ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
SECȚIA CIVILĂ
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul
T.I.N.jr.împotriva deciziei civile nr.76 din 22.05.2002 a Curții de Apel
Timișoara – Secția civilă.
La apelul nominal s-a
prezentat pentru recurent avocat T.V., lipsind intimatul-reclamant T.I.N.
senior
Procedura completă.
Avocat T.V. a depus dovada
achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 85.500 lei și timbru judiciar
de 1500 lei.
Curtea, luând act că nu mai
sunt cereri prealabile, acordă cuvântul părților asupra recursului, solicitând
ca acestea să pună concluzii cu privire la competența materială în primă
instanță, având în vedere obiectul litigiului.
Avocat T.V. a învederat că
Tribunalul Reșița era competent în soluționarea cauzei, potrivit normelor de
procedură de la data investirii, având în vedere criteriul valoric.
Reprezentanta Ministerului
Public a pus concluzii de respingere a recursului, casare a hotărârilor
pronunțate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei
Bozovici, ca instanță de fond.
C U R T
E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului constată:
Prin sentința civilă nr.1046/14.08.2001
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin s-au admis acțiunile conexe ale
reclamantului T.I.N. jr.. și pârâtului T.I.N. sr. Și, pe cale de consecință,
s-a anulat, în parte, încheierea de carte funciară nr.244/1088 privind imobilul
înscris în C.F.776 Bozovici cota nr.596 și teren 697 mp întabulându-se asupra
acestui imobil dreptul de proprietate al defunctului M.D.; s-a anulat
certificatul de moștenitor nr.206/29.04.1999, constatându-se că M.D. a lăsat ca
succesor legal unic pe T.A.în calitate de fiică, căreia i-a revenit în
întregime imobilul menționat – excepție făcând investițiile și îmbunătățirile;
s-a constatat că T.A.decedată în 15.12.1998 a lăsat ca succesori legali pe
soțul supraviețuitor T. I.N. sr. și pe fiul T. I.N.jr; s-a constatat că la
imobilul din Bozovici nr.596 T.A.și T.I.N.au făcut investiții comune de
97.500.000 lei; s-a constatat că T.I.N.sr. și T.A.sunt coproprietari în părți
egale asupra imobilului înscris în C.F.1235 Anina situat în str.Ștefan cel Mare
nr.51.
Curtea de Apel Timișoara, prin
decizia civilă nr.76/22.05.2002, a admis apelul reclamantului T.I.N.jr..
împotriva sentinței civile nr.1046 din 14.08.2001 a Tribunalului Caraș-Severin,
și pe cale de consecință, a fost schimbată sentința apelată privind valorile de
circulație reactualizate ale imobilelor din C.F.776 Bozovici și C.F.1235 Anina,
valoarea investițiilor efectuate de părți, valoarea cotelor stabilite de
instanța de fond pentru fiecare parte și valoarea sultei, reținându-se valorile
stabilite prin suplimentul de expertiză efectuat în apel de către ing.T.I.; au
fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva deciziei civile mai
sus menționate a declarat apel T.I.N. jr.., criticând-o ca fiind netemeinică și
nelegală – invocând art.304 pct.3,6,9,10 C.proc.civ.– deoarece:
- au fost încălcate
prevederile art.1 din C.proc.civ.referitoare la competența materială –
stabilirea calității de moștenitor, ca acțiune principală aparține judecătoriei
în primă instanță și nu tribunalului, cum greșit au statuat instanțele;
- instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, respingându-se în bloc și
în mod nejustificat.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Conform prevederilor art.2
pct.1 lit.b C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță, printre altele,
procesele și cererile privind drepturi și obligații rezultând din raporturile
juridice civile al căror obiect are valoare de peste 2 miliarde lei.
Din dispoziția legală mai sus
enunțată rezultă așadar că, în primă instanță, competența tribunalelor este
dată de criteriul valorii când obiectul raportului juridic civil are o valoare
de peste 2 miliarde lei.
Competența instanțelor
judecătorești după materie reglementată de Cartea I, Titlul I, reprezintă
sediul materiei și constituie legea generală aplicabilă instanțelor
judecătorești în privința competenței materiale.
De la această normă generală
există și derogări în care competența materială este dată de lege, în cazul
anumitor acțiuni și cereri, altor instanțe decât celor care în mod normal
judecă asemenea acțiuni.
O asemenea derogare în care
competența materială revine judecătoriei în primă instanță, este cea prevăzută
în articolul 657 C.proc.civ., conform căruia „împărțirea de succesiuni între
mai multe persoane se va face prin judecătorie dacă ele nu o pot face prin bună
înțelegere”.
Cum norma specială derogă de
la norma generală potrivit principiului „speciala generalibus derogant”, se
constată că regulile aplicabile sunt cele prevăzute în art.657 C.proc.civ.și nu
cele la art.2 pct.1 lit b din același cod.
Împrejurarea că art.657
C.proc.civ.a fost abrogat prin O.U.G.nr.138/2000, intrată în vigoare la
02.05.2001, demonstrează fără dubiu că până la data intrării în vigoare a
ordonanței de urgență – art.657 C.proc.civ.era în vigoare, cum de altfel era în
vigoare și la data introducerii acțiunii de partaj – 27.05.1999.
Față de cele ce preced, se va
admite excepția și se va reține că procesul de partaj succesoral trebuia
judecat în primă instanță, de judecătorie și nu de tribunal, cum greșit s-a
procedat.
În consecință, se va admite
recursul declarat de T.I.N.jr. împotriva deciziei civile nr.76/22.05.2002 a
Curții de Apel Timișoara, pe care o va casa în totalitate; se va admite apelul
declarat de T.I.N.jr.,împotriva sentinței civile nr.1046/14.08.2001 a
Tribunalului Caraș-Severin, pe care o va schimba în totalitate, se va trimite
cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Bozovici, județul
Caraș-Severin.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.I.N. jr.
Casează decizia nr.76 din
22.05.2002 a Curții de Apel Timișoara și sentința civilă nr.1046 din 14.08.2001
a Tribunalului Caraș-Severin.
Trimite cauza spre
competentă soluționare la Judecătoria Bozovici.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.