ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6399/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu privire la recursul declarat constată: 1. Obiectul cererii, înregistrată la 16 mai 2001, la Judecătoria Deva, îl constituie rectificarea C.F. nr. 3801 Zăbrani și a C.F. 3802 Zăbrani, pe baza sentinței civile nr. 512 din 26 mai 1998, irevocabilă. Prin sentința civilă nr. 825 din 6 noiembrie 2002 s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii sale și au fost respinse celelalte cereri conexe. Tribunalul Arad, prin decizia nr. 242 din 9 aprilie 2003, a schimbat în parte sentința civilă nr. 825/2002, a admis acțiunea și a dispus înscrierea în C.F. nr. 3800, în suprafață de 17220 mp și nr. 2036/2 în suprafață de 1452 mp, a dreptului de superficie; totodată, a dispus notarea în aceeași C.F.

a construcțiilor aflate pe teren și intabularea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea reclamantei. Această decizie este casată, cu reținere, de Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 4213 din 15 decembrie 2003, pe temeiul competenței exclusive în apel atribuită prin art. 3 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr. 58/2003. Prin decizia civilă nr. 212 din 25 februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul reclamantei contra sentinței civile nr. 825 din 6 noiembrie 2002, cu aceeași motivare ca a primei instanțe. Contra deciziei a declarat recurs reclamanta invocând temeiurile din art. 304 pct. 7 – 10 C. proc. civ., dar a reluat motivele din apel. 2. Recursul este fondat, dar pentru alt temei, care duce la casarea cu trimitere a cauzei.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când ea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, situație în care, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza se trimite instanței competente. Dispozițiile din art. 35–36 și art. 52–53 din Legea nr. 7/1996 conferă caracter necontencios cererii de rectificare a cărții funciare, cum este obiectul cauzei de față. Așadar unei astfel de cereri i se aplică procedura necontencioasă și căile de atac prevăzute în art. 333–339 C. proc. civ. La data când curtea de apel s-a pronunțat, textul art. 336 alin. (2) prevedea că încheierea este supusă apelului, iar „apelul și recursul se judecă în camera de consiliu” alin. (7). În sfârșit, conform art. 339 alin. (3) apelul contra încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal, ceea ce constituie o normă specială, derogatorie de la norma generală din art. 3 pct. 2 C. proc.

civ., consacrând apelul ierarhic, de competența instanței imediat superioare, adică tribunalul. Drept consecință, decizia curții de apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă Tribunalului Timiș pentru judecarea apelului contra sentinței civile nr. 825/2002. De altfel, prin modificarea nr. 52 din Legea nr. 7/1996, introdusă prin Legea nr. 247/2005, intrată în vigoare la 25 iulie 2005, s-a prevăzut calea de atac a apelului [art. 52 alin. (3)] contra încheierii judecătorului de C.F., care, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ.(text nou), este de competența tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de SC O.Z. SRL împotriva deciziei nr. 212 din 25 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza Tribunalului Timiș, pentru judecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.