ÎCCJ, decizie (scj.ro #84202)

Recurs. Decizie prin care instanța de apel a dispus

rejudecarea cauzei. Revocarea arestării preventive

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Căile de atac ordinare. Recursul

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- recurs

-

d

ecizie prin care instanța de apel a dispus

rejudecarea cauzei

-

revocarea arestării preventive

C. proc. pen.,

art. 139 alin. (2), art. 385

1

Decizia

prin care instanța de apel a desființat sentința

pronunțată de prima instanță și a dispus rejudecarea

cauzei poate fi atacată cu recurs, inclusiv sub aspectul

legalității menținerii măsurii arestării preventive.

În cazul în care constată că menținerea măsurii

arestării preventive în cursul judecății a fost dispusă cu

încălcarea prevederilor legale referitoare la publicitatea

ședinței de judecată, instanța de recurs casează

decizia instanței de apel sub acest aspect și dispune revocarea

arestării preventive, în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen., putând

lua față de inculpați măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi țara.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 5661 din 27 noiembrie 2007

Prin sentința penală nr. 225 din 2 iulie 2007,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost respinsă cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol,

prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de act

sexual cu un minor, prevăzută în art. 198 alin. (1) C. pen.

Inculpații S.V. și M.E. au fost condamnați în baza art. 197

alin. (3) raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a), art. 75 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80

C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat în baza art. 197 alin. (3) raportat

la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, art.109, art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., iar inculpata P.L. a fost

condamnată în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 197 alin. (3) raportat

la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Împotriva hotărârii au formulat apel în termen, între alții,

inculpații R.M., M.E. și S.V.

Inculpații au criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, apreciind, între altele, că aceasta este lovită de

nulitate absolută, întrucât a fost dată în ședință

nepublică, contrar dispozițiilor art. 290 și art. 486 C. proc.

pen.

Analizând hotărârea atacată în raport cu criticile

apelanților, Curtea de Apel Craiova a apreciat că aspectul de

nulitate absolută a hotărârii invocat de inculpați se

justifică, în condițiile în care legea procesual penală prevede

că ședințele de judecată sunt publice, existând doar

două excepții de la această regulă, respectiv când

ședința se declară secretă și când în ședință

are loc judecarea infractorului minor.

Instanța de apel a constatat că la fondul cauzei nu a existat

nicio cerere făcută de procuror sau părți, iar

instanța din oficiu nu a declarat ședința secretă conform

dispozițiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., nefiind îndeplinită

nici condiția prevăzută în art. 485 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., în cauză judecându-se minori cu majori, și nu numai

minori.

În această situație, legea prevede că judecata urmează

procedura obișnuită, deci ședința este publică,

instanța judecând cauza în compunerea prevăzută în art. 483 C.

proc. pen.

Față de aceste împrejurări, Curtea de Apel Craiova a

apreciat că hotărârea este lovită de nulitatea

prevăzută în art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

impunându-se anularea actului de procedură și reluarea

judecății, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale

părților.

Cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților, ce

trebuie analizată periodic, Curtea de Apel Craiova a apreciat că

temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și, în

consecință, aplicând art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a

menținut această măsură.

Prin decizia nr. 58 din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova,

Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

admis apelurile declarate, între alții, de inculpați, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Mehedinți.

A menținut măsura arestării preventive a inculpaților

R.M., M.E. și S.V.

Împotriva deciziei au formulat recurs inculpații R.M., M.E. și

S.V., arătând, între altele, că măsura arestării preventive

a fost menținută în mod nelegal de instanța de apel, în

condițiile în care a constatat că judecata în primă

instanță s-a desfășurat în mod nepublic, deși legea

prevedea obligativitatea publicității, ca modalitate de realizare a

judecății unei cauze în care se judecă inculpați minori

și majori.

Criticile s-au referit, de asemenea, la încheierile premergătoare

judecății, prin care s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpaților, întrucât judecata la aceste momente procesuale

a avut loc în aceleași condiții de nepublicitate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, care se

circumscriu, între altele, cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., precum și din oficiu, pentru cazurile

enunțate în art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile sunt

fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În cauză, au fost trimiși în judecată inculpații majori

S.V. și M.E. și inculpații minori R.M. și P.L.

În aceste condiții, respectând dispozițiile art. 486 C. proc.

pen., instanța de fond trebuia să procedeze la judecată în

compunerea prevăzută în art. 483 C. proc. pen., dar după

procedura obișnuită, aplicând însă cu privire la inculpații

minori dispozițiile procedurale speciale. Aceasta înseamnă că

ședințele de judecată, pe întreaga desfășurare a

judecății în primă instanță, trebuiau să se

desfășoare în condiții de publicitate.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., încălcarea

dispozițiilor procedurale privind publicitatea ședinței de

judecată atrage nulitatea absolută a actului procesual îndeplinit.

La această concluzie a ajuns și instanța de apel atunci când

a analizat legalitatea hotărârii primei instanțe, însă, în mod

nelegal, controlul judiciar al legalității s-a realizat numai în

legătură cu hotărârea asupra fondului și nu a vizat și

legalitatea dispozițiilor privind măsura procesuală de

prevenție, înscrise atât în dispozitivul hotărârii, cât și în

încheierile premergătoare.

Potrivit art. 139 C. proc. pen., când măsura preventivă a fost

luată cu încălcarea prevederilor legale, aceasta trebuie

revocată din oficiu, cu obligarea punerii în libertate a inculpatului.

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății,

instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu

de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă, cu ocazia verificării, instanța constată că

arestarea preventivă este menținută nelegal, ea trebuie să

dispună revocarea acestei măsuri, cu consecința punerii de

îndată în libertate a inculpatului.

Instanța de apel a sesizat încălcarea dispozițiilor legale

privind publicitatea ședinței de judecată cu ocazia

soluționării în fond a cauzei, dar s-a rezumat la a anula numai

dispozițiile privitoare la fondul cauzei, fără a observa că

și menținerea arestării preventive a inculpaților s-a

realizat în condiții de nelegalitate, prin nerespectarea acelorași

dispoziții referitoare la publicitatea ședinței de judecată

atât la momentul pronunțării în fond, cât și la termenele

anterioare.

În aceste condiții, constatând că măsura arestării

preventive a inculpaților a fost menținută în condiții de

nelegalitate și că sunt incidente dispozițiile art. 139 alin.

(2) C. proc. pen. și art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul, va casa în parte

decizia, va revoca măsura arestării preventive a inculpaților

și va dispune punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu

sunt arestați în altă cauză.

Pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că

față de inculpați se impune restricționarea

libertății de mișcare a acestora și exercitarea unui

control asupra conduitei acestora pe parcursul procedurii judiciare, astfel

că, în baza art. 145

1

C. proc. pen., se va dispune

față de inculpații puși în libertate, măsura

obligării de a nu părăsi țara.

Pe durata acestei măsuri procesuale de prevenție, inculpații

vor fi ținuți să respecte obligații prevăzute în art.

145 alin. (1

1

) lit. a) - d) C. proc. pen. și unele din

obligațiile prevăzute în art. 145 alin. (1

2

) C. proc.

pen., respectiv să nu se apropie de persoana vătămată,

membrii familiei acesteia, ceilalți inculpați și martori,

să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și să nu se

afle în locuința persoanei vătămate, atrăgându-se

atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C.

proc. pen., privind riscul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi

țara cu măsura arestării preventive.

Față de considerentele ce preced, recursurile declarate de

inculpați împotriva deciziei nr. 58 din 8 octombrie 2007 au fost admise,

decizia penală atacată a fost casată numai cu privire la

măsura arestării preventive a inculpaților S.V., M.E. și

R.M., măsură care a fost revocată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor

art. 145

1

C. proc. pen., a dispus față de inculpați

măsura obligării de a nu părăsi țara.