ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 824/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta S.I.împotriva deciziei nr.74 din 14 mai 2002 a

Curții de Apel Timișoara.

La apelul

nominal s-a prezentat consilier juridic P.S.pentru intimata pârâtă S.C.C.A.”

T.” Arad lipsind recurenta reclamantă S.I..

Procedura

completă.

Consilier

juridic P.S.solicită respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 4.02.2002 reclamanta S.I.a chemat în judecată pe pârâta

S.C.C.A. “T.” Arad pentru a fi obligată pârâta la măsuri reparatorii prin

echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Arad,

str.Andrei Saguna (fostă Dimitrov) nr.79-81 înscris în cartea funciară la

nr.8092 Arad nr.top. 7053/740/0 constând din casă și teren aferent în suprafață

de 493 stânjeni, respectiv 1774 mp.

Tribunalul Arad

prin sentința civilă nr.73 din 18.02.2002 a respins acțiunea ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate.

Pentru a

pronunța această sentință s-a reținut că restituirile prin echivalent bănesc

sunt de competența prefecturii și că ele se supun unei proceduri administrative

obligatorie prealabile care nu a fost parcursă de reclamantă.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia nr.72 din 14.05.2002 a calificat cererea de recurs

formulată de reclamantă drept apel și a    respins-o ca neîntemeiată.

S-a reținut în

motivarea deciziei că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică față de

notificarea transmisă pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin

echivalent bănesc și care intră sub incidența art.36 și urm. din Legea 10/2001,

soluționarea unei asemenea cereri fiind de competența prefecturii pe a cărei

rază teritorială se află imobilul.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru faptul că în cauză sunt

incidente dispozițiile art.20 alin.1 și 4 din Legea 10/2001 pentru că imobilul

a fost preluat abuziv prin Decretul 92/1950.

Alin.4 al art.20

trebuie interpretat ca fiind o normă derogatorie de la regula înscrisă în

art.36 din aceeași lege.

Recurenta și-a manifestat

nelămurirea față de norma legală care prevede competența unității deținătoare

pentru restituirea în natură dar nu și pentru o cerere de restituire prin

echivalent de vreme ce consecința pentru ambele situații este identică,

diminuarea patrimoniului unității deținătoare cu bunul respectiv de care va fi

lipsită fie în natură fie prin echivalent.

Recursul este neîntemeiat

urmând a fi respins.

Reclamanta în

notificarea trimisă prin intermediul Biroului Executori Judecătorești de pe

lângă Judecătoria Arad a solicitat – de la S.C.C.A. “T.” Arad – măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul

situat în Arad str.Andrei Saguna nr.78-81. A motivat cererea pe împrejurarea că

imobilul (teren și casă a intrat în proprietatea statului, casa fiind în

prezent demolată. A precizat că optează pentru despăgubiri bănești pentru

imobil.

Legea 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 –

22.12.1980 în vigoare la momentul introducerii acțiunii în cap.5, măsuri

reparatorii prin echivalent, reglementează procedura de urmat în această

situație. Astfel art.36 prevede expresis verbis că depăgubirile bănești se

acordă conform prevederilor din prezentul capitol.

Ca urmare indiferent

că în cuprinsul legii, în alte articole se face vorbire de despăgubirile

bănești procedura de urmat pentru dobândirea acestora este numai cea prevăzută

în cap.5 conform regulilor cuprinse în cele cinci articole ale acestui capitol.

Procedura de urmat

este cea arătată la art.36 alin.2 „notificările prin care persoana îndreptățită

solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri

bănești- cum este cazul reclamantei – se adresează prefecturii în a cărei rază

se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul și condițiile

prevăzute de art.21”.

Excepția prevăzută de

art.20 alin.4 este nu de la regulile înscrise în cap.5 procedura de restituire

prin echivalent ci de la regula cuprinsă în alin1 și 2 de art.20 după cum

precizează chiar textul în discuție.

Ca urmare pentru situația

prevăzută în art.20 alin.4 procedura este cea din art.36-40 ale legii.

În mod temeinic s-a respins

acțiunea ca fiind greșit îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Cât privește aprecierea

inclusă în motivele de recurs referitoare la greșita reglementare,

diferențiată, a modului de recuperare după natura cererii, în natură sau prin

echivalent, ea este de fapt un comentariu la reglementările legale în vigoare

și nu se poate reține ca motiv legal de recurs.

Pentru aceste considerente

arătate urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.împotriva deciziei 74 din 14 mai 2002 a Curții de Apel

Timișoara ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2003.