ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6989/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6989/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de

20 noiembrie 2007, reclamanta I.A.A. reprezentată de mandatarul I.A. a chemat

în judecată Municipiul Arad prin Primar, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Primarul Municipiului Arad, solicitând obligarea

pârâților să-i restituie în natură, terenul în suprafață de 1.183 m.p. situat

în Arad, str. U., înscris în CF AA Arad, constructiv și toate părțile

extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român și despăgubirile

bănești pentru apartamentele nr. 1, 3, 5, 6, 7b, 8a, 8b, 9,11 și 12 din

imobilul situat în Arad, str. U.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prin Notificarea din 16 iulie 2001 a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în Municipiul Arad, str. U.

Prin Sentința civilă

nr. 165 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr.

399/2005, s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului Arad să emită dispoziție

în considerare a Notificării din 16 iulie 2001.

Refuzul de a

soluționa notificarea a continuat până în prezent.

În mod distinct, pe

calea dreptului comun a obținut retrocedarea unei părți din imobilul care

formează obiectul notificării.

În data de 5

decembrie 2007, P.Ș. a formulat o cerere de intervenție accesorie, iar în data

de 14 ianuarie 2008 a formulat alături de P.E. cerere de intervenție

principală.

În ședința publică

din 23 ianuarie 2008, G.V., G.V.A., M.A.P., M.D.T., B.Ș., B.B.Ș., C.M.A., C.V.,

R.I., R.I.M. și T.L. au formulat cereri de intervenție în interes propriu,

solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Au mai formulat

cereri de intervenție în interes propriu la 8 aprilie 2008 și, respectiv, 24

martie 2008, Ș.E. și Asociația de proprietari Arad, str. U.

Tribunalul Arad,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 159 din 4 martie 2010, a admis în parte

acțiunea civilă formulată de reclamanți și cererile de intervenție în interes

propriu; a constatat lipsa calității procesuale active a intervenientei

asociația de proprietari și, în consecință: a respins cererea reclamanților de

restituire în natură a terenului aferent imobilului; a admis cererea

reclamanților privind acordarea de despăgubiri pentru apartamentele

înstrăinate; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Arad să comunice întreaga

documentație pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății

potrivit Cap. VII din Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor.

A obligat reclamanții

să plătească intervenienților G.V., B.B.Ș., T.L., R.I., M.D., C.M.A. câte 300

RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, și la 2.000 RON, cu același titlu

către Ș.E.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia civilă nr. 2152

din 26 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

3713/C/2000, cât și prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001

pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. 4595/C/2001 s-a dispus

restituirea apartamentelor din imobilul revendicat, a terenului aferent acestor

apartamente, cât și a unor părți nefolosite de locatari.

Or, prin prezenta

acțiune, reclamanții au solicitat restituirea în natură a părților extratabulare

neînstrăinate și punerea în posesie cu aceste părți, celelalte pretenții fiind

soluționate irevocabil.

În ceea ce privește

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., a

reținut că prin deciziile civile mai sus menționate a fost stabilit irevocabil

că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât terenul are un regim juridic

special, fiind aferent apartamentelor înstrăinate.

Referitor la cererea

de acordare a despăgubirilor pentru părțile care nu pot fi restituite în

natură, prima instanță a constatat că prin Sentința civilă nr. 165 din 2 martie

2005 a Tribunalului Arad, Primăria Municipiului a fost obligată să emită

dispoziție în soluționarea Notificării din 16 ianuarie 2001.

Împotriva acestor

sentințe au declarat apel reclamanții, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Municipiul Arad prin Primar și intervenienții S.V., T.C.C.,

M.A.P., M.D.T., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I.M., R.I. și T.L.

Prin apelul declarat

reclamanții au criticat sentința primei instanțe ca nelegală și netemeinică

întrucât nu le-au fost restituite în natură părțile extratabulare neînstrăinate

de Statul Român din imobilul în litigiu, susținând că în dispozitivele

Deciziilor civile nr. 2152 din 9 iunie 2000 și respectiv 2210 din 10 septembrie

2001 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara nu se face mențiune în mod expres

cu privire la restituirea în natură a acestor părți, ci se face o enumerare a

spațiilor restituite, incompletă.

În acest sens,

reclamanții au făcut trimitere la subsolul imobilului, a unui spațiu cu

destinație comercială utilizat de SC "F." și suprafața mansardei de

circa 600 m.p., și nu 40 - 50 m.p., pentru care au solicitat efectuarea unei

expertize în construcții.

Referitor la capătul

de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p.,

reclamanții au susținut că Statul Român nu și-a intabulat niciodată dreptul de

proprietate asupra terenului în litigiu și deci nu a putut înstrăina terenul

aferent apartamentelor vândute.

Că, prin deciziile

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, menționate anterior, aceasta nu s-a

pronunțat asupra terenurilor aferente apartamentelor, ci numai asupra

apartamentelor înstrăinate chiriașilor.

Referitor la cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.942 RON, reclamanții au

arătat că în mod nelegal nu a fost acordată, deși din acțiunea introductivă ce

cuprinde trei capete de cerere, instanța a admis în contradictoriu cu

Municipiul Arad prin Primar, cererea de acordare despăgubiri pentru

apartamentele înstrăinate și pentru terenurile aferente acestor apartamente.

Sub aspect

procedural, reclamanții au mai arătat că deși au formulat cerere de recuzare a

judecătorului O.S.S. întemeiată pe art. 27 pct. 7 C. proc. civ., aceasta a fost

în mod nelegal respinsă cu motivarea că judecătorul respectiv nu s-a mai

pronunțat printr-o hotărâre relativ la imobilul în litigiu, deși într-un alt

dosar, nr. 6387/R/2005 al Tribunalului Arad, s-a admis cererea de abținere a

aceluiași magistrat.

Pârâtul-apelant

Municipiul Arad prin Primar a criticat sentința susținând pe cale de excepție

lipsa calității de reprezentant a numitului I.A. cu privire la reclamanta

I.A.A., având în vedere că nu a făcut dovada în condițiile art. 67 și 68 C.

proc. civ., iar procura dată de I.A.A. este în copie, iar mandatarul a refuzat

să depună originalul sau copia legalizată.

Tot pe cale de

excepție, pârâtul-apelant a invocat și lipsa calității procesuale active a

reclamanților I.A. și B.D.V. respectiv a calității de persoane îndreptățite

întrucât reclamanta I.A.A. a donat celor doi reclamanți imobilul în litigiu,

stipulându-se expres în oferta de donație că donatorii vor intra în posesia

imobilului în conformitate cu decizia de restituire în natură.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților prin apelul formulat a criticat

hotărârea ca nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei calității

procesuale pasive cu privire la primele două petite din cererea introductivă și

a excepției prematurității solicitării la plată a despăgubirilor bănești pentru

apartamentele solicitate.

Intervenienta S.I.,

prin apelul său, a criticat hotărârea primei instanțe doar sub aspectul

omisiunii obligării reclamanților la plata sumei de 714 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată, a cărei cerere de intervenție a fost admisă, alături de

ceilalți intervenienți, cărora li s-au acordat cheltuielile de judecată

cuvenite.

Intervenienta P.E.

prin apelul declarat a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de

reclamanți pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei I.A.A.

Intervenienții G.V.,

T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.Ș., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I.M., R.I. și T.L. au

solicitat admiterea apelului lor, modificarea hotărârii atacate, în principal

prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii și ca neîntemeiată în subsidiar,

admiterea cererii de acordare de despăgubiri doar pentru diferența dintre

apartamentele restituite și terenul aferent acestora până la cota de 1/2 din

imobil, dacă partea restituită din imobil este mai mică de jumătate din acesta.

Prin Decizia civilă

nr. 1095 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a

admis apelul declarat de intervenienta S.I. împotriva Sentinței civile nr. 159

din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, a schimbat în parte sentința

apelată, în sensul că a obligat pe reclamanți să plătească intervenientei S.I.

suma de 714 RON, cheltuieli de judecată aferente primei instanțe.

A menținut în rest

dispozițiile sentinței civile.

A respins ca

neîntemeiate apelurile declarate de reclamanți, de pârâții Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Municipiul Arad prin Primar și

de intervenienți.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente:

În ceea ce privește

apelul intervenientei S.I., a constatat că este întemeiat sub aspectul

neacordării cheltuielilor de judecată ocazionate de această parte și

justificate cu chitanța din 16 mai 2008, eliberată de Societatea Civilă de

Avocați Ș.I.A.

În ceea ce privește

apelurile declarate de reclamanți, pârâți și intervenienți, Curtea a reținut

netemeinicia acestora, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au

solicitat obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață

de 1.183 m.p., situat în Arad, str. U., obligarea părților la restituirea în

natură din imobilul în litigiu a tuturor părților extratabulare care nu au fost

înstrăinate de Statul Român și care nici până în prezent nu au fost predate în

deplină proprietate și posesie și la plata despăgubirilor bănești pentru

apartamentele 1, 3, 5, 6, 7b, 8a, 8b, 9, 11 și 12 din imobilul în litigiu.

În motivarea

prezentului demers judiciar, reclamanții au susținut că au formulat notificare,

aceasta încă nu a fost soluționată, deși în urma unei acțiuni civile cu

obligația de a face formulată de reclamanta I.A.A., prin Sentința civilă nr.

165 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad, acțiunea a fost admisă cu

consecința obligării Primăriei Municipiului Arad să emită dispoziție de

soluționare a notificării formulate de reclamantă.

Urmare a

tergiversării soluționării procedurii administrative, reclamanta I.A.A. prin

mandatar I.A. a formulat la data de 26 iunie 1997 o acțiune civilă în

revendicare, ce a constituit obiectul Dosarului nr. 5940/1997 al Judecătoriei

Arad, respinsă prin Sentința civilă nr. 5813 din 4 noiembrie 1999, menținută

prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. 337 din 29 februarie 2000

a Tribunalului Arad, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000

a Curții de Apel Timișoara.

Această ultimă

decizie a fost atacată cu contestație în anulare în Dosarul nr. 4595/C/2001 al

Curții de Apel Timișoara, care prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie

2001 a admis contestația, a anulat Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000, a

admis recursul reclamantei I.A.A., a modificat ambele hotărâri anterioare, a

admis în parte acțiunea și a dispus restituirea către reclamantă a următoarelor

părți din imobilul situat în Arad, str. U.:

- spațiu de la

mansardă - turn ornamental de 40 - 50 m.p., nefolosit;

- apartamentul nr. 4,

deținut de I.M.;

- apartamentul nr. 7,

deținut de C.O.;

- apartamentul nr.

10, deținut de B.V.;

- apartamentul nr.

10/1, deținut de L.I.;

- apartamentul nr.

13, deținut de S.A.;

- apartamentul nr. 9,

deținut de C.A.;

- magazia de 140,83

m.p., de la subsolul imobilului;

- spațiul de 52,83

m.p., nefolosit de asociația de locatari;

- spălătoria de 14,83

m.p.;

- terenul aferent

acestora, evidențiat de cartea funciară, înscriind dreptul de proprietate al

reclamantei.

În raport de

hotărârea irevocabilă menționată mai sus, Curtea a reținut ca neîntemeiate

pretențiile reclamanților de restituire în natură a unei magazii de la subsol

în care funcționează o societate comercială, aceasta fiind menționată expres în

hotărârea irevocabilă sub denumirea "magazia de la subsol" și

invocarea în prezenta acțiune a unui spațiu mult mai mare a turnului ornamental

în condițiile în care, cu putere de lucru judecat, acest spațiu s-a restituit

deja.

A mai reținut Curtea

că din examinarea Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de

Apel Timișoara rezultă fără dubiu că s-a dispus restituirea către reclamanta

I.A.A. a spațiilor libere neînstrăinate de către Statul Român din imobilul

situat în Arad, str. U., inclusiv a terenului aferent acestora.

A reținut ca

neîntemeiată susținerea reclamanților privind nepronunțarea instanțelor asupra

cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., în

condițiile în care și în privința acestui aspect, instanța l-a tranșat în mod

irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 11 septembrie 2001 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara.

Pornind de la aceste

considerente ce țin de fondul litigiului, tranșat irevocabil prin Decizia

civilă nr. 2210 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara și propunerea

de acordare de despăgubiri ce se impune a fi făcută de unitatea deținătoare

prin Sentința civilă nr. 165 din 2 martie 2005 a Tribunalului Arad, Curtea a

reținut că susținerile pârâților și intervenienților privind lipsa calității

procesuale active a reclamantei I.A.A. în revendicarea întregului imobil sunt

nefondate deoarece calitatea procesuală și legitimitatea reclamantei la

beneficiul măsurilor reparatorii în privința imobilului în litigiu a fost

tranșat irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții

de Apel Timișoara.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții I.A.A., B.D.V. și I.A. personal,

în calitate de reclamant și în calitate de mandatar al reclamanților, pârâții

Municipiul Arad prin Primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și intervenienții B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.M., T.L., P.E.

Prin recursul

formulat reclamanții au susținut următoarele critici de nelegalitate întemeiate

pe motivele prevăzute de art. 304, pct. 5 și 9 C. proc. civ.:

- instanța nu s-a

pronunțat asupra cererii de recuzare a judecătorului O.S.S. formulate la data

de 4 decembrie 2009;

- instanța nu s-a

pronunțat asupra cererii de probațiune formulate prin cererea de apel având ca

obiect efectuarea unei expertize în construcții, care să identifice toate

spațiile tabulare și extratabulare din imobilul în litigiu;

- instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra cererii sale de a participa la efectuarea expertizei

dispuse din oficiu de instanță și nici asupra cererii de obligare a pârâtului

Municipiul Arad prin Primar și a intervenienților să depună la dosarul cauzei

contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, actele doveditoare ale

dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor, cărțile

funciare, individuale, releveul clădirii, cartea tehnică a imobilului și orice

alte acte.

Referitor la capătul

de cerere privind restituirea în natură a părților extratabulare care nu au

fost înstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu, recurenții-reclamanți

au susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut autoritatea de lucru

judecat întrucât între prezenta acțiune și cea finalizată prin Decizia civilă

nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara nu există identitate

de cauză.

Dispozitivul acestei

decizii face o enumerare limitativă a spațiilor supuse restituirii, enumerare

care este incompletă față de situația de fapt.

Sub acest aspect,

recurenții-reclamanți au arătat că la subsolul imobilului se află un spațiu cu

destinație comercială ce a fost utilizat de SC "F.", că suprafața

mansardei este de circa 600 m.p., și nu de 40 - 50 m.p., că în lista de

cheltuieli a Asociației de Proprietari str. U. figurează patru apartamente

neînscrise în cartea funciară, din care două sunt evidențiate pe numele reclamantului.

Mai susțin recurenții

că lacunele dispozitivului Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a

Curții de Apel Timișoara, care împiedică realizarea restituirii în natură a

tuturor spațiilor extratabulare neînstrăinate, pot fi înlăturate prin admiterea

acestei acțiuni, instanța fiind învestită și cu soluționarea pe fond a

notificării conform Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Cu privire la terenul

în suprafață de 1.183 m.p., recurenții-reclamanți au arătat că în mod greșit

instanța de apel a reținut autoritatea de lucru judecat întrucât Statul Român

nu și-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra acestui teren, iar

conform procesului-verbal de naționalizare rezultă că numai apartamentele au

fost naționalizate, nu și terenul, că instanța de apel nu s-a pronunțat în

considerentele deciziei sale asupra consecințelor Deciziei civile nr. 2403 din

7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a statuat înlăturarea

din cartea funciară a intabulării dreptului de proprietate al Statului Român

asupra terenului aferent apartamentelor nr. 7/b, nr. 3 și nr. 1 din imobilul în

litigiu.

Referitor la

cheltuieli de judecată în raport de soluția instanței de fond, reclamanții

susțin că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.575 RON

ar fi trebuit admisă.

Recurenții-reclamanți

au criticat hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală și pentru faptul că

în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător M.G.

întrucât aceasta s-a pronunțat în cauza ce a avut ca obiect încheierea de carte

funciară din 27 octombrie 2000 și a făcut parte și din completul de judecată ce

a pronunțat Decizia civilă nr. 208 din 10 februarie 2003 a Curții de Apel

Timișoara.

În plus, cererea de

recuzare a doamnei judecător a fost soluționată de judecătorul F.Ș., acesta

participând în completul de judecată ce a pronunțat Decizia civilă nr. 2491 din

19 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, care nu putea fi imparțial.

Pentru motivele

expuse recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, în dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiate pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut

următoarele critici de nelegalitate:

Instanța de apel nu a

analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale

pasive a Autorității cu privire la cele două petite din cererea introductivă și

nici asupra excepției prematurității solicitării de plată a despăgubirilor

bănești pentru apartamentele solicitate.

A mai susținut că

instanța de apel nu a analizat motivul de apel invocat de către Autoritate,

respectiv faptul că tribunalul nu a obligat entitatea notificată de către

reclamantă să emită o dispoziție prin care să soluționeze notificarea

reclamantei cu respectarea noilor dispoziții legale.

În raport cu cele

expuse a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru soluționarea apelului.

Pârâtul Municipiul

Arad prin Primar, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a invocat următoarele critici de

nelegalitate:

- lipsa calității de

reprezentant a numitului I.A. cu privire la reclamanta I.A.A.;

- lipsa calității

procesuale active a reclamantei I.A.A. respectiv a lipsei calității de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001;

- lipsa calității

procesuale active a reclamanților I.A.A. și B.D.V. prin mandatar I.A.

Având în vedere că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor formulate și nici nu le-a

examinat, pârâtul a solicitat admiterea recursului și pronunțarea asupra

excepțiilor invocate.

Recurenții-intervenienți

B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.M. și T.L. au criticat hotărârea instanței de apel ca

nelegală, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ.,

susținând în esență următoarele critici:

- prin restituirea

apartamentelor în natură reclamanților implicit s-a restituit cota-parte

aferentă din părțile comune, încălcându-se dispozițiile art. 3 din Legea nr.

230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de

proprietari, referitoare la condominiu, apartament individual, proprietate

comună, cotă-parte indiviză;

- instanțele au

încălcat dispozițiile art. 3 lit. a) și art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001,

acordând despăgubiri pentru partea din imobil care nu a fost în proprietatea

antecesorului reclamantei H.I.;

- că în Dosarul penal

nr. 4995/P/2008 s-a pronunțat o rezoluție din care rezultă că I.A.A. nu este

succesoarea lui K.I.; în lipsa unui testament restituirea este abuzivă.

În continuarea

motivelor de recurs intervenienții au făcut vorbire despre notificarea

formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă cu referire la

art. 36 din legea specială, susținând că reclamantei i-au fost restituite

apartamentele pe care Statul Român nu le-a înstrăinat.

Intervenienta-recurentă

P.E. critică hotărârea instanței de apel întrucât reclamanta nu a făcut dovada

calității sale de moștenitoare a foștilor proprietari, însă prin metode

perfide, mandatarul acesteia pretinde că este moștenitorul foștilor

proprietari, deși nu deține niciun act din care să rezulte acest lucru, deși i

s-a pus în vedere să depună o procură legalizată din Elveția știind că I.A.A.

are 95 de ani, iar imobilul în litigiu valorează milioane de euro.

În raport cu cele

expuse a solicitat menținerea Deciziei civile nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara.

Examinând recursurile

declarate de către recurenții-reclamanți, de pârâții Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Municipiul Arad prin Primar și de

intervenienți prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea

sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a intervenienților invocată de către

recurenții-reclamanți, Înalta Curte constată că excepția este nefondată.

Potrivit art. 49

alin. (1) C. proc. civ., "oricine are interes poate interveni într-o

pricină ce se urmează între alte persoane".

(2) Intervenția este

în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său".

În raport cu cele

expuse rezultă că intervenientul principal urmărește valorificarea unui drept

propriu în fața organelor de judecată.

Intervenientul

trebuie să afirme în justiție un drept subiectiv sau o situație juridică

ocrotită de lege.

Or, prin acțiunea

civilă promovată, reclamanții au solicitat printre altele și restituirea în

natură a părților extratabulare care nu au fost înstrăinate de către Statul

Român și a suprafeței de 1.183 m.p. teren.

Urmare a înstrăinării

apartamentelor din imobilul în litigiu intervenienților, aceștia își justifică

calitatea procesuală dobândită, întrucât se opun restituirii terenurilor

aferente apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin încheierea de

ședință din data de 4 decembrie 2009 a Tribunalului Arad a fost respinsă

cererea de recuzare a judecătorului O.S.S. formulată de I.A. în calitate de

mandatar al reclamantelor I.A.A. și B.D.V.

Critica vizând faptul

că instanța de apel nu a analizat motivul referitor la greșita respingere a

cererii de recuzare a judecătorului O.S.S. este nefondată câtă vreme acestuia

nu i-a fost cauzată o vătămare, întrucât în urma controlului judiciar, Înalta

Curte constată că cererea de recuzare a fost corect respinsă.

Pentru aceleași

considerente va respinge ca nefondată și critica privind greșita respingere a

cererii de recuzare a doamnei judecător M.G.

La termenul de

judecată din data de 15 septembrie 2011 instanța de apel a încuviințat

obiecțiunile formulate de recurentul-reclamant la raportul de expertiză tehnică

efectuat de expert B.F.

Având în vedere

cererea de amânare formulată de către recurentul-reclamant pentru studierea

răspunsului la obiecțiuni, Curtea a amânat judecata la data de 24 noiembrie

2011.

La acest din urmă

termen recurentul-reclamant, prin serviciul registratură, a formulat o cerere

prin care a solicitat completarea probațiunii cu o expertiză tehnică în

construcții care să verifice suprafața fiecărui apartament sau spațiu cu altă

destinație din imobilul în litigiu și dacă există corespondență între

apartamentele înscrise în cartea funciară și situația faptică a imobilului.

Curtea, în

deliberare, a respins cererea de probațiune având în vedere hotărârile

irevocabile depuse la dosar și expertiza întocmită de expert B.F.

Așadar, critica recurenților-reclamanți

că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de probațiune, inclusiv

cea referitoare la nedepunerea contractelor de vânzare-cumpărare a spațiilor

locative, este nefondată.

Și critica

referitoare la capătul de cerere privind restituirea în natură a părților

extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român din imobilul în

litigiu este nefondată.

Dispozitivul Deciziei

civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosarul nr. 4595/C/2001 (irevocabilă), este clar, în sensul că s-a dispus

restituirea imobilului numai în limitele a ceea ce nu a fost înstrăinat către

chiriași.

În condițiile în care

s-a statuat cu putere de lucru judecat că s-a restituit recurenților-reclamanți

o magazie aflată la subsol, turnul ornamental în suprafață de 53 m.p.,

spălătoria și terenul aferent, critica recurentului sub acest aspect este

nefondată.

Este nefondată și

critica recurenților-reclamanți cu privire la nerestituirea în natură a

terenului în suprafață de 1.183 m.p., întrucât prin Decizia civilă nr. 2210 din

10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara s-a statuat cu putere de lucru

judecat și asupra acestui aspect.

Temeiul acordării

cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală.

Există culpă

procesuală și atunci când acțiunea a fost admisă în parte.

În speță, acțiunea

civilă promovată de reclamanți a fost respinsă cu privire la capătul de cerere

privind revendicarea terenului aferent apartamentelor înstrăinate

chiriașilor-intervenienți.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge critica recurenților-reclamanți

referitoare la neobligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Unitatea deținătoare

este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să propună măsuri

reparatorii în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Întreaga documentație

se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, entitate care va stabili cuantumul despăgubirilor printr-o

decizie ce poate fi contestată în procedura contenciosului administrativ.

Problema lipsei

calității procesuale pasive a acestei recurente și a excepției prematurității

acțiunii a fost tranșată irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 10

septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, astfel încât critica este

nefondată.

Nefondate sunt și

criticile formulate de pârâtul Municipiul Arad prin Primar referitoare la lipsa

calității procesuale active a reclamanților I.A.A. și B.D.V., respectiv a

lipsei calității de reprezentant a reclamantului I.A. pentru I.A.A., toate

aceste aspecte fiind tranșate irevocabil prin deciziile civile mai sus menționate.

Nefondată este și

critica recurenților-intervenienți cu privire la lipsa calității procesuale

active a reclamanților și la dreptul de a primi despăgubiri în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la nerestituirea în natură a

părții din imobil ce a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru

considerentele deja expuse.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile formulate vor respinse ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive a intervenienților K.P.S., P.E., G.V.,

T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.P., B.F.F., B.Ș., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I., R.I.M.,

S.I., T.L. și Ș.E. invocată de recurenții-reclamanți I.A.A., B.D.V. și I.A.

Respinge recursurile

declarate de reclamanții I.A.A., B.D.V. și I.A., de pârâții Municipiul Arad

prin Primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de

intervenienții B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.M., T.L. și P.E. împotriva Deciziei

civile nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ