ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2909/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 6989 din 15 noiembrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții I.A., B.D. și A.I., de pârâții Municipiul Arad,

prin Primar și A.N.R.P. și de intervenienții B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.I., T.L. și

P.E., împotriva deciziei nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția I-a civilă.

A fost respins astfel irevocabil, capătul

de cerere formulat pe calea acțiunii introdusă la 20 noiembrie 2007 de reclamanta

I.A., prin mandatar, vizând obligarea pârâților Municipiul Arad, prin Primar, Primarul

Municipiului Arad și A.N.R.P. București, de a-i restitui în natură terenul în suprafață

de 1183 m.p. situat în Arad, județul Arad precum și toate părțile extratabulare

care nu au fost înstrăinate de Statul român.

Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă

a reținut ca pertinentă argumentația instanțelor în sensul că nu există teren liber

- din imobilul în litigiu - care să poată fi restituit în natură reclamanților,

în condițiile în care 1035 m.p. sunt ocupați de clădirea P+1 iar restul de 148 m.p.

este curte interioară, parte comună a nemișcătorului.

De altfel, se arată, s-a dispus înaintarea

întregii documentații către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

entitate care va stabili cuantumul despăgubirilor printr-o decizie ce poate fi contestată

în procedura contenciosului administrativ.

La 15 decembrie 2012, A.I., în nume propriu

și în calitate de mandatar al lui B.D. și I.A. a formulat cerere de revizuire împotriva

hotărârii menționată mai sus, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul

C. proc. civ., arătând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 2403 din 7 octombrie

2002, dată de Curtea de Apel Timișoara a cărei autoritate de lucru judecat a fost

încălcată.

În

motivarea cererii de revizuire, se arată în esență că prin

decizia atacată, i s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii din apel, cu

consecința menținerii sentinței civile nr. 159/2010 a Tribunalului Arad, prin care

i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 1183 m.p. din Arad.

Or, prin decizia nr. 2403 din 7

octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a statuat cu putere de lucru judecat

asupra înlăturării din CF a intabulării dreptului de proprietate al Statul Român

asupra terenului aferent apartamentelor din imobilul în litigiu, singurele în legătură

cu care statul s-a intabulat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

La termenul din 28 mai 2013, Înalta

Curte a pus în discuția părților excepția lipsei capacității procesuale de folosință

a revizuentei I.A., decedată, precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire

în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Capacitatea de folosință este aptitudinea

unei persoane de a avea drepturi și obligații, ea fiind dobândită odată cu nașterea

și încetând prin moartea persoanei fizice sau la data morții stabilită printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă.

Reflexul în plan procesual, al capacității

civile de folosință, îl reprezintă capacitatea procesuală de folosință, care este

circumscris doar drepturilor și obligațiilor procesuale ale unei persoane.

În

speță, se constată că revizuenta I.A., a decedat în Elveția,

înainte de data formulării cererii de revizuire care, a fost depusă la registratura

instanței supreme, la 17 decembrie 2012.

Or, în procesul civil, poate fi parte doar

persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, respectiv, numai persoana

care se bucură de capacitate procesuală de folosință.

Ca atare, cererea de revizuire formulată

de A.I., în calitate de mandatar al numitei I.A., va fi respinsă ca inadmisibilă,

avându-se în vedere lipsa capacității procesuale de folosință a mandantului.

Cât privește admisibilitatea cererii de

revizuire, formulată de ceilalți doi revizuenți, privită prin prisma dispozițiilor

art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., în vigoare la data inițierii demersului

judiciar;

Potrivit dispozițiilor invocate mai sus,

se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul.

Rezultă, din interpretarea textului mai

sus citat, că legiuitorul a limitat calea de atac a revizuirii hotărârilor date

de o instanță de recurs exclusiv la acele hotărâri judecătorești prin care s-a evocat

fondul cauzei.

În

această categorie intră toate hotărârile prin care instanțele

de recurs au rejudecat fondul, după casare.

Este unanim admis, atât în practica judiciară

cât și în literatura de specialitate că nu au acest caracter și nu pot fi atacate

pe calea extraordinară de atac a revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul

sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

Or, în speță, prin hotărârea atacată, instanța

supremă, fără a evoca fondul, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanți,

intervenienți și de pârâți, împotriva deciziei nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția I-a civilă.

Așa fiind, cererea de revizuire formulată

de A.I. și B.D., se privește ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale

de folosință a revizuentei I.A., decedată și, în consecință, respinge cererea de

revizuire a deciziei nr. 6989 din 15 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția

I

civilă, ca fiind formulată

de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată împotriva aceleiași decizii de revizuenții A.I. și B.D.

Obligă pe revizuenții A.I. și B.D. la 701

RON cheltuieli de judecată către intimații P.E. și P.Ș. jr.

Irevocabilă.

Pronuntatfin

ședință publică, astăzi 28 mai 2013.