ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2909/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 6989 din 15 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții I.A., B.D. și A.I., de pârâții Municipiul Arad, prin Primar și A.N.R.P. și de intervenienții B.Ș., B.B.Ș., R.I., R.I.I., T.L. și P.E., împotriva deciziei nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I-a civilă. A fost respins astfel irevocabil, capătul de cerere formulat pe calea acțiunii introdusă la 20 noiembrie 2007 de reclamanta I.A., prin mandatar, vizând obligarea pârâților Municipiul Arad, prin Primar, Primarul Municipiului Arad și A.N.R.P. București, de a-i restitui în natură terenul în suprafață de 1183 m.p.

situat în Arad, județul Arad precum și toate părțile extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul român. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut ca pertinentă argumentația instanțelor în sensul că nu există teren liber - din imobilul în litigiu - care să poată fi restituit în natură reclamanților, în condițiile în care 1035 m.p. sunt ocupați de clădirea P+1 iar restul de 148 m.p. este curte interioară, parte comună a nemișcătorului. De altfel, se arată, s-a dispus înaintarea întregii documentații către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, entitate care va stabili cuantumul despăgubirilor printr-o decizie ce poate fi contestată în procedura contenciosului administrativ.

La 15 decembrie 2012, A.I., în nume propriu și în calitate de mandatar al lui B.D. și I.A. a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii menționată mai sus, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., arătând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 2403 din 7 octombrie 2002, dată de Curtea de Apel Timișoara a cărei autoritate de lucru judecat a fost încălcată. În motivarea cererii de revizuire, se arată în esență că prin decizia atacată, i s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii din apel, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 159/2010 a Tribunalului Arad, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 1183 m.p. din Arad.

Or, prin decizia nr. 2403 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra înlăturării din CF a intabulării dreptului de proprietate al Statul Român asupra terenului aferent apartamentelor din imobilul în litigiu, singurele în legătură cu care statul s-a intabulat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. La termenul din 28 mai 2013, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția lipsei capacității procesuale de folosință a revizuentei I.A., decedată, precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Capacitatea de folosință este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații, ea fiind dobândită odată cu nașterea și încetând prin moartea persoanei fizice sau la data morții stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Reflexul în plan procesual, al capacității civile de folosință, îl reprezintă capacitatea procesuală de folosință, care este circumscris doar drepturilor și obligațiilor procesuale ale unei persoane. În speță, se constată că revizuenta I.A., a decedat în Elveția, înainte de data formulării cererii de revizuire care, a fost depusă la registratura instanței supreme, la 17 decembrie 2012. Or, în procesul civil, poate fi parte doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, respectiv, numai persoana care se bucură de capacitate procesuală de folosință. Ca atare, cererea de revizuire formulată de A.I., în calitate de mandatar al numitei I.A., va fi respinsă ca inadmisibilă, avându-se în vedere lipsa capacității procesuale de folosință a mandantului.

Cât privește admisibilitatea cererii de revizuire, formulată de ceilalți doi revizuenți, privită prin prisma dispozițiilor art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., în vigoare la data inițierii demersului judiciar; Potrivit dispozițiilor invocate mai sus, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. Rezultă, din interpretarea textului mai sus citat, că legiuitorul a limitat calea de atac a revizuirii hotărârilor date de o instanță de recurs exclusiv la acele hotărâri judecătorești prin care s-a evocat fondul cauzei. În această categorie intră toate hotărârile prin care instanțele de recurs au rejudecat fondul, după casare.

Este unanim admis, atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate că nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere. Or, în speță, prin hotărârea atacată, instanța supremă, fără a evoca fondul, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanți, intervenienți și de pârâți, împotriva deciziei nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I-a civilă. Așa fiind, cererea de revizuire formulată de A.I. și B.D., se privește ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a revizuentei I.A., decedată și, în consecință, respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 6989 din 15 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva aceleiași decizii de revizuenții A.I. și B.D. Obligă pe revizuenții A.I. și B.D. la 701 RON cheltuieli de judecată către intimații P.E. și P.Ș. jr. Irevocabilă. Pronuntatfin ședință publică, astăzi 28 mai 2013.