ÎCCJ, decizie (scj.ro #81940)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81940) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acordarea de măsuri reparatorii prin
echivalent pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în
proprietatea unei societăți comerciale. Titularul obligației de plată a
măsurilor reparatorii prin echivalent.
Cuprins pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Despăgubiri.
Acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil preluat în mod
abuziv de stat și aflat în proprietatea unei societăți comerciale. Titularul
obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Index alfabetic.
Drept civil
-
Acordarea de măsuri reparatorii prin
echivalent pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în
proprietatea unei societăți comerciale.
-
Titularul obligației de plată a
măsurilor reparatorii prin echivalent.
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 24,
art
. 26
Legea
nr
.
247/2005:
art
. 16
Potrivit Legii
nr
.
10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, unitatea
deținătoare a imobilului preluat abuziv nu este titulara obligației de plată a
măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o singură excepție - acordarea în
compensație a altor bunuri sau servicii.
Nici anterior modificării Legii
nr
. 10/2001,
despăgubirile acordate în condițiile prevăzute de
art
.
24 alin. 1 prin decizie/dispoziție motivată sau prin hotărâre judecătorească
(în cazul deciziilor de respingere împotriva cărora s-au formulat
contestații admise în procedura judiciară) nu erau achitate de unitatea
deținătoare, ci erau înaintate către prefectură conform procedurii reglementate
de
art
. 36-40 din actul normativ
.
După modificarea
art
.
24 din Legea
nr
. 10/2001, abrogarea
art
. 36-40 din lege și intrarea în vigoare a Titlului VII
din Legea
nr
. 247/2005, atât deciziile/dispozițiile
emise anterior, hotărârile judecătorești pronunțate în urma
contestațiilor formulate de persoanele, cât și deciziile/dispozițiile emise
după intrarea în vigoare a Legii
nr
. 247/2005 sunt
supuse aceleiași proceduri (
art
. 16 din Titlul VII
din Legea
nr
. 247/2005), urmând a fi înaintate
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale
și emiterii titlurilor de proprietate.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia
nr
. 1685 din 22 februarie 2007.
Prin sentința civilă
nr
.
68 din 19 ianuarie 2005, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis
contestația formulată de P.A. împotriva deciziei de respingere nr.20/2004 emisă
de pârâta S.C. „G.” S.A.
Geoagiu
Băi în baza Legii
nr
. 10/2001, a anulat decizia și a dispus obligarea pârâtei
la restituirea în natură a suprafeței de 722
m.p
., și
la măsuri reparatorii prin echivalent, de 33.984.250 lei, pentru terenul în
suprafață de 50
m.p
. ocupat de construcții.
Împotriva sentinței au declarat apel
reclamanta – solicitând majorarea măsurilor reparatorii prin echivalent și
invocând faptul că nu s-a stabilit în ce constau măsurile reparatorii prin
echivalent – și pârâta S.C. „G.” S.A. care a susținut că terenul în suprafață
de 722
m.p
. nu poate fi restituit în natură și că
acordarea de despăgubiri este atributul primăriei și nu al persoanei juridice
deținătoare.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă
nr
. 1176/A din 13 octombrie 2005, a respins ca
nefondat
apelul pârâtei, a admis apelul declarat de
reclamantă și a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus obligarea
pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 47.364.750 de lei, reprezentând
valoarea de piața liberă a terenului (50
m.p
.) ocupat
cu construcții, valoare ce se va actualiza în raport de indicele de inflație la
data executării obligației.
Împotriva deciziei instanței de apel a
declarat recurs S.C. „G.” S.A. criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele
motive:
Imobilul care face obiectul litigiului,
expropriat în baza Decretului
nr
. 490/1976, nu poate
fi restituit în natură, deoarece deservește drept spațiu de plajă pentru
bazinul olimpic în vederea construirii căruia s-a dispus exproprierea, caz în
care se aplică
art
. 11 alin. (9), coroborat cu
art
. 9 alin. (2) din Legea
nr
.
10/2001.
Conform
art
.
33 din Legea
nr
. 10/2001, măsurile reparatorii prin
echivalent pentru imobilele ce nu se restituie în natură se stabilesc prin
dispoziția motivată a primarului și nu de către unitatea deținătoare.
La data de 31 ianuarie 2007, recurenta a înaintat instanței de control judiciar
precizări ale motivelor de recurs, arătând că nu mai susține primul motiv
invocat, referitor la
nelegalitatea
soluției de
restituire în natură a terenului în suprafață de 722
m.p
.
În acest sens, a anexat decizia
nr
. 27 din 8 august
2006 pe care a emis-o ulterior exercitării căii de atac, precum și
procesul-verbal din data de 19 octombrie 2006 încheiat între părți cu privire
la restituirea în natură și punerea reclamantei în posesia terenului în
suprafață de 722
m.p
.
Din conținutul acestor înscrisuri rezultă că, prin executarea voluntară a
dispoziției privind restituirea în natură a terenului menționat anterior
rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești
recurate
,
fără ca reclamanta să fi demarat procedura executării silite, recurenta a
achiesat parțial la hotărârea judecătorească, renunțând la continuarea căii de
atac în limita acestui motiv de recurs.
Prin aceeași cerere precizatoare, recurenta
susține că nelegal a fost obligată la plata sumei de 47.364.750 de lei pentru
terenul în suprafață de 50
m.p
., invocând prevederile
Legii
nr
. 247/2005 conform cărora măsurile
reparatorii prin echivalent se acordă de autoritatea națională pentru
restituirea proprietății, iar instanțele judecătorești nu ar mai avea
competența de a se pronunța asupra contravalorii pretențiilor de restituire în
echivalent.
Deși precizările au fost depuse peste termenul prevăzut de
art
.
301 Cod procedură civilă, Curtea apreciază incidența în cauză a dispozițiilor
art
. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, în condițiile în
care, susținând că „măsurile reparatorii prin echivalent se acordă de către
autoritatea națională pentru restituirea proprietății”, recurenta invocă sub
acest aspect lipsa calității procesuale pasive, motiv de recurs de ordine
publică.
În limitele acestui motiv, recursul este fondat.
În raportul juridic dedus judecății, astfel cum este reglementat de Legea
nr
. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la
dreptul comun, unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv nu este
titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o
singură excepție (acordarea în compensație a altor bunuri sau servicii)
inaplicabilă în cauză.
Conform
art
. 26 alin. 1 din Legea
nr
.
10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită
potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată să propună acordarea
de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și
plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Potrivit
art
. 16 alin. 1 din Titlul VII – Legea
nr
. 247/2005: deciziile/dispozițiile emise de unitățile
investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care
urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces-verbal de
predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.
Nici anterior modificării Legii
nr
. 10/2001,
despăgubirile acordate în condițiile prevăzute de
art
.
24 alin. 1 prin decizie/dispoziție motivată sau prin hotărâre judecătorească
(în cazul deciziilor de respingere împotriva cărora s-au formulat
contestații admise în procedura judiciară) nu erau achitate de unitatea
deținătoare, ci erau înaintate către prefectură conform procedurii reglementate
de
art
. 36-40 din actul normativ.
După modificarea
art
. 24 din Legea
nr
. 10/2001, abrogarea
art
. 36-40
din lege și intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea
nr
.
247/2005, atât deciziile/dispozițiile emise anterior (prin care s-au
făcut oferte de acordare de măsuri reparatorii în echivalent) sau hotărârile
judecătorești pronunțate în urma contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite
(în care, conform dispozițiilor
pct
. 16.5 alin. 3
coroborat cu
pct
. 16.1 din H.G.
nr
.
1095/2005 se consemnează și sumele estimate ca fiind cuvenite persoanelor
îndreptățite), cât și deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoare a
Legii
nr
. 247/2005 sunt supuse aceleiași proceduri (
art
. 16 din Titlul VII din Legea
nr
.
247/2005), urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor în vederea evaluării finale și emiterii titlurilor de
proprietate.
Pentru considerentele prezentate, Curtea a admis recursul și a modificat în
parte decizia, stabilind dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin
echivalent (în
cunatumul
stabilit prin decizia
recurată
) pentru terenul în suprafață de 50
m.p
. ce nu poate fi restituit în natură, măsuri reparatorii
ce vor fi acordate în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea
nr
. 247/2005 și nu plătite din patrimoniul recurentei
pârâte cum nelegal a dispus instanța anterioară.