ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6989/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 20 noiembrie 2007, reclamanta I.A.A. reprezentată de mandatarul I.A. a chemat în judecată Municipiul Arad prin Primar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primarul Municipiului Arad, solicitând obligarea pârâților să-i restituie în natură, terenul în suprafață de 1.183 m.p.

situat în Arad, str. U., înscris în CF AA Arad, constructiv și toate părțile extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român și despăgubirile bănești pentru apartamentele nr. 1, 3, 5, 6, 7b, 8a, 8b, 9,11 și 12 din imobilul situat în Arad, str. U. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Notificarea din 16 iulie 2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Arad, str. U. Prin Sentința civilă nr. 165 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 399/2005, s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului Arad să emită dispoziție în considerare a Notificării din 16 iulie 2001. Refuzul de a soluționa notificarea a continuat până în prezent. În mod distinct, pe calea dreptului comun a obținut retrocedarea unei părți din imobilul care formează obiectul notificării.

În data de 5 decembrie 2007, P.Ș. a formulat o cerere de intervenție accesorie, iar în data de 14 ianuarie 2008 a formulat alături de P.E. cerere de intervenție principală. În ședința publică din 23 ianuarie 2008, G.V., G.V.A., M.A.P., M.D.T., B.Ș., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I., R.I.M. și T.L. au formulat cereri de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Au mai formulat cereri de intervenție în interes propriu la 8 aprilie 2008 și, respectiv, 24 martie 2008, Ș.E.

și Asociația de proprietari Arad, str. U. Tribunalul Arad, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 159 din 4 martie 2010, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și cererile de intervenție în interes propriu; a constatat lipsa calității procesuale active a intervenientei asociația de proprietari și, în consecință: a respins cererea reclamanților de restituire în natură a terenului aferent imobilului; a admis cererea reclamanților privind acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Arad să comunice întreaga documentație pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății potrivit Cap. VII din Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor.

A obligat reclamanții să plătească intervenienților G.V., B.B.Ș., T.L., R.I., M.D., C.M.A. câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, și la 2.000 RON, cu același titlu către Ș.E. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 3713/C/2000, cât și prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. 4595/C/2001 s-a dispus restituirea apartamentelor din imobilul revendicat, a terenului aferent acestor apartamente, cât și a unor părți nefolosite de locatari. Or, prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat restituirea în natură a părților extratabulare neînstrăinate și punerea în posesie cu aceste părți, celelalte pretenții fiind soluționate irevocabil.

În ceea ce privește cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., a reținut că prin deciziile civile mai sus menționate a fost stabilit irevocabil că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât terenul are un regim juridic special, fiind aferent apartamentelor înstrăinate. Referitor la cererea de acordare a despăgubirilor pentru părțile care nu pot fi restituite în natură, prima instanță a constatat că prin Sentința civilă nr. 165 din 2 martie 2005 a Tribunalului Arad, Primăria Municipiului a fost obligată să emită dispoziție în soluționarea Notificării din 16 ianuarie 2001. Împotriva acestor sentințe au declarat apel reclamanții, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul Arad prin Primar și intervenienții S.V., T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I.M., R.I.

și T.L. Prin apelul declarat reclamanții au criticat sentința primei instanțe ca nelegală și netemeinică întrucât nu le-au fost restituite în natură părțile extratabulare neînstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu, susținând că în dispozitivele Deciziilor civile nr. 2152 din 9 iunie 2000 și respectiv 2210 din 10 septembrie 2001 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara nu se face mențiune în mod expres cu privire la restituirea în natură a acestor părți, ci se face o enumerare a spațiilor restituite, incompletă. În acest sens, reclamanții au făcut trimitere la subsolul imobilului, a unui spațiu cu destinație comercială utilizat de SC "F." și suprafața mansardei de circa 600 m.p., și nu 40 - 50 m.p., pentru care au solicitat efectuarea unei expertize în construcții.

Referitor la capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., reclamanții au susținut că Statul Român nu și-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și deci nu a putut înstrăina terenul aferent apartamentelor vândute. Că, prin deciziile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, menționate anterior, aceasta nu s-a pronunțat asupra terenurilor aferente apartamentelor, ci numai asupra apartamentelor înstrăinate chiriașilor. Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.942 RON, reclamanții au arătat că în mod nelegal nu a fost acordată, deși din acțiunea introductivă ce cuprinde trei capete de cerere, instanța a admis în contradictoriu cu Municipiul Arad prin Primar, cererea de acordare despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate și pentru terenurile aferente acestor apartamente.

Sub aspect procedural, reclamanții au mai arătat că deși au formulat cerere de recuzare a judecătorului O.S.S. întemeiată pe art. 27 pct. 7 C. proc. civ., aceasta a fost în mod nelegal respinsă cu motivarea că judecătorul respectiv nu s-a mai pronunțat printr-o hotărâre relativ la imobilul în litigiu, deși într-un alt dosar, nr. 6387/R/2005 al Tribunalului Arad, s-a admis cererea de abținere a aceluiași magistrat. Pârâtul-apelant Municipiul Arad prin Primar a criticat sentința susținând pe cale de excepție lipsa calității de reprezentant a numitului I.A. cu privire la reclamanta I.A.A., având în vedere că nu a făcut dovada în condițiile art. 67 și 68 C. proc. civ., iar procura dată de I.A.A.

este în copie, iar mandatarul a refuzat să depună originalul sau copia legalizată. Tot pe cale de excepție, pârâtul-apelant a invocat și lipsa calității procesuale active a reclamanților I.A. și B.D.V. respectiv a calității de persoane îndreptățite întrucât reclamanta I.A.A. a donat celor doi reclamanți imobilul în litigiu, stipulându-se expres în oferta de donație că donatorii vor intra în posesia imobilului în conformitate cu decizia de restituire în natură. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin apelul formulat a criticat hotărârea ca nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la primele două petite din cererea introductivă și a excepției prematurității solicitării la plată a despăgubirilor bănești pentru apartamentele solicitate.

Intervenienta S.I., prin apelul său, a criticat hotărârea primei instanțe doar sub aspectul omisiunii obligării reclamanților la plata sumei de 714 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a cărei cerere de intervenție a fost admisă, alături de ceilalți intervenienți, cărora li s-au acordat cheltuielile de judecată cuvenite. Intervenienta P.E. prin apelul declarat a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei I.A.A. Intervenienții G.V., T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.Ș., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I.M., R.I. și T.L. au solicitat admiterea apelului lor, modificarea hotărârii atacate, în principal prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii și ca neîntemeiată în subsidiar, admiterea cererii de acordare de despăgubiri doar pentru diferența dintre apartamentele restituite și terenul aferent acestora până la cota de 1/2 din imobil, dacă partea restituită din imobil este mai mică de jumătate din acesta.

Prin Decizia civilă nr. 1095 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de intervenienta S.I. împotriva Sentinței civile nr. 159 din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe reclamanți să plătească intervenientei S.I. suma de 714 RON, cheltuieli de judecată aferente primei instanțe. A menținut în rest dispozițiile sentinței civile. A respins ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamanți, de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Municipiul Arad prin Primar și de intervenienți. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente: În ceea ce privește apelul intervenientei S.I., a constatat că este întemeiat sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată ocazionate de această parte și justificate cu chitanța din 16 mai 2008, eliberată de Societatea Civilă de Avocați Ș.I.A.

În ceea ce privește apelurile declarate de reclamanți, pârâți și intervenienți, Curtea a reținut netemeinicia acestora, pentru următoarele considerente: Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., situat în Arad, str. U., obligarea părților la restituirea în natură din imobilul în litigiu a tuturor părților extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român și care nici până în prezent nu au fost predate în deplină proprietate și posesie și la plata despăgubirilor bănești pentru apartamentele 1, 3, 5, 6, 7b, 8a, 8b, 9, 11 și 12 din imobilul în litigiu.

În motivarea prezentului demers judiciar, reclamanții au susținut că au formulat notificare, aceasta încă nu a fost soluționată, deși în urma unei acțiuni civile cu obligația de a face formulată de reclamanta I.A.A., prin Sentința civilă nr. 165 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Arad, acțiunea a fost admisă cu consecința obligării Primăriei Municipiului Arad să emită dispoziție de soluționare a notificării formulate de reclamantă. Urmare a tergiversării soluționării procedurii administrative, reclamanta I.A.A. prin mandatar I.A. a formulat la data de 26 iunie 1997 o acțiune civilă în revendicare, ce a constituit obiectul Dosarului nr. 5940/1997 al Judecătoriei Arad, respinsă prin Sentința civilă nr. 5813 din 4 noiembrie 1999, menținută prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. 337 din 29 februarie 2000 a Tribunalului Arad, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara.

Această ultimă decizie a fost atacată cu contestație în anulare în Dosarul nr. 4595/C/2001 al Curții de Apel Timișoara, care prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a admis contestația, a anulat Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000, a admis recursul reclamantei I.A.A., a modificat ambele hotărâri anterioare, a admis în parte acțiunea și a dispus restituirea către reclamantă a următoarelor părți din imobilul situat în Arad, str. U.: - spațiu de la mansardă - turn ornamental de 40 - 50 m.p., nefolosit; - apartamentul nr. 4, deținut de I.M.; - apartamentul nr. 7, deținut de C.O.; - apartamentul nr. 10, deținut de B.V.; - apartamentul nr. 10/1, deținut de L.I.; - apartamentul nr. 13, deținut de S.A.; - apartamentul nr. 9, deținut de C.A.; - magazia de 140,83 m.p., de la subsolul imobilului; - spațiul de 52,83 m.p., nefolosit de asociația de locatari; - spălătoria de 14,83 m.p.; - terenul aferent acestora, evidențiat de cartea funciară, înscriind dreptul de proprietate al reclamantei.

În raport de hotărârea irevocabilă menționată mai sus, Curtea a reținut ca neîntemeiate pretențiile reclamanților de restituire în natură a unei magazii de la subsol în care funcționează o societate comercială, aceasta fiind menționată expres în hotărârea irevocabilă sub denumirea "magazia de la subsol" și invocarea în prezenta acțiune a unui spațiu mult mai mare a turnului ornamental în condițiile în care, cu putere de lucru judecat, acest spațiu s-a restituit deja. A mai reținut Curtea că din examinarea Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara rezultă fără dubiu că s-a dispus restituirea către reclamanta I.A.A. a spațiilor libere neînstrăinate de către Statul Român din imobilul situat în Arad, str. U., inclusiv a terenului aferent acestora.

A reținut ca neîntemeiată susținerea reclamanților privind nepronunțarea instanțelor asupra cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., în condițiile în care și în privința acestui aspect, instanța l-a tranșat în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 11 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Pornind de la aceste considerente ce țin de fondul litigiului, tranșat irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara și propunerea de acordare de despăgubiri ce se impune a fi făcută de unitatea deținătoare prin Sentința civilă nr. 165 din 2 martie 2005 a Tribunalului Arad, Curtea a reținut că susținerile pârâților și intervenienților privind lipsa calității procesuale active a reclamantei I.A.A.

în revendicarea întregului imobil sunt nefondate deoarece calitatea procesuală și legitimitatea reclamantei la beneficiul măsurilor reparatorii în privința imobilului în litigiu a fost tranșat irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții I.A.A., B.D.V. și I.A. personal, în calitate de reclamant și în calitate de mandatar al reclamanților, pârâții Municipiul Arad prin Primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și intervenienții B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.M., T.L., P.E. Prin recursul formulat reclamanții au susținut următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304, pct. 5 și 9 C. proc.

civ.: - instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de recuzare a judecătorului O.S.S. formulate la data de 4 decembrie 2009; - instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de probațiune formulate prin cererea de apel având ca obiect efectuarea unei expertize în construcții, care să identifice toate spațiile tabulare și extratabulare din imobilul în litigiu; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a participa la efectuarea expertizei dispuse din oficiu de instanță și nici asupra cererii de obligare a pârâtului Municipiul Arad prin Primar și a intervenienților să depună la dosarul cauzei contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor, cărțile funciare, individuale, releveul clădirii, cartea tehnică a imobilului și orice alte acte.

Referitor la capătul de cerere privind restituirea în natură a părților extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu, recurenții-reclamanți au susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut autoritatea de lucru judecat întrucât între prezenta acțiune și cea finalizată prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara nu există identitate de cauză. Dispozitivul acestei decizii face o enumerare limitativă a spațiilor supuse restituirii, enumerare care este incompletă față de situația de fapt. Sub acest aspect, recurenții-reclamanți au arătat că la subsolul imobilului se află un spațiu cu destinație comercială ce a fost utilizat de SC "F.", că suprafața mansardei este de circa 600 m.p., și nu de 40 - 50 m.p., că în lista de cheltuieli a Asociației de Proprietari str. U. figurează patru apartamente neînscrise în cartea funciară, din care două sunt evidențiate pe numele reclamantului.

Mai susțin recurenții că lacunele dispozitivului Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, care împiedică realizarea restituirii în natură a tuturor spațiilor extratabulare neînstrăinate, pot fi înlăturate prin admiterea acestei acțiuni, instanța fiind învestită și cu soluționarea pe fond a notificării conform Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la terenul în suprafață de 1.183 m.p., recurenții-reclamanți au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut autoritatea de lucru judecat întrucât Statul Român nu și-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra acestui teren, iar conform procesului-verbal de naționalizare rezultă că numai apartamentele au fost naționalizate, nu și terenul, că instanța de apel nu s-a pronunțat în considerentele deciziei sale asupra consecințelor Deciziei civile nr. 2403 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a statuat înlăturarea din cartea funciară a intabulării dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului aferent apartamentelor nr. 7/b, nr. 3 și nr. 1 din imobilul în litigiu.

Referitor la cheltuieli de judecată în raport de soluția instanței de fond, reclamanții susțin că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.575 RON ar fi trebuit admisă. Recurenții-reclamanți au criticat hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală și pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător M.G. întrucât aceasta s-a pronunțat în cauza ce a avut ca obiect încheierea de carte funciară din 27 octombrie 2000 și a făcut parte și din completul de judecată ce a pronunțat Decizia civilă nr. 208 din 10 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara. În plus, cererea de recuzare a doamnei judecător a fost soluționată de judecătorul F.Ș., acesta participând în completul de judecată ce a pronunțat Decizia civilă nr. 2491 din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, care nu putea fi imparțial.

Pentru motivele expuse recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut următoarele critici de nelegalitate: Instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității cu privire la cele două petite din cererea introductivă și nici asupra excepției prematurității solicitării de plată a despăgubirilor bănești pentru apartamentele solicitate. A mai susținut că instanța de apel nu a analizat motivul de apel invocat de către Autoritate, respectiv faptul că tribunalul nu a obligat entitatea notificată de către reclamantă să emită o dispoziție prin care să soluționeze notificarea reclamantei cu respectarea noilor dispoziții legale.

În raport cu cele expuse a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea apelului. Pârâtul Municipiul Arad prin Primar, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a invocat următoarele critici de nelegalitate: - lipsa calității de reprezentant a numitului I.A. cu privire la reclamanta I.A.A.; - lipsa calității procesuale active a reclamantei I.A.A. respectiv a lipsei calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001; - lipsa calității procesuale active a reclamanților I.A.A. și B.D.V. prin mandatar I.A. Având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor formulate și nici nu le-a examinat, pârâtul a solicitat admiterea recursului și pronunțarea asupra excepțiilor invocate.

Recurenții-intervenienți B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.M. și T.L. au criticat hotărârea instanței de apel ca nelegală, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici: - prin restituirea apartamentelor în natură reclamanților implicit s-a restituit cota-parte aferentă din părțile comune, încălcându-se dispozițiile art. 3 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, referitoare la condominiu, apartament individual, proprietate comună, cotă-parte indiviză; - instanțele au încălcat dispozițiile art. 3 lit. a) și art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, acordând despăgubiri pentru partea din imobil care nu a fost în proprietatea antecesorului reclamantei H.I.; - că în Dosarul penal nr. 4995/P/2008 s-a pronunțat o rezoluție din care rezultă că I.A.A.

nu este succesoarea lui K.I.; în lipsa unui testament restituirea este abuzivă. În continuarea motivelor de recurs intervenienții au făcut vorbire despre notificarea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă cu referire la art. 36 din legea specială, susținând că reclamantei i-au fost restituite apartamentele pe care Statul Român nu le-a înstrăinat. Intervenienta-recurentă P.E. critică hotărârea instanței de apel întrucât reclamanta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a foștilor proprietari, însă prin metode perfide, mandatarul acesteia pretinde că este moștenitorul foștilor proprietari, deși nu deține niciun act din care să rezulte acest lucru, deși i s-a pus în vedere să depună o procură legalizată din Elveția știind că I.A.A.

are 95 de ani, iar imobilul în litigiu valorează milioane de euro. În raport cu cele expuse a solicitat menținerea Deciziei civile nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara. Examinând recursurile declarate de către recurenții-reclamanți, de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Municipiul Arad prin Primar și de intervenienți prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed: Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenienților invocată de către recurenții-reclamanți, Înalta Curte constată că excepția este nefondată.

Potrivit art. 49 alin. (1) C. proc. civ., "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane". (2) Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său". În raport cu cele expuse rezultă că intervenientul principal urmărește valorificarea unui drept propriu în fața organelor de judecată. Intervenientul trebuie să afirme în justiție un drept subiectiv sau o situație juridică ocrotită de lege. Or, prin acțiunea civilă promovată, reclamanții au solicitat printre altele și restituirea în natură a părților extratabulare care nu au fost înstrăinate de către Statul Român și a suprafeței de 1.183 m.p. teren. Urmare a înstrăinării apartamentelor din imobilul în litigiu intervenienților, aceștia își justifică calitatea procesuală dobândită, întrucât se opun restituirii terenurilor aferente apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin încheierea de ședință din data de 4 decembrie 2009 a Tribunalului Arad a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului O.S.S. formulată de I.A. în calitate de mandatar al reclamantelor I.A.A. și B.D.V. Critica vizând faptul că instanța de apel nu a analizat motivul referitor la greșita respingere a cererii de recuzare a judecătorului O.S.S. este nefondată câtă vreme acestuia nu i-a fost cauzată o vătămare, întrucât în urma controlului judiciar, Înalta Curte constată că cererea de recuzare a fost corect respinsă. Pentru aceleași considerente va respinge ca nefondată și critica privind greșita respingere a cererii de recuzare a doamnei judecător M.G. La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2011 instanța de apel a încuviințat obiecțiunile formulate de recurentul-reclamant la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert B.F.

Având în vedere cererea de amânare formulată de către recurentul-reclamant pentru studierea răspunsului la obiecțiuni, Curtea a amânat judecata la data de 24 noiembrie 2011. La acest din urmă termen recurentul-reclamant, prin serviciul registratură, a formulat o cerere prin care a solicitat completarea probațiunii cu o expertiză tehnică în construcții care să verifice suprafața fiecărui apartament sau spațiu cu altă destinație din imobilul în litigiu și dacă există corespondență între apartamentele înscrise în cartea funciară și situația faptică a imobilului. Curtea, în deliberare, a respins cererea de probațiune având în vedere hotărârile irevocabile depuse la dosar și expertiza întocmită de expert B.F.

Așadar, critica recurenților-reclamanți că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de probațiune, inclusiv cea referitoare la nedepunerea contractelor de vânzare-cumpărare a spațiilor locative, este nefondată. Și critica referitoare la capătul de cerere privind restituirea în natură a părților extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu este nefondată. Dispozitivul Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 4595/C/2001 (irevocabilă), este clar, în sensul că s-a dispus restituirea imobilului numai în limitele a ceea ce nu a fost înstrăinat către chiriași. În condițiile în care s-a statuat cu putere de lucru judecat că s-a restituit recurenților-reclamanți o magazie aflată la subsol, turnul ornamental în suprafață de 53 m.p., spălătoria și terenul aferent, critica recurentului sub acest aspect este nefondată.

Este nefondată și critica recurenților-reclamanți cu privire la nerestituirea în natură a terenului în suprafață de 1.183 m.p., întrucât prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara s-a statuat cu putere de lucru judecat și asupra acestui aspect. Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală. Există culpă procesuală și atunci când acțiunea a fost admisă în parte. În speță, acțiunea civilă promovată de reclamanți a fost respinsă cu privire la capătul de cerere privind revendicarea terenului aferent apartamentelor înstrăinate chiriașilor-intervenienți. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge critica recurenților-reclamanți referitoare la neobligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Unitatea deținătoare este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să propună măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Întreaga documentație se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, entitate care va stabili cuantumul despăgubirilor printr-o decizie ce poate fi contestată în procedura contenciosului administrativ. Problema lipsei calității procesuale pasive a acestei recurente și a excepției prematurității acțiunii a fost tranșată irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, astfel încât critica este nefondată.

Nefondate sunt și criticile formulate de pârâtul Municipiul Arad prin Primar referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamanților I.A.A. și B.D.V., respectiv a lipsei calității de reprezentant a reclamantului I.A. pentru I.A.A., toate aceste aspecte fiind tranșate irevocabil prin deciziile civile mai sus menționate. Nefondată este și critica recurenților-intervenienți cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților și la dreptul de a primi despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la nerestituirea în natură a părții din imobil ce a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru considerentele deja expuse. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursurile formulate vor respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenienților K.P.S., P.E., G.V., T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.P., B.F.F., B.Ș., B.B.Ș., C.M.A., C.V., R.I., R.I.M., S.I., T.L. și Ș.E. invocată de recurenții-reclamanți I.A.A., B.D.V. și I.A. Respinge recursurile declarate de reclamanții I.A.A., B.D.V. și I.A., de pârâții Municipiul Arad prin Primar și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de intervenienții B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.M., T.L. și P.E. împotriva Deciziei civile nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ