pe a cărei rază teritorială se

află imobilul.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta criticând-o pentru faptul că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 20 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001 pentru că imobilul

a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.

Alin. (4) al art. 20 trebuie

interpretat ca fiind o normă derogatorie de la regula înscrisă în art. 36 din

aceeași lege.

Recurenta și-a

manifestat nelămurirea față de norma legală care prevede competența unității

deținătoare pentru restituirea în natură, dar nu și pentru o cerere de

restituire prin echivalent de vreme ce consecința pentru ambele situații este

identică, diminuarea patrimoniului unității deținătoare cu bunul respectiv de

care va fi lipsită fie în natură fie prin echivalent.

Recursul este neîntemeiat urmând a

fi respins.

Reclamanta în notificarea trimisă

prin intermediul Biroului Executori Judecătorești de pe lângă Judecătoria Arad

a solicitat, de la S.C.C.A. T. Arad, măsuri reparatorii prin echivalent sub

formă de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Arad str. Andrei Saguna.

A motivat cererea pe împrejurarea că imobilul (teren și casă a intrat în

proprietatea statului, casa fiind în prezent demolată. A precizat că optează

pentru despăgubiri bănești pentru imobil.

Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1980 în vigoare la momentul introducerii acțiunii în cap. 5, măsuri

reparatorii prin echivalent, reglementează procedura de urmat în această

situație. Astfel art. 36 prevede expresis verbis că despăgubirile bănești se

acordă conform prevederilor din prezentul capitol.

Ca urmare indiferent că în cuprinsul

legii, în alte articole se face vorbire de despăgubirile bănești procedura de

urmat pentru dobândirea acestora este numai cea prevăzută în cap. 5 conform

regulilor cuprinse în cele cinci articole ale acestui capitol.

Procedura de urmat este cea arătată

la art. 36 alin. (2) „notificările prin care persoana îndreptățită solicită

acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești, cum

este cazul reclamantei, se adresează prefecturii în a cărei rază se află sau

s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul și condițiile prevăzute de art.

21”.

Excepția prevăzută de art. 20 alin. (4) este nu de

la regulile înscrise în cap. 5 procedura de restituire prin echivalent ci de la

regula cuprinsă în alin. (1) și (2) de art. 20 după cum precizează chiar textul

în discuție.

Ca urmare pentru situația prevăzută

în art. 20 alin. (4) procedura este cea din art. 36 – art. 40 ale legii.

În mod temeinic s-a respins acțiunea

ca fiind greșit îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Cât privește aprecierea inclusă în

motivele de recurs referitoare la greșita reglementare, diferențiată, a modului

de recuperare după natura cererii, în natură sau prin echivalent, ea este de

fapt un comentariu la reglementările legale în vigoare și nu se poate reține ca

motiv legal de recurs.

Pentru aceste considerente arătate

urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I. împotriva deciziei 74 din 14 mai 2002 a Curții de Apel

Timișoara ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2003.