ÎCCJ, decizie (scj.ro #84202)

Recurs. Decizie prin care instanța de apel a dispus rejudecarea cauzei. Revocarea arestării preventive Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul Indice alfabetic: Drept procesual penal - recurs - d ecizie prin care instanța de apel a dispus rejudecarea cauzei - revocarea arestării preventive C. proc. pen., art. 139 alin. (2), art. 385 1 Decizia prin care instanța de apel a desființat sentința pronunțată de prima instanță și a dispus rejudecarea cauzei poate fi atacată cu recurs, inclusiv sub aspectul legalității menținerii măsurii arestării preventive. În cazul în care constată că menținerea măsurii arestării preventive în cursul judecății a fost dispusă cu încălcarea prevederilor legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată, instanța de recurs casează decizia instanței de apel sub acest aspect și dispune revocarea arestării preventive, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc.

pen., putând lua față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5661 din 27 noiembrie 2007 Prin sentința penală nr. 225 din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută în art. 198 alin. (1) C. pen. Inculpații S.V. și M.E. au fost condamnați în baza art. 197 alin. (3) raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen., inculpatul R.M.

a fost condamnat în baza art. 197 alin. (3) raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, art.109, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., iar inculpata P.L. a fost condamnată în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (3) raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Împotriva hotărârii au formulat apel în termen, între alții, inculpații R.M., M.E. și S.V. Inculpații au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind, între altele, că aceasta este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost dată în ședință nepublică, contrar dispozițiilor art. 290 și art. 486 C. proc.

pen. Analizând hotărârea atacată în raport cu criticile apelanților, Curtea de Apel Craiova a apreciat că aspectul de nulitate absolută a hotărârii invocat de inculpați se justifică, în condițiile în care legea procesual penală prevede că ședințele de judecată sunt publice, existând doar două excepții de la această regulă, respectiv când ședința se declară secretă și când în ședință are loc judecarea infractorului minor. Instanța de apel a constatat că la fondul cauzei nu a existat nicio cerere făcută de procuror sau părți, iar instanța din oficiu nu a declarat ședința secretă conform dispozițiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., nefiind îndeplinită nici condiția prevăzută în art. 485 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., în cauză judecându-se minori cu majori, și nu numai minori. În această situație, legea prevede că judecata urmează procedura obișnuită, deci ședința este publică, instanța judecând cauza în compunerea prevăzută în art. 483 C. proc. pen. Față de aceste împrejurări, Curtea de Apel Craiova a apreciat că hotărârea este lovită de nulitatea prevăzută în art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., impunându-se anularea actului de procedură și reluarea judecății, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale părților. Cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților, ce trebuie analizată periodic, Curtea de Apel Craiova a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și, în consecință, aplicând art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut această măsură. Prin decizia nr. 58 din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate, între alții, de inculpați, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți. A menținut măsura arestării preventive a inculpaților R.M., M.E. și S.V. Împotriva deciziei au formulat recurs inculpații R.M., M.E. și S.V., arătând, între altele, că măsura arestării preventive a fost menținută în mod nelegal de instanța de apel, în condițiile în care a constatat că judecata în primă instanță s-a desfășurat în mod nepublic, deși legea prevedea obligativitatea publicității, ca modalitate de realizare a judecății unei cauze în care se judecă inculpați minori și majori.

Criticile s-au referit, de asemenea, la încheierile premergătoare judecății, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, întrucât judecata la aceste momente procesuale a avut loc în aceleași condiții de nepublicitate. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, care se circumscriu, între altele, cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., precum și din oficiu, pentru cazurile enunțate în art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: În cauză, au fost trimiși în judecată inculpații majori S.V. și M.E. și inculpații minori R.M.

și P.L. În aceste condiții, respectând dispozițiile art. 486 C. proc. pen., instanța de fond trebuia să procedeze la judecată în compunerea prevăzută în art. 483 C. proc. pen., dar după procedura obișnuită, aplicând însă cu privire la inculpații minori dispozițiile procedurale speciale. Aceasta înseamnă că ședințele de judecată, pe întreaga desfășurare a judecății în primă instanță, trebuiau să se desfășoare în condiții de publicitate. Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor procedurale privind publicitatea ședinței de judecată atrage nulitatea absolută a actului procesual îndeplinit.

La această concluzie a ajuns și instanța de apel atunci când a analizat legalitatea hotărârii primei instanțe, însă, în mod nelegal, controlul judiciar al legalității s-a realizat numai în legătură cu hotărârea asupra fondului și nu a vizat și legalitatea dispozițiilor privind măsura procesuală de prevenție, înscrise atât în dispozitivul hotărârii, cât și în încheierile premergătoare. Potrivit art. 139 C. proc. pen., când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, aceasta trebuie revocată din oficiu, cu obligarea punerii în libertate a inculpatului. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă, cu ocazia verificării, instanța constată că arestarea preventivă este menținută nelegal, ea trebuie să dispună revocarea acestei măsuri, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Instanța de apel a sesizat încălcarea dispozițiilor legale privind publicitatea ședinței de judecată cu ocazia soluționării în fond a cauzei, dar s-a rezumat la a anula numai dispozițiile privitoare la fondul cauzei, fără a observa că și menținerea arestării preventive a inculpaților s-a realizat în condiții de nelegalitate, prin nerespectarea acelorași dispoziții referitoare la publicitatea ședinței de judecată atât la momentul pronunțării în fond, cât și la termenele anterioare. În aceste condiții, constatând că măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută în condiții de nelegalitate și că sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa în parte decizia, va revoca măsura arestării preventive a inculpaților și va dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că față de inculpați se impune restricționarea libertății de mișcare a acestora și exercitarea unui control asupra conduitei acestora pe parcursul procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 145 1 C. proc. pen., se va dispune față de inculpații puși în libertate, măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pe durata acestei măsuri procesuale de prevenție, inculpații vor fi ținuți să respecte obligații prevăzute în art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) - d) C. proc. pen. și unele din obligațiile prevăzute în art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen., respectiv să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, ceilalți inculpați și martori, să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și să nu se afle în locuința persoanei vătămate, atrăgându-se atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind riscul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive. Față de considerentele ce preced, recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 58 din 8 octombrie 2007 au fost admise, decizia penală atacată a fost casată numai cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților S.V., M.E.

și R.M., măsură care a fost revocată. Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 145 1 C. proc. pen., a dispus față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara.